Valoarea unei sinteze așteptate. Panorama comunismului românesc

1 lună in urmă 12

În fața unei lucrări de dimensiunile, dar, mai ales, de consistența și importanța Panoramei comunismului românesc (Editura Polirom, Iași, 2020, editor: Liliana Corobca), recursul la numere și cifre se impune de la sine în spațiul oricărei recenzii.

E vorba despre un volum masiv, format mare- 1150 de pagini-, conținând 54 de studii semnate de 47 de contributori. În marea lor majoritate istorici tout court, dar și istorici ai literelor, ai presei, ai artelor, ai cultelor, politologi, cu toții recrutați din instituții de învățământ superior sau din mari institute de cercetare de rang academic din România sau din Republica Moldova. Unii dintre ei rezumă cu această ocazie cercetări proprii anterioare, dar și deja consacrate și validate prin recenzii și comentarii, alții au propus studii pe teme abordate acum pentru întâia oară.

Cert e că aproape că nu există domeniu sau aspect al vieții din cei aproape 50 de ani de comunism de care au avut parte România și românii care să nu fie analizat, cercetat, descusut, întors pe toate fețele în cartea care, dincolo de inexactitățile, micile erori de documentare, de informare (uneori explicabile prin precaritatea surselor ori dificultatea accesului la acestea, câteodată, din păcate, prin graba, superficialitatea și suficiența intelectuală a autorilor) înseamnă un mare eveniment editorial. Nu, cine se așteaptă la cine știe ce mari noutăți ori dezvăluiri senzaționale sau senzaționaliste nu va prea avea motive de satisfacție. Nu acesta era, de altfel) obiectivul cărții.Avem de-a face cu sinteză, declarat supusă unor constrângeri și rigori de ordin tipografic care își propune să pună la dispoziția cititorilor un număr și util, și semnificativ de informații, analize și interpretări care să-i clarifice aspecte esențiale ale istoriei secolului al XX lea.

Sigur, am avut și până la apariția cărții coordonate de Liliana Corobca cercetări cu valoare de sinteză (ca să nu vorbes despre studii și cărți consacrate unei teme anume), însă este pentru întâia dată că între copertele unui astfel de proiect editorial se găsesc și studii aplicate dedicate nu doar istoriei economice, politice, sociale, ci și politicilor culturale (Cristian Vasile), dinamicii literaturii (Bogdan Crețu), Școlii de literatură Maihai Eminescu (Răduț Bîlbîie) artelor (teatrul, filmul, muzica, artele plastice, arhitectura, despre care scriu Miruna Runcan, Daniel Iftene, Ladislau Csendes, Cosmin Năsui, Augustin Ioan),, sportului (Pompiliu- Nicolae Constantin) presei scrise (Marian Petcu), radioului (Răduț Bîlbîie) și televiziunii (Alexandru Matei), din țară sau de dincolo de fruntariile țării- cazul/fenomenul Europa liberă (Sergiu Musteață), frământărilor din interiorul exilului românesc (Andreea Iustina Opriș), relațiilor acestuia cu țara ca și amestecului serviciilor secrete în activitatea lui. Panorama comunismului românesc se mai evidențiază și prin faptul că înglobează pertinente analize despre rolul, rostul și dinamica unor instituții ( ca, de pildă, Academia de Științe Sociale și Politice), ori despre fenomene absolut particulare (precum acumularea progresivă de putere de Elena Ceaușescu, ambele teme fiind acoperite cu profesionalism de Cosmin Popa) ce au conferit o anume individualitate, dar și o specificitate negativă stalinismului pentru eternitate din România. Socotesc a fi extrem de utile analizele dedicate destinului minorităților naționale, cultelor religioase și destinului lor de multe ori dramatic, sistemului de supraveghere și de coerciție, închisorilor,cenzurii, seviciilor secrete, deportărilor în Bărăgan, constituțiilor, simbolurilor naționale, științelor sociale și istoriei, propagandei, politicilor demografice,muncii patriotice, educației și învățământului, omului nou , ș.a.m.d. Scriu despre ele Marius Gabriel Neculae, Liliana Corobca, Ioan Stanomir, Florea Ioncioiaie.Flori Bălănescu, Ionuț-Alexandru Popa, Claudia-Florentina Dobre, Florin S. Soare, Gabriel Moisa, Dorin Dobrincu. Etc, etc. Despre regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej se pronunță Elis Pleșa, iaraspectele fundamentale ale regimului Ceaușescu sunt surprinse în capitolul întocmit de Manuela Marin. Despre relațiile internaționale ale României ne oferă o utilă sinteză Florin –Răzvan Mihai, despre relațiile cu exilul scrie Andreea Iustina Opriș, aspectele complexe ale pactului Molotov-Ribbentrop sunt elucidate de Ion M. Anghel, în vreme ce despre complexele și contradictoriile relații româno-sovietice ne propune un studiu cu multe note personale Vasile Buga.

Nu mi se pare nicidecum nefiresc ca într-o carte ce se numește Panorma comunismului în România să figureze două studii care examinează Contextul interbelic al comunismului românesc (crearea PCdR, intimele lui relații cu Moscova și supunerea obligatorie la ordinele acesteia) sau Instaurarea comunismului în România. Le semnează doi binecunoscuți cercetători ai domeniului- Emanuel Copilaș, respectiv Virgil Țărău. Alte trei studii, plasate în partea finală a cărții – Eșecul unui regim și revolta asupriților (decembrie 1989), Cercetarea și memorializarea comunismului românesc și Trei decenii de postcomunism, studii scrise de Constantin Corneanu, Cosmin Budeancă și Cristian Preda, dau seama despre finalul tragic și costisitor din toate punctele de vedere al aventurii comuniste și păstrarea memoriei acesteia. Poate că la o viitoare ediție se va găsi loc și pentru o analiză a tendințelor nostalgice, dacă nu cumva chiar și negaționiste care, e drept, mai timid decât în alte zone ale Europei dau semne că există și în România. Fiindcă, nu-i așa?, avem și noi faliții noștri. Cred că nu ar fi fost nepotrivit să ne fi fost puse la dispoziție și studii despre sindicate, despre alte „organizații de masă și obștești”, FUS, FDUS, ODUS, despre pionieri și Șoimii patriei. Toate subordonate PCR și conducătorilor acestora.

Firește, e foarte bine că este inserat în carte un articol scris de Octavian Roske despre Colectivizarea agriculturii în România. între ideologie și pragmatism, însă cred că nu doar în numele unor principii de simetrie era obligatoriu să ni se pună la dispoziție și un capitol despre naționalizare și, în general, despre ostilitatea cu care comuniștii români au privit ideea de proprietate privată. De aici rapida încheiere a poveștii mandatarilor ori tratamentul discriminatoriu de care au avut parte micii meseriași.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă