Un Guvern demis de 31 de zile și o criză încă fără deznodământ, dar nu și cea mai lungă. Precedentul stabilit în urmă cu 12 ani

3 săptămâni in urmă 32


Florin Cîțu este premier interimar din 5 octombrie, zi în care cabinetul său a fost demis în Parlament. Criza politică, care se suprapune și peste criza sanitară, nu este însă cea mai lungă din istoria post-decembristă. În 2009, Emil Boc a fost interimar timp de 72 de zile, pentru ca, după această perioadă, tot el să fie numit premier. 


Pe 5 octombrie, Cabinetul Cîțu a fost demis, cu 281 de voturi, cel mai mare număr de voturi pe care l-a adunat o moțiune de cenzură, în istoria postcomunistă a României. 


Guvernul Cîțu a bifat și o altă premieră politică: împotriva acestuia au fost depuse, în același timp, două moțiuni de cenzură: cea a social-demoracților și cea inițiată de USR și AUR, care nu a mai ajuns la vot. 


Până acum, au existat două încercări pentru constituirea și învestirea unui nou Guvern. Ambele au dat greș. Dacian Cioloș, desemnat premier, nu a trecut de votul Parlamentului. Liberalul Nicolae Ciucă și-a depus mandatul, nereușind să-și asigure voturile necesare pentru învestitură. 


Astfel, România este condusă, de 31 de zile, de un guvern demis, care asigură interimatul și care are atribuții restrânse. Executivul nu poate emite, spre exemplu, Ordonanțe de Urgențe, ci doar Hotărâri de Guvern. 


Termenul maxim de interimat al unui guvern demis este, potrivit Constituției, de 45 de zile, dar, în lipsa unei soluții, acest termen este prelungit, până când partidele parlamentare ajung la un consens și învestesc un nou Guvern.


De altfel, dacă ne uităm în trecutul recent, observăm că asemenea perioade de interimat ale guvernului au durat de la câteva zile la câteva luni.


Cinci premieri au fost demiși prin moțiune de cenzură


În România, cinci guverne au mai căzut prin adoptarea unei moțiuni de cenzură în Parlament, după 1989: 


Ludovic OrbanViorica Dăncilă Sorin GrindeanuMihai Răzvan Ungureanu Emil Boc 
Ludovic Orban, Viorica Dăncilă, Sorin Grindeanu, Mihai Răzvan Ungureanu, Emil Boc

Prima moțiune de cenzură a fost adoptată de Legislativ pe data de 13 octombrie 2009. Atunci, moţiunea intitulată "11 împotriva României", iniţiată de PNL şi UDMR şi susţinută de PSD, a trecut cu 254 de voturi și a dus la căderea guvernului PD-L condus de Emil Boc. 


De la acea dată, Executivul, în componența sa redusă, a continuat să funcționeze interimar, pe întreaga perioadă electorală, până la 23 decembrie 2009, când un nou guvern a fost validat.


A fost prima și cea mai lungă perioadă de interimat a unui premier demis. Nu mai puțin de 72 de zile a durat această perioadă.


În acest timp, guvernul demis a fost obligat să îndeplinească "numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern", așa cum stabilește articolul 110 din Constituția României.


Guvernul Boc

Pe 14 octombrie 2009, președintele Traian Băsescu l-a numit pe economistul Lucian Croitoru, de la Banca Națională a României, ca premier desemnat. Doar că Executivul prezentat de Croitoru nu a primit votul de învestitură în Parlament.


În urma acestui eșec, pe 6 noiembrie 2009, președintele Băsescu l-a propus premier pe Liviu Negoiță, pe atunci primar al Sectorului 3 al Capitalei. Negoiță a încercat să formeze o coaliție politică de suținere în parlament, dar pe 16 decembrie 2009 și-a depus mandatul, o zi mai târziu fiind anunțat numele noului premier. Emil Boc avea să fie, din nou, prim-ministru, după ce PSD și PD-L au format guvernul.


Perioada de după căderea Guvernului Boc I a fost singura care se poate compara cu situația în care România se află astăzi: interimat lung al premierului demis, dar și două încercări eșuate de a forma o majoritate parlamentară care să dea un nou Executiv.


Peste criza politică de atunci se suprapuneau probleme economice grave. Criza financiară era resimțită, în acei ani, aproape la nivel global. Recesiunea economică a fost atât de puternică, încât președintele Traian Băsescu a anunțat, în luna mai 2010, tăierea pensiilor cu 15% și a salariilor bugetarilor cu 25%.


Alte patru guverne interimare, de la Boc până la Cîțu


A doua moţiune de cenzură adoptată de Parlament a fost cea depusă de Uniunea Social Liberală (PSD şi PNL), trei ani mai târziu. Pe 27 aprilie 2012, a fost demis guvernul condus de Mihai-Răzvan Ungureanu, cu 231 de voturi. A continuat ca un executiv interimar, timp de 10 zile, până pe 7 mai 2012. De altfel, Guvernul Ungureanu a avut o "viață" scurtă: a condus țara doar 78 de zile.


Guvernul Ungureanu a condus țara doar 78 de zile

Următoarea moţiune de cenzură care a trecut de Parlament a dus la căderea guvernului social-democrat condus de Sorin Grindeanu. Este vorba de o altă premieră în istoria postdecembristă a României, căci moțiunea a fost depusă chiar de propriul partid al premierului, PSD.


Guvernul Grindeanu a picat pe 21 iunie 2017, după ce moțiunea a fost votată de 241 de parlamentari. Interimatul a durat doar 8 zile, până pe 29 iunie 2017, când Mihai Tudose avea să devină noul premier.


Un alt premier social-democrat, Viorica Dăncilă, avea să plece de la Palatul Victoria tot în urma unei moțiuni de cenzură. Votul a fost dat pe 10 octombrie 2019, iar moțiunea a trecut la limită, cu 238 de voturi "pentru", în condiţiile în care erau necesare 233 de voturi.


Guvernul Dăncilă a rămas în funcție 26 de zile, ca interimar până la validarea următorului guvern, la 4 noiembrie 2019.


Guvernul Dăncilă

A cincea moțiune de cenzură care a fost adoptată de Parlament a dus la demiterea Guvernului condus de Ludovic Orban, pe data de 5 februarie 2020. Moţiunea a trecut cu 261 de voturi "pentru" și a venit în urma procedurii de angajare a răspunderii Executivului pe proiectul de lege ce prevedea alegerea primarilor în două tururi de scrutin.


Guvernul avea să rămână interimar până pe 14 martie 2020, când un nou Cabinet condus de Ludovic Orban a fost învestit de Parlament, pe fondul răspândirii coronavirusului în România. Interimatul guvernului Orban I a durat de 39 de zile


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă