VIDEO INTERVIU Călin Popescu-Tăriceanu: Nu avem vocaţia opoziţiei; e posibil să existe o perspectivă comună cu Pro România pentru parlamentare

2 months ago 6
Preşedintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, declară într-un interviu acordat AGERPRES că este posibil să existe o perspectivă comună cu Pro România în privinţa alegerilor parlamentare, dar că se va discuta despre această "formulă politică cu bătaie mai lungă" după alegerile locale. Tăriceanu apreciază că ALDE va obţine la alegerile locale din 27 septembrie acelaşi scor de peste 7% ca la scrutinul din 2016. El vorbeşte în interviu şi despre campania electorală pentru locale, principalele chestiuni care trebuie rezolvate pentru bucureşteni, dar şi despre decizia CCR în cazul conflictului moţiunii de cenzură.   AGERPRES: Cum apreciaţi campania electorală, în contextul în care ea se desfăşoară în condiţii de pandemie? Călin Popescu-Tăriceanu: Da, şi epidemia de COVID are influenţă asupra campaniei. Am observat că oamenii au o reţinere aş spune firească şi care nu este deloc condamnabilă, după cum şi noi avem o oarecare reţinere de a socializa în mod normal şi natural cu cetăţenii în această perioadă. Acesta este un impediment major. Al doilea impediment va fi în ziua votului, pe 27 septembrie, având în vedere riscurile care sunt destul de ridicate în secţiile de vot, riscuri care afectează şi membrii secţiilor de votare şi votanţii. Şi nu trebuie să uităm că în secţiile de votare - cea mai mare parte se organizează în şcoli - vor veni elevii, nu ştiu cum se va proceda pentru ca să există condiţii de securitate deplină pentru elevii şi profesorii care vor veni a doua zi în şcoală. Campania este afectată din aceste motive, dar eu am să vă mai adaug încă un element, şi anume este vorba de ciudăţenia acestei campanii care seamănă foarte mult cu campania de la alegerile prezidenţiale: nu există dezbateri între candidaţi. Candidaţii principalelor partide - partidul care este acum la guvernare şi PSD preferă să-şi conserve capitalul politic asigurat de votul politic pe care îl primesc din partea partidelor şi refuză dezbaterile între candidaţi. Vă aduceţi aminte că şi la prezidenţiale s-a întâmplat acelaşi lucru cu preşedintele ales, Iohannis, care nu a vrut să participe la nicio dezbatere electorală. Acest aspect reprezintă, după părerea mea, o atitudine de sfidare a democraţiei din partea acestor candidaţi pentru că democraţia nu înseamnă numai dreptul de a alege şi de a fi ales, dar înseamnă şi dreptul de a alege în cunoştinţă de cauză pentru alegători. Alegătorii trebuie să-i vadă pe candidaţi, să le adreseze întrebări direct sau prin intermediul presei, trebuie să răspundă la o gamă întreagă de probleme unde trebuie văzut cine e mai pregătit, cine are soluţiile cele mai bune. Despre asta este vorba în alegeri, nu de discursuri care se ţin la tăieri de panglici şi inaugurări, cu am văzut astăzi inaugurarea unei mici linii de metrou din Drumul Taberei. AGERPRES: Cu cine v-aţi dori o astfel de dezbatere? Călin Popescu-Tăriceanu: Cu oricare din candidaţii care au un minimum de pregătire şi de experienţă în domeniu, pentru că Primăria cere o experienţă administrativă şi managerială pe care nu toţi candidaţii o au, trebuie să vedem lucrul acesta. Şi eu nu cred că Primăria Bucureştiului este locul unde să se facă experimente cu oameni care nu au mai condus în viaţa lor nimic cum este genul lui Nicuşor Dan şi care are vocaţia distrugerii şi nu a construcţiei. A fi primar înseamnă să ai vocaţie de constructor şi cel puţin în această privinţă cred că trecutul meu profesional mă îndreptăţeşte mai mult decât pe oricare din toţi ceilalţi candidaţi. Sunt inginer constructor de profesie, am profesat până în 1992, atât ca inginer constructor în execuţie, cât şi în mediul universitar, mediul academic. Am fost cadru universitar, am lucrat proiectare, cercetare, execuţie, deci ştiu să construiesc şi am lăsat în urma mea lucruri de care sunt mândru. Toţi bucureştenii care trec prin pasajul subteran de la Bucur Obor sau îşi parchează maşinile în parcajul pe două nivele de la Bucur Obor e bine să ştie că este o lucrare realizată de Călin Popescu-Tăriceanu de la început până la sfârşit - eram tânăr inginer. Înainte am lucrat la staţia de metrou Piaţa Unirii, de la prima linie de metrou din Bucureşti. Mă uit acum, s-a inaugurat această mică linie de metrou după şase ani de lucrări, noi am realizat pasajul subteran de la Bucur Obor şi parcajele într-un an şi trei luni şi nu aveam utilaje cu productivitatea celor de astăzi. În urmă cu 40 de ani aveam utilaje cu nivelul de productivitate mult mai mic şi cu toate acestea am realizat lucrarea într-un timp record. E inadmisibil ce se întâmplă în Bucureşti şi pe alte şantiere din ţară, dar să ştiţi că acest lucru ţine nu numai de constructor, ci şi de beneficiarul lucrării. Beneficiarul lucrării trebuie să ştie să urmărească lucrarea. Beneficiază bucureştenii, dar cel care a comandat lucrarea este Ministerul Transporturilor. Lipsa de supraveghere a desfăşurării lucrărilor de infrastructură de la noi din ţară, fie că vorbim de metrou, fie că vorbim de autostrăzi duce la nişte termene extraordinar de lungi. În Bucureşti avem exemple proaste în acest sens: modernizarea porţiunii de drum şoseaua Glucozei care a durat, la fel, peste doi ani de zile. E inadmisibil ca o astfel de lucrare de mică anvergură să dureze atât de mult şi să perturbe traficul bucureştenilor. Concluzia este următoarea: ca primar, mai ales din punctul meu de vedere care am la bază profesia de inginer constructor, nu aş permite ca aceste lucrări să dureze atât şi aş fi săptămânal pe şantier să urmăresc lucrările şi nu numai să le urmăresc, ci să văd care sunt problemele pe care de multe ori constructorii le întâmpină legate de celelalte reţele de utilităţi publice, aprobări şi aşa mai departe care trebuie rezolvate cu rapiditate. Fără implicare şi fără perseverenţă nu se poate realiza nimic. Deci, nu ca Nicuşor Dan care nu vede decât blocarea oricărui proiect şi ceea ce am auzit pe mine m-a intrigat foarte mult. Diverşi dezvoltatori imobiliari care au fost blocaţi de Nicuşor Dan şi care au căzut "la pace", finanţând diverse ONG-uri care sunt în anturajul lui Nicuşor Dan.   Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO AGERPRES: Care sunt primele trei chestiuni care trebuie neapărat rezolvate pentru bucureşteni? Călin Popescu-Tăriceanu: Cel mai important punct ţine de capacitatea de a elabora un plan de viziune care să prevadă, pe de-o parte, modernizarea Bucureştiului actual şi dezvoltarea oraşului. Sunt două lucruri diferite - modernizarea oraşului existent şi dezvoltarea Bucureştiului către o mare metropolă. Programul meu se intitulează "De la micul Paris la marele Bucureşti", pentru că odinioară Bucureştiul a fost alintat foarte frumos "micul Paris" şi, într-adevăr, Bucureştiul arăta foarte bine, cartiere care arată şi astăzi, unele din ele, care nu au fost dărâmate. Mă refer la zona de la Palatul Parlamentului unde, din păcate, s-au făcut demolări masive în anii '80. Bucureştiul nu are un Plan de Urbanism General. Planul de Urbanism General s-a licitat în 2013 - el se reînnoieşte odată la 20 de ani. Suntem în 2020 şi Planul de Urbanism General nu a fost încă adoptat şi mai este încă ceva: legea Bucureştiului. Are 81 de ani. Din 1939 această lege prevedea foarte în detaliu care sunt obligaţiile, responsabilităţile primăriei, schema de personal, direcţiile, cu ce se ocupă fiecare foarte în detaliu. De multă vreme trebuia elaborată o nouă lege a organizării Municipiului Bucureşti, lucru care iarăşi trenează. Şi vreau să vă spun că mi se pare extraordinar de important, dar această chestiune nu trebuie să vină, să zicem, ca iniţiativă a Parlamentului, ci trebuie să vină ca iniţiativă a primăriei care trebuie să reunească susţinerea necesară în Parlament pentru a fi adoptată. Dacă vom avea un Plan de Urbanism General, atunci în Bucureştiul actual nu se va mai construi haotic cum se construieşte, dar în schimb vom pune mai mare accent pe componenta de patrimoniu, clădirile istorice care şi ele, însă, nu trebuie lăsate aşa cum le-am moştenit. Spaţiile publice trebuie modernizate. Şi trebuie gândit Bucureştiul puţin diferit decât ceea ce este acum. Să facem un scurt bilanţ. Bucureştiul, în momentul de faţă, reuneşte toate instituţiile politico-administrative, toate instituţiile culturale, principalele instituţii medicale - spitale, policlinici -, spaţiile de divertisment, sediile marilor firme şi ale băncilor. În condiţiile acestea, e normal ca centrul să fie supra aglomerat pentru că toată lumea din toate cartierele construite începând din anii '60 trebuie să vină să-şi rezolve aceste probleme în centru, de aici provine această aglomerare excesivă şi traficul imposibil la care este supus Bucureştiul şi, pe de altă parte, infrastructurii insuficiente, neadaptate la acest trafic. Bucureştiul are în momentul de faţă 1,7 milioane de maşini care circulă, faţă de 100-200.000 la începutul anilor '90. Infrastructura stradală nu este precum un elastic care se poate întinde, ea rămâne, din păcate, aproape că se micşorează din cauza maşinilor care sunt parcate pe străzi. Adăugaţi la acest 1,7 milioane încă 700.000 de maşini care tranzitează Bucureştiul şi atunci o să înţelegem de ce este acest trafic infernal care-i enervează zi de zi pe bucureşteni. O să întrebaţi: sunt soluţii? Da. Şi există două categorii de soluţii: care nu costă aproape nimic sau foarte puţin şi soluţii care sunt mai costisitoare. Soluţiile care nu costă ar fi: utilizarea într-o măsură mai mare a transportului public, sistemul integrat de management al traficului sau cum mai spun unii - semafoare inteligente, un sistem de acest fel se poate implementa foarte uşor, există în Bucureşti ceva care funcţionează cu totul şi cu totul nesatisfăcător -, decalarea orelor de începere a serviciului pentru, de exemplu, instituţiile publice, dar şi private. Ce ar fi dacă s-ar începe programul între 7,00 şi 9,00 sau 9,30 şi nu s-ar duce toată lumea să presupunem la ora 8,00 la serviciu sau la 8,30? Soluţia de management integrat al traficului reduce timpul de aşteptare în trafic cu poate 30%. Acest lucru l-am discutat cu firmele care au astfel de sisteme de management al traficului care funcţionează în alte oraşe din Europa. Trebuie dezvoltat foarte mult transportul public, chiar dacă astăzi în condiţiile de epidemie de coronavirus oamenii sunt reticenţi în a folosi transportul public, dar eu cred că trăim o situaţie ieşită care va înceta, vom reveni la normalitate. Trebuie recurs la soluţia metroului uşor de suprafaţă care să facă legătura, pe de-o parte între cartierele Bucureştiului, deci o linie circulară, şi în al doilea rând linii radiale care să facă legătura Bucureştiului cu comunele din jur - Pantelimon, Pipera, toate comunele care sunt în jurul Bucureştiului şi unde Bucureştiul se poate extinde şi este firesc să se extindă atât în ceea ce priveşte spaţiul de locuit cât şi activităţile economice. De fapt, în momentul de faţă, noi ar trebui să ne gândim la metropola Bucureşti, care va fi configuraţia ei peste 20-30 de ani şi Planul de Urbanism care se face să ţină cont de această dezvoltare în perspectivă. Altfel, tot timpul noi vom face lucrări în urma dezvoltării oraşului şi pentru că vorbeam de metropolă şi funcţionarea Bucureştiului cu comunele învecinate ţineţi cont că sunt şi alte comune care sunt la distanţă de 20 de km de Bucureşti, nu cele care sunt lipite şi care funcţionează în legătură cu oraşul, oamenii locuiesc acolo, vin în Bucureşti în fiecare dimineaţă la serviciu. Eu văd, de exemplu, ce aglomeraţie este pe ieşirea pe DN1 şi dimineaţa şi seara. Lucrul acesta demonstrează că Bucureştiul a început să funcţioneze ca o metropolă chiar dacă oamenii politici nu au fost în stare să elaboreze nici Planul de Urbanism, nici legea Bucureştiului şi transformarea lui în marele Bucureşti sau în metropola Bucureşti. Trebuie să ţinem cont şi de altceva: Bucureştiul este poarta de intrare a ţării, este cartea noastră de vizită către exterior şi de aceea eu cred că Bucureştiul ar trebui să fie gândit şi din această perspectivă. Bucureştiul trebuie să-şi reconfigureze aspectul, să dea clar imaginea unui oraş care are nu numai prezentul, dar şi trecutul bine pus în evidenţă. Trebuie reamenajate o serie de pieţe publice mari. Există un proiect admirabil făcut de profesorul universitar arhitect Romeo Belea pentru remodelarea pieţei Sălii Palatului. Este un spaţiu imens, năpădit de maşini parcate, în loc ca oamenii să profite de acel spaţiu, trotuarele au devenit impracticabile, aleile la fel sunt ocupate de maşini şi este un proiect care poată să pună întreg ansamblul de spaţii din faţa Ateneului Român cu cel din faţa Palatului Regal, cu cel din faţa Sălii Palatului într-o arhitectură modernă care să corespundă gustului oamenilor de astăzi care se întâlnesc, doresc să stea la cafenele, să vorbească. În felul acesta aş vrea să înţelegem modernizarea Bucureştiului. Un alt proiect important ar fi amenajarea Pieţei Victoria. Piaţa Victoria este o imensă suprafaţă de asfalt care este străbătută în toate felurile de maşinile care circulă, mă refer la zona din faţa Guvernului. Este un alt proiect foarte frumos gândit nu de mine, nu vreau să-mi atribui paternitatea lui, de amplasare a unei copii a Columnei lui Traian în axa care pleacă de la Arcul de Triumf pe Bulevardul Kiseleff şi duce în Piaţa Victoriei, în capătul acesta ar trebui amplasată copia Columnei lui Traian şi reconfigurată circulaţia autovehiculelor - nu se va întâmpla nimic cu autovehiculele, vor putea să circule -, dar piaţa foarte mare va fi redată într-un fel şi bucureştenilor nu numai maşinilor. Nu-mi face plăcere, dar l-am văzut pe Nicuşor Dan care a luat în derâdere această propunere şi eu nu înţeleg de ce un proiect care a fost gândit prima dată de Mihail Kogălniceanu, la mijlocul secolului XIX, nu ar putea să capete contur şi nu am putea să-i dăm viaţă astăzi. E un proiect care vorbeşte nu numai despre istoria poporului român din perioada dacilor şi a cuceririi romane, dar este un monument care este, dacă vreţi, simbolic. Ce simbol mai puternic decât identitatea noastră latină despre care vorbeşte Columna lui Traian. Bucureştiul are nevoie de astfel de lucruri care să pună în valoare trecutul istoric şi al Bucureştiului şi al României. Am trecut cu puţină vreme înainte prin Piaţa Universităţii şi m-am bucurat foarte mult că am văzut reamplasată statuia lui Brătianu. Un oraş care are pretenţii de mare metropolă are nişte repere arhitectonice, istorice clare, care vorbesc despre identitatea noastră, identitatea noastră, care sunt grăitoare pentru cultura noastră şi aceste lucruri trebuie făcute, trebuie repuse în valoare în Bucureşti. Sunt şi alte proiecte de anvergură la care m-am gândit pentru că nu aş vrea să intru în lucrurile mici care au şi ele importanţa lor, dar care de multe ori trebuie să revină în competenţa şi responsabilitatea primăriilor de sector. De exemplu, pentru Bucureşti cred că s-ar putea imagina un fel de lanţ al parcurilor în centrul Capitalei, care în momentul de faţă acum aşteaptă să fie puse în valoare. Mă gândesc la Parcul din jurul Palatului Parlamentului. Mă bucur că au început lucrările de amenajare prin Parcul Parlamentului după lungi eforturi, însă această lucrare nu va fi completă până nu se dărâmă gardul din jurul Parlamentului pentru ca parcul să poată fi redat cetăţenilor şi strict intrarea în Parlament poate să fie păstrată aşa cum este acum şi cu asta s-a încheiat. Avem la doi paşi Parcul Cotroceni unde este Palatul Cotroceni, unde avem un singur locatar şi foarte mulţi angajaţi care păzesc locatarul de la Cotroceni. De ce trebuie să rămână închis acest parc, nu înţeleg? AGERPRES: Sunt măsuri de siguranţă... Călin Popescu-Tăriceanu: Am fost în foarte multe locuri şi măsurile de siguranţă se pot asigura pentru clădire şi cu asta s-a încheiat. Parcul are zeci de hectare. Nu ai nevoie de aşa suprafaţă. Toate lucrurile acestea se pot rezolva aşa cum se rezolvă şi în alte părţi. La Bruxelles, Palatul Regal are trei metri de curte în jurul lui şi cu asta basta. Aş vrea ca şi Parcul Cotroceni să poată să reintre în circuit. Îmi aduc aminte când eram copil că mama mă ducea la Parcul Cotroceni să ne jucăm împreună cu alţii de vârsta mea. Nu foarte departe există CET-ul Grozăveşti, care este un morman uriaş de fiare, o centrală care ar trebui teoretic să fie modernizată, regenerată şi care ocupă zeci de hectare în centrul Bucureştiului. Este inadmisibil aşa ceva. Am să trec către un alt subiect - cel legat de termoficare, pentru că el nu ţine neapărat de viziunea de dezvoltare a Bucureştiului, dar aş spune că problema este de amploare ca să nu facă obiectul unei abordări din partea mea. Atenţie, sunt 550.000 de apartamente în Bucureşti racordate la sistemul de termoficare şi an de an se fac lucrări de modernizare a reţelei de termoficare care costă enorm. Costurile sunt 900.000 de euro, aproape un milion de euro pe km. În 30 de ani au fost făcute 250 de km din cei 4.000 de km de reţea din Bucureşti - 1.000 de km de conducte magistrale, plus reţeaua de distribuţie formată din încă 3.000 de km. Calculele indică costurile de refacere a reţelei şi de modernizare a celor cinci CET-uri care asigură apa caldă şi căldura în Bucureşti la 3 până la 4 miliarde de euro, bani pe care îi îngropăm în pământ într-o bună măsură, vor rugini aceste conducte şi subliniez că România are obligaţia ca la orizontul anului 2050 să renunţe - este acel aşa numit Green Deal - la utilizarea combustibililor fosili. Noi băgăm bani într-un proiect care ştim că nu are niciun viitor. Trebuie trecut în mod rapid, după părerea mea, la centrale individuale de apartament sau de bloc subvenţionate de primărie, care în loc să cheltuiască banii pentru aşa-zisa modernizare a sistemului de termoficare existent ar putea să cheltuiască banii pe subvenţia acestor centrale de bloc sau de apartament. În toată Europa nu mai există sisteme centralizate de termoficare care au pierderi uriaşe de 30%. Cetăţenii plătesc 30% pierderi şi poluarea este cu 30% mai mare şi inutilă în sistemul de termoficare. Asta o spun pentru cei care ridică problema poluării de către centralele de apartament. Ele au din start cele mai mari randamente şi o poluare cu 30% decât ceea ce se întâmplă prin pierderile din reţeaua de termoficare. Am trecut la acest subiect pentru că aceste CET-uri amplasate în Bucureşti ar putea să fie transformate în zone în care să se producă o regenerare a spaţiului fie prin gândirea de cartiere de locuinţe, fie prin gândirea de grădini şi spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii, spaţii de agrement sau o funcţie economică nouă - clădiri de birouri sau altceva, dar ele sunt sunt nişte vestigii ale perioadei industrializării forţate a României când au fost construite pentru a servi în principal unor scopuri industriale. Ele nu au fost gândite de la început ca folosinţă pentru utilizarea apei calde şi a agentului termic pentru încălzire pentru locuinţe, nu, au fost folosite pentru utilizare industrială şi păstrăm aceste vestigii, nu pentru că vin din perioada comunistă trebuie să scăpăm de ele, ci pentru că ele reprezintă nişte zone de poluare care sunt complet depăşite, din punct de vedere tehnic şi tehnologic. Şi nu mai merită să rămânem dependenţi de acest sistem centralizat. Eu cred că fiecare bucureştean va fi mai bucuros să nu depindă de programul de reparaţii al RADET-ului, când are apă caldă sau nu are, ci să depindă de centrala pe care şi-a instalat-o în apartament.   Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO AGERPRES: Aţi vorbit numai despre Nicuşor Dan, dar cum îi vedeţi pe ceilalţi contracandidaţi principali la Primăria Capitalei? Călin Popescu-Tăriceanu: Nu pot să nu spun câteva cuvinte despre Traian Băsescu care este binecunoscut, dar, din păcate, eu nu pot să trec cu vederea peste acest stil pe care îl are de a trage pe sfoară tot timpul oameni. La ce vreau să mă refer: dincolo de promisiunile pe care le-a făcut şi de puţinele realizări pe care le-a avut ca primar, ca să te lauzi că ai fost primar al Capitalei şi că ai rezolvat problema câinilor vagabonzi într-un mandat şi ceva mi se pare mult prea puţin. Cu toate că a avut timp, el nu a lăsat nişte realizări majore în Bucureşti care să poarte amprenta lui de primărie şi atunci care este cartea lui de vizită care rămâne? De colaborator al Securităţii. Mi se pare foarte grav că după ce a înşelat românii ani şi ani de zile minţind în această privinţă cu toate că zvonuri şi bănuieli circulau în spaţiul public, acum când dovezile sunt incontestabile, mai are curajul să candideze din nou. Mi se pare un gest lipsit de moralitate faţă de noi toţi şi cred că bucureştenii ar trebui să se întrebe pe fond cât de liber a fost Traian Băsescu în toată această perioadă de aproape 30 de ani de când este în spaţiul public. El a fost un om care primea comenzile din altă parte, care probabil încă mai are anumite obligaţii şi faptul că a intrat în cursa electorală mie îmi ridică întrebări suplimentare în legătură cu trecutul lui, dar şi cu prezentul. Circulă zvonuri în Bucureşti că de fapt această candidatură trebuie explicată altfel. Cum? Păi hai să ne uităm la cheltuielile de campanie pe care le face Traian Băsescu. Noi avem ca şi partidul lui o subvenţie de la buget care este destul de modestă, dar care nu ne permite să facem o campanie de anvergura lui Băsescu pe care îl vedem în fiecare zi la toate televiziunile, lucru care costă foarte mult, pe online unde costă la fel de mult, cu milioane de pliante şi de flyere pe care le distribuie. Sunt sume uriaşe care provin de undeva. De unde provin? Ce interese sunt în spatele lor? E o întrebare care merită pusă. Nu pot să mă declar mulţumit nici de performanţa Gabrielei Firea de care am tras de multe ori ca să facă anumite proiecte pe care le-am propus în decursul mandatului ei şi mă refer aici la două proiecte importante la care ţin foarte mult: Muzeul Ştiinţei şi Tehnologiei prin modernizarea şi extinderea actualului Muzeu tehnic "Dimitrie Leonida" şi Muzeul mobilităţii Bucureştiului în actuala clădire de pe bulevardul Aviatorilor care era denumită garajele Leonida. Nu pot aici să nu vorbesc nici despre licitaţia cu cântec pentru tramvaiele din Bucureşti, unde cred că, aş spune, obligaţia firească a fiecăruia dintre noi să ajutăm industria românească, să ajutăm la crearea de locuri de muncă în industrie şi la dezvoltarea infrastructurii industriale româneşti, nu favorizând firmele străine în primul rând. Cred că trebuie să avem un tratament echilibrat, de liberă competiţie, dar nu în defavoarea firmelor româneşti în niciun caz. AGERPRES: Ce procent speră să obţină ALDE, la nivel naţional, la aceste alegeri locale? Călin Popescu-Tăriceanu: În general, nu se fac calcule de nivel naţional la alegerile locale. Există două componente: o componentă mai personalizată a votului care este votul pentru primari, unde este greu cât este componenta politică şi cât este componenta individuală a votului şi alegerile pentru Consiliul Judeţean, unde de regulă se acceptă ideea că ele au o pondere politică ceva mai mare. ALDE nu e un partid vechi, e un partid tânăr. Avem patru ani de existenţă, de fapt şase ani din 2014, dar am participat la alegerile din 2016 când am mers singuri pe listă cum facem de altfel şi acum în cea mai mare parte, cu excepţia a şapte judeţe, unde avem alianţe la consiliile judeţene cu PSD. În rest, participăm singuri cu primari, candidaţi la preşedinţiile consiliilor judeţene şi cu liste separate şi eu nutresc convingerea că vom obţine un rezultat cel puţin la fel de bun ca data trecută. În alegerile din 2016 noi am depăşit scorul 7,5% la alegerile locale şi cred că acum ne vom situa probabil la acelaşi nivel. AGERPRES: Este deschisă ALDE la alianţe politice locale post alegeri pentru formarea de majorităţi în Consiliile Judeţene? Călin Popescu-Tăriceanu: Da, de altfel avem în câteva judeţe alianţe electorale în care participăm pe liste comune cu cei de la PSD, avem şi în alte judeţe o relaţie bună şi cu cei de la Pro România, dar prefer întâi să vedem care va fi rezultatul la alegeri ca să discutăm mai departe ce vom face. Sigur, eu îmi doresc foarte mult ca reprezentanţii noştri să fie nu numai aleşi în structurile de putere locală, ci să aibă inclusiv capacitatea de acces la decizia politică în favoarea comunităţilor pe care le reprezintă. Dacă vreţi să vă spun altfel: nu avem vocaţia Opoziţiei. Eu cred că un partid politic adevărat trebuie să fie la putere ca să poată decide. AGERPRES: Legat de alianţe aţi anunţat că nimeni din conducerea ALDE nu va candida pe listele PSD la parlamentare, dar că vă doriţi o alianţă cu PSD şi Pro România. Care este pasul următor? Vizaţi o alianţă doar cu Pro România? Călin Popescu-Tăriceanu: Consider că în actuala conjunctură în care Iohannis şi PNL vor să acapareze întreaga putere, ceea ce este foarte periculos pentru o democraţie şi mai ales pentru o democraţie tânără cum este în România, e nevoie de o contrapondere importantă. Şi această contrapondere ar putea să fie realizată de o contrapondere în trei, cu cei de la PSD şi Pro România, incluzându-ne şi pe noi de la ALDE. Şi aceasta este propunerea pe care am făcut-o şi pentru care am pledat foarte mult. Eu mi-am dorit ca această alianţă să o realizăm de exemplu şi la Bucureşti, din păcate nu a fost posibil. Timpul scurs rămas pentru înregistrarea unei alianţe mă face destul de puţin optimist că ea se mai poate realiza şi în acest fel am fi reuşit probabil un lucru remarcabil - am fi reuşit ca această alianţă în trei să ia mai multe voturi decât PNL la alegerile parlamentare. Dacă această alianţă nu se va realiza nu e din cauza noastră. Am pledat aş spune insistent, pentru că văd utilitatea unei astfel de soluţii politice tocmai pentru a nu lăsa România să alunece către o monopolizare a puterii în mâinile unui om şi a unui singur partid. Lucrul acesta l-a mai încercat Traian Băsescu şi nu a reuşit. Dar eu nu vreau ca România să fie într-o luptă, într-o încrâncenare politică, eu îmi doresc ca România să intre într-o normalitate a vieţii politice care ar presupune existenţa unei majorităţi şi a unei opoziţii, dar cu un preşedinte care îşi înţelege rolul de moderator, de factor de echilibru şi care încearcă să canalizeze energiile către un proiect de ţară, ceea ce vedem, actualul preşedinte, ca şi Băsescu de altfel, nu reuşeşte să facă. Fiecare vrea să fie preşedintele partidului de guvernământ. Atâta pot. Acesta este orizontul maxim pe care îl au în vedere. La Iohannis nici măcar preşedinte, el este un fel de agent electoral, din păcate, aşa cum se manifestă şi este regretabil şi e prea puţin ca să te numeşti preşedinte. Eu îmi doresc totuşi în viitor ca România să aibă un preşedinte aşa cum este croită haina constituţională şi nu un jucător mărunt pe scena politică.   Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO AGERPRES: Ar fi mai fezabilă o alianţă cu Pro România pentru parlamentare? Călin Popescu-Tăriceanu: Pentru parlamentare rămâne să discutăm cu Pro România o perspectivă. E posibil să existe o perspectivă comună. AGERPRES: Spre ce anume tindeţi? Călin Popescu-Tăriceanu: E puţin prea devreme să vorbesc mai mult, mai în detaliu, dar sigur că după alegerile locale probabil vom intra într-o altă logică, a alegerilor parlamentare bazată pe experienţa de la locale şi pe experienţa trecută. Cred că trebuie gândită o formulă politică cu bătaie mai lungă. AGERPRES: Cu ce partid nu v-aţi alia niciodată? Călin Popescu-Tăriceanu: În politică nu trebuie să spui niciodată, însă peisajul şi evantaiul politic în România nu este foarte mare. Nu pot să rămân indiferent cânt privesc către PNL. Am fost membru fondator al PNL refondat de la început, după 1990, şi eu urmăresc evoluţia acestui partid şi ce văd astăzi îmi vine greu să cred. Un partid care a renunţat la principiile care l-au consacrat şi un partid care acum este dispus să facă absolut orice compromis numai ca să-şi păstreze puterea. Uitaţi-vă ce se întâmplă cu PNL care cumpără primari, racolează primari de la PSD, inclusiv de la noi, nu mai au niciun fel de linie de conduită politică care să fie la nivelul aşteptărilor cetăţeanului, nu mai există există niciun fel de reper politic. Singurul lucru pe care şi-l doresc este să acapareze puterea, folosesc fondurile publice pentru a alimenta puşculiţele clienţilor şi prietenilor politici aşa cum s-a văzut în perioada de stare de urgenţă şi stare de alertă cu achiziţiile care s-au făcut pe bani publici pentru măşti şi alte materiale sanitare, foloseşte prim-ministrul discreţionar Fondul de rezervă ca să cumpere primari - am văzut fondurile care au fost alocate primarilor care au fost racolaţi recent, au apărut în presă aceste lucruri. Nu ştiu ce fel de politică e aceasta, dar în orice caz nu are nicio legătură nici cu istoria PNL şi nici cu liberalismul. Rămân să cred că drumul pe care ALDE s-a aşezat şi pe care am mers, acela de apărare cu fermitate a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, care este o valoare fundamental liberală, este eticheta şi aş spune amprenta definitorie pentru noi ca partid liberal. În România există un electorat care este sensibil la aceste lucruri şi pe care noi dorim să-l reprezentăm şi astăzi şi în viitor. AGERPRES: Susţineţi în continuare că legea electorală ar trebui modificată astfel încât să se revină la alegeri locale în două tururi de scrutin? Călin Popescu-Tăriceanu: Da. Vedem foarte simplu că alegerea într-un singur tur favorizează în general partidul de guvernământ şi partidele mari şi defavorizează celelalte partide. Nu se poate spune că una este mai legitimă decât cealaltă. Au legitimitate legală. Din punctul de vedere al reprezentativităţii, un primar ales în două tururi întotdeauna va avea un număr mult mai mare de votanţi decât cel ales într-un singur tur, unde la o rată de participare de 40% poţi să ai primar care se alege cu 15% din voturile dintr-o localitate. AGERPRES: V-aţi pronunţat pentru amânarea alegerilor locale. Consideraţi că alegerile parlamentare trebuie amânate, pentru că în cazul localelor mai e puţin timp? Călin Popescu-Tăriceanu: Mai sunt două săptămâni până la 27 septembrie. Aproape două săptămâni. În Franţa după turul întâi de scrutin la alegerile locale de anul acesta, în plină epidemie, s-au amânat alegerile pentru turul doi, deci nicicând nu e prea târziu, numai că logica politică pe care o are Guvernul şi preşedintele Iohannis este una exclusiv electoralistă aş spune, pentru că amânarea şcolilor pentru care am pledat având în vedere haosul din domeniul educaţiei ar fi presupus logic ca să se amâne şi alegerile locale. Puterea nu doreşte acest lucru pentru că orice săptămână în plus înseamnă o erodare a suportului politic şi atunci au decis începerea şcolilor chiar dacă haosul este cuvântul definitoriu pentru ceea ce se întâmplă în momentul de faţă în şcoli, grădiniţe, creşe şi aşa mai departe şi evident urmează alegerile locale. Logica ar fi fost de amânare a amândurora până în momentul în care epidemia se stinge, dacă nu complet, într-o bună măsură. Am pledat şi pledez în continuare. Ar fi fost înţelept să nu organizăm alegerile locale acum.   Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO AGERPRES: CCR a decis că nu există un conflict între Parlament şi Guvern în ceea ce priveşte moţiunea de cenzură. Cum vedeţi această decizie şi dacă credeţi că moţiunea ar trebui votată? Călin Popescu-Tăriceanu: Mie mi se pare logic, era de aşteptat. (...) Decizia a fost luată cu unanimitate - doi judecători au considerat nu numai atât, că cererea premierului era inadmisibilă. Suntem în situaţia în care nu numai decizia CCR, dar şi analiza şi, aş spune, abordarea politică, din punctul meu de vedere, ar presupune votarea neîntârziată a moţiunii. Trebuie dat un semnal către cetăţeni, către acest Guvern că guvernează prost, fie în ceea ce priveşte gestionarea crizei din punct de vedere medical-sanitar, fie că vorbim de componenta economică a vieţii noastre, care este foarte importantă, fie că vorbim de începerea şcolii, fie că vorbim de organizarea alegerilor. Mă întreba cineva cum cred că va fi organizarea alegerilor. Dacă începerea şcolii este atât de haotică şi alegerile se vor desfăşura cu aceleaşi riscuri şi în aceeaşi debandadă. AGERPRES: Cum va vota ALDE dacă se supune votului această moţiune? Călin Popescu-Tăriceanu: Noi ne-am şi pronunţat în legătură cu moţiunea de cenzură. Convingerea mea este că acest Guvern trebuie să cadă şi dacă ar fi vorba de ultima zi dinaintea alegerilor. AGERPRES: Care ar trebui să fie soluţia dacă acest Guvern pică? Călin Popescu-Tăriceanu: Soluţia nu e foarte complicat de gândit. Am auzit propuneri gen "guvern de uniune naţională". Nu, dintr-un simplu motiv: pentru că formarea unui guvern de uniune naţională presupune negocieri foarte lungi, complicate. Ar trebui un prim-ministru neutru, care să aibă drept unică misiune organizarea corectă şi liberă a alegerilor. Asta ar trebui în această perioadă de campanie electorală pentru alegerile locale şi pentru alegerile parlamentare - un guvern cu un mandat extrem de scurt, până la alegerile parlamentare, care vor avea loc pe 6 decembrie. AGERPRES/(A - autor: Florentina Peia, editor: Mirela Bărbulescu, imagine: Dan Mihalcea, editor video: Marilena Gheorghiță, montaj: Andrei Cârlan, editor online: Gabriela Badea) 
Read Entire Article
Powered By Seo Tools