Trei moduri în care pandemia a făcut lumea mai bună. „Acest an îngrozitor ne-a determinat să facem schimbări dramatice în viețile noastre”

1 lună in urmă 7

Cu toate că anul 2020, marcat de pandemia de coronavirus, a adus multe pierderi pentru întreaga omenire, avem motive să fim și puțin optimiști, este de părere Zeynep Tufekci, profesoară la Universitatea din Carolina de Nord și unul dintre autorii unui studiu despre necesitatea purtării măștii de protecție pentru prevenirea transmiterii infecției de COVID-19. Într-un editorial pentru revista americană The Atlantic, aceasta prezintă trei moduri în care pandemia de coronavirus a făcut lumea mai bună.

„A fost un an marcat de multe pierderi. Și cu toate astea, anul acesta ne-a învățat foarte multe. Oricât de ciudat ar părea, pandemia de coronavirus a adus și lucruri bune. Dacă admitem că ele există, nu înseamnă că minimizăm suferințele prin care trecem acum. De fapt, tocmai recunoscându-le, cresc șansele ca societatea noastră să-și revină din acest chin mai capabilă și mai pregătită pentru viitor”, scrie Zeynep Tufekci, descriind anul 2020.

Trei moduri în care pandemia a făcut lumea mai bună. "Acest an îngrozitor ne-a determinat să facem schimbări dramatice în viețile noastre"Zeynep Tufekci este profesoară la Universitatea din Carolina de Nord

Profesoara născută în Turcia enumeră cele trei moduri prin care lumea s-a schimbat în bine în ultimul an.

1. Știm să programăm pe computer schema unui vaccin

Cea mai mare reușită, cu cele mai semnificative rezultate, care vor avea impact și pe viitor, este dezvoltarea tehnologiei bazate pe ARN mesager, crede Tufekci.

Oamenii de știință au reușit să creeze un vaccin într-un timp foarte scurt – recordul precedent a fost de patru ani, în anii 60. De data asta, societatea a reușit în mai puțin de un an, și nu doar un singur vaccin.

Pe lângă asta, atrage atenția sociologul, noua tehnologie mRNA, pe care sunt bazate vaccinurile Pfizer și Moderna, reprezintă un progres major, istoric în domeniul științei și medicinei.

Vaccinuri făcute rapid

„Putem acum să programăm schema unui vaccin și, datorită progreselor în știință, putem să-l producem în masă și să stabilim modul în care îl introducem în celulele noastre în doar câteva luni”, arată Zeynep Tufekci.

Atât Moderna, cât și Pfizer au creat vaccinul pe un computer, într-o săptămână, în ianuarie 2020 – la Pfizer a durat doar câteva ore! Ambele companii au avut variante de vaccin cu cel puțin o lună înainte de primul deces anunțat în SUA, iar Moderna a început să producă un lot pentru teste cu mai bine de o lună înainte ca OMS să declare pandemia.

Zeynep Tufekci, sociolog:

Vaccinurile pe care lumea întreagă le-a avut până acum sunt bazate pe tehnologia veche, cu un ser ce conține virus dezactivat sau antigen din el. Vaccinurile mRNA funcționează diferit: proteina spike din coronavirus oferă instrucțiuni corpului uman pentru a-și crea anticorpi.

Totul a fost pură programare

Până anul trecut, tehnologia mRNA a fost mai degrabă un vis, notează autoarea, un vis care însă a devenit realitate în anul pandemiei. Oamenii de știință au creat mesagerul ARN cu precizie, doar prin programare, stând pur și simplu la calculator și tastând codul genetic al proteinei spike din coronavirus. Iar restul a venit apoi de la sine.

„Acum, că tot acest proces a fost parcurs, ni se deschid în față o mulțime de noi posibilități. Curând, vom avea vaccinuri pentru alte boli, care până acum ne-au depășit capacitatea de înțelegere. Deja se fac eforturi, de exemplu, pentru dezvoltarea unui vaccin pe bază de ARN mesager împotriva malariei care ucide în fiecare an sute de mii de oameni, mai ales copii”, explică sociologa.

Noua tehnologie va putea ajuta la tratarea cancerului

Și vom avea și noi instrumente pentru a lupta împotriva cancerului, adaugă ea. E dificil de găsit o cale simplă de a ucide doar celulele canceroase ale unui pacient fără a-i afecta celulele sănătoase, însă mesagerul ARN poate fi programat să atace numai o mutație specifică din celulele unui pacient, iar dacă se produce altă mutație, mesagerul poate fi adaptat.

Asta ne va permite să trecem de la medicina clasică, în care medicamentele sunt menite să fie identice pentru grupuri de persoane, la tratamente individualizate. În plus, aceste tehnologii sunt potrivite pentru producție la scară mică, dar destul de ieftină, ceea ce ne permite să tratăm afecțiunile rare, care afectează doar câteva mii de oameni anual și care sunt, în general, ignorate de producătorii de medicamente la scară largă.

Zeynep Tufekci, sociologă:

2. Am învățat pe bune să folosim infrastructura digitală

Cum ar fi fost primul an de pandemie fără internet? „Mult mai mizerabil și mai costisitor”, crede Zeynep Tufekci. În 2020, rețele precum Zoom și Google Meets au devenit sinonime cu munca de acasă.

Tehnologia ne-a arătat cum putem face societatea să funcționeze nu doar în astfel de timpuri, ci și în vremuri normale, notează Tufekci, dând exemplu telemedicina, la care s-a apelat în perioada pandemiei, și o situație punctuală cu care ea însăși s-a confruntat vara trecută. A avut dureri mari de gât și de umăr, dureri care și în trecut au ținut-o trează noaptea.

Medicina și munca, mutate pe Zoom

„Până atunci, mi se spunea că nu pot fi ajutată în niciun fel înainte să mă consulte medicul în persoană. De această dată, eu și medicul ne-am conectat imediat online, pe video. I-am descris problema, i-am spus că abia mă pot mișca. După doar o oră, mi-a trimis rețeta pentru a cumpăra medicamente”, povestește sociologul.

Utilizarea telemedicinei a crescut cu 50% în primele trei luni ale anului 2020, în SUA, față de aceeași perioadă din 2019, potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA.

Telemedicina e o modalitate mult mai ușoară și mai sigură pentru a accesa serviciile medicale de care au nevoie pacienții, fără că aceștia să-și facă griji pentru transport, pentru copilul pe care îl lasă acasă sau că trebuie să se învoiască de la muncă, explică sociologul.

Nevoia de internet, rețele sociale și tehnologie, în general, s-a văzut și în muncă, pentru că sute de milioane de oameni din lume au fost nevoiți să-și dea seama cum să-și facă treaba fără să meargă la birou.

Mutarea muncii online înseamnă reducerea riscului de infecrare, dar, spune profesoara, înseamnă și eficiență.

Să nu uităm de beneficiile muncii la birou

„Am putut participa, în ultimul an, la conferințe și întâlniri la care altădată nu puteam ajunge fără să am extra-timp și fără să am mari cheltuieli cu transportul. Am vorbit online cu oameni din toată lumea, oameni care probabil nu ar fi putut fi niciodată în aceeași cameră cu mine, fizic”, povestește autoarea editorialului, întrebându-se de ce, într-o lume divizată de vize, inegalități salariale și constrângeri de timp, nu am introdus mai des înainte videoconferințele în viețile noastre.

„Ar trebui să păstrăm acest obicei și după pandemie”, conchide ea.

Recunoaște însă că îi lipsesc discuțiile prietenoase dinaintea conferințelor sau de după, de la întâlnirile întâmplătoare pe holuri, ori de la micul dejun, și subliniază că în niciun caz nu ar trebui să ignorăm problemele care apar lucrând de-acasă, departe de mediul obișnuit de la birou – mai ales în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea personală.

Fiind în același birou cu alți oameni, ne permite să ducem conversațiile și dincolo de aspectele de muncă. Poate nu vom putea niciodată să ne bucurăm de lucrurile astea pozitive online, dar ar trebui să asigurăm în continuare acces și condiții de muncă de-acasă și celor care altfel ar fi lăsați pe-afară.

Zeynep Tufekci, sociologă:

3. Colaborare în numele științei

Detaliile despre secvențierea genetică a coronavirusului au fost disponibile de la începutul anului 2020. Printr-o postare pe Twitter, un virusolog australian a anunțat că totul este public pe un site web.

„Așa a început un remarcabil an de colaborare rapidă, dinamică în știință”, scrie Zeynep Tufekci în The Atlantic.

Un om de știință din China, a cărui echipă a lucrat non-stop, a stabilit secvența genetică a virusului, reușind asta în 40 de ore de când a primit în laborator o mostră de virus. Nu a așteptat o permisiune oficială, ci a împărtășit direct rezultatele obținute cu cercetători din Australia, lăsându-i să publice apoi totul online.

Această colaborare rămâne piatra de temelie a întregului proces științific.

Zeynep Tufekci, sociolog:

Informațiile științifice, mai ușor de accesat

Genul acesta de colaborare nu funcționa înainte, atrage atenția sociologul. Jurnalele de știință, în special cele de prestigiu, care pot ajuta un cercetător în cariera sa, sunt multe deținute de companii care urmăresc să facă profit.

Cu toate că oamenii de știință care publică articole în aceste jurnale nu sunt plătiți pentru asta, iar evaluarea textelor este făcută de alți oameni de știință voluntar, companiile cer bani publicului și bibliotecilor academice pentru a accesa studiile publicate în revistele de știință, explică Tufekci.

Iar banii nici măcar nu se duc la oamenii de știință, arată profesoara. Ba mai mult, dacă autorii lucrărilor doreau să ofere acces deschis tuturor la ele, erau nevoiți să plătească o taxă companiilor care le publicau lucrările.

Toate astea s-au schimbat când a lovit pandemia, explică profesoara, pentru că pur și simplu nu a mai fost sustenabil pentru domeniul științei.

Pentru a oferi tuturor acces la informații, cercetătorii au ales să-și publice singuri rezultatele muncii lor, de cele mai multe ori chiar pe rețelele de socializare, fără să le mai trimită la verificat altor oameni din domeniu, pentru a fi apoi publicate în revistele de știință.

Asta a forțat companiile care dețin revistele de știință prestigioase să renunțe la costul impus pentru accesarea materialelor, costuri care le aduceau profit.

„Nevoia ne-a forțat să colaborăm”

„Munca împreună s-a extins în moduri greu de imaginat fără instrumentele digitale pe care le avem acum și care ne permit să împărtășim informații și să colaborăm. Nevoia și urgența colaborării au trecut dincolo de barierele disciplinare”, spune Zeynep Tufekci.

Profesoara povestește că în primele luni ale anului 2020 a început să lucreze la studiul despre necesitatea purtării măștilor de protecție, dar și-a dat seama că are nevoie de date științifice despre eficacitatea lor în reducerea transmiterii virusului în comunitate, ceea ce include mai multe discipline: boli infecțioase, știința aerosolilor, sociologie.

Am făcut echipă cu oameni de știință, doctori, cercetători și analiști din toată lumea pentru această lucrare academică, care nu se compară cu nimic din ce am mai făcut.

Zeynep Tufekci, sociologă:

Sociologul precizează că a făcut imediat cunoscute rezultatele cercetării publicului și altor specialiști din domeniu, însă pe un site web, nu într-o revistă științifică, unde să fie întâi analizată de alți cercetători.

Feedback-ul nu a întârziat să apară: e-mailuri, comentarii pe Twitter, unele folositoare, altele au venit din partea unor oameni supărați, spune ea. Lucrarea a fost ulterior publicată într-o revistă științifică.

„Recunosc că lucrarea finală dă bine la CV-ul meu, însă varianta preprint a fost descărcată deja de mai multe ori decât orice alt material de pe acea platformă și a fost citată de sute de ori, inclusiv în cele mai prestigioase publicații de știință și medicină. A jucat un rol important în impunerea purtării măștilor de protecție”, povestește profesoara în editorialul din The Atlantic.

O pandemie la intersecția dintre tehnologie și dinamica socială

Zeynep Tufekci e de părere că pandemia a lovit într-un punct de convergență dintre tehnologia medicală și digitală și dinamica socială, ceea ce a dezvăluit un enorm potențial pentru oameni.

Sigur că nimic nu va șterge pierderile pe care le-am suferit, dar acest an îngrozitor ne-a determinat să facem schimbări dramatice în viețile noastre, mulțumită biotehnologiei, experiențelor digitale și procesului științific mult mai dinamic.

Zeynep Tufekci, sociolog:

„Totuși, hai să nu mai repetăm asta”, conchide cercetătoarea.

Foto: Hepta

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă