Toma Simionov, în lacrimi după pierderea lui Ivan Patzaichin: „Fratele meu a murit! De ce, Doamne?”

1 lună in urmă 47

Articol de - Publicat duminica, 05 septembrie 2021, 11:50 / Actualizat duminica, 05 septembrie 2021 11:59

Toma Simionov a câștigat două titluri olimpice alături de Ivan Patzaichin, la Moscova și la Los Angeles. „Niciodată nu ne-am certat. Rar un om ca el”, spune marele canoist, în ziua în care Ivan Patzaichin a încetat din viață

De la Siliștea Snagovului, undeva în apropierea Bucureștiului, Toma Simionov stă în curte și ascultă la radio. Pe Radio România Actualități. De acolo a aflat groaznica veste. A murit Ivan Patzaichin.

"Vă spun sincer că parcă nu am mai avut aer, deși eram în curte. M-am așezat și am început să plâng", povestește Toma Simionov. Plânge și acum, cu gândul că fratele său, așa cum îi spunea lui Ivan, nu mai este. "El îmi spunea Tomiță. Era mai mare ca mine și-l ascultam în toate. Mereu mă învăța numai de bine". 

Prin fața ochilor îi trec toate momentele frumoase alături de Ivan. "Doamne, alături de el, am trăit cei mai frumoși cinci ani sportivi. Am fost la Jocurile Olimpice de la Moscova, în 1980, apoi la Mondiale în 81, 82 și 83 și la încă o ediție olimpică, la Los Angeles în 1984. Mereu a fost medalie de aur", povestește Toma Simionov.

 de la primul triumf, până la pagaia ruptă și finalul de aur

A MURIT IVAN PATZAICHIN

5 povești emblematice cu Ivan Patzaichin: de la primul triumf, până la pagaia ruptă și finalul de aur

Prima pistă cu Ivan 

Toma Simionov (65 de ani) își aduce aminte și de cum a fost pus în aceeași barcă alături de Ivan Patzaichin. "Antrenorii noștri, Dumnezeu să-i ierte, Nicolae Navasar și Radu Huțan, ne-au pus în canoe cu doar două săptămâni înainte de Jocurile Olimpice de la Moscova. Am tras o pistă de control și am scos un timp formidabil. Așa am rămas", spune Toma Simionov.

Au urmat multe peripeții alături de Ivan. "La Moscova, eram în start pentru finală. Dintr-o dată s-a pornit însă o fortuă, ploua cu găleata. S-a umplut barca de apă. S-a amânat startul, ne-am dus la mal să scoatem apa din bărci", își amintește marele canoist. Are apoi în minte și finala, de parcă s-ar fi disputat ieri. 

"Oto Tomiuc, a fost românul care a dat startul, am plecat tare. După 300 de metri, m-am uitat în spate. Eu fiind al doilea, m-am speriat, am crezut că s-a amânat iar startul. Aveam deja două bărci avans față de adversari. Am câștigat lejer, iar Ivan mi-a spus atunci, că vrea să mai tragă alături de mine", adaugă Toma Simionov.

„Ivan a plecat. Și nu se mai întoarce” » Mesajul emoționant al familiei lui Ivan Patzaichin

DECES

„Ivan a plecat. Și nu se mai întoarce” » Mesajul emoționant al familiei lui Ivan Patzaichin

Au câștigat cu barca spartă 

Printre lacrimi, Toma Simionov povestește despre marele Ivan. Își amintește de Mondialul din 1982, de la Belgrad. "Acolo, în proba de 10.000 de metri, am avut un incident major. Erau turnante de câte 2.500 de metri. Când am întors canoea, ungurii au intrat peste ruși, iar rușii în noi. «Beresiti! Beresiti!» au strigat ei, adică «Ai grijă! Ai grijă!»", povestește Toma Simionov. 

"Au intrat cu ciocul bărcii undeva pe partea lui Ivan. Ne-au spart barca. Eu credeam că gata, vom abandona. Dar Ivan, cu calmitatea lui recunoscută, mi-a spus: «Tomiță, dă la pompă să scoatem apa din barcă!». El a lovit cu pumnul în barcă, acolo unde intraseră rușii. Mahonul ăla s-a pus la loc, și a rămas așa. Când mai erau vreo 1.000 de metri, i-am ajuns pe ruși din spate. Apoi i-am întrecut și am câștigat aurul", își amintește Simionov.

"Pe Ivan l-am pierdut, dar amintirile astea nu mi le poate lua nimeni". Și din nou ochii lui Toma Simionov se umezesc. Lacrimile curg, curg. Vin din adâncul sufletului. "Să-l petrecem pe ultimul drum cum se cuvine!" Toma Simionov le șterge cu podul palmei. 

"Ce e omul pe pământ? O să vedem acum unde va fi Ivan, să mergem să-l petrecem pe ultimul drum cum se cuvine. A fost un sportiv uriaș, un om cum rar poți întâlni. Nu vreau să dau ochii cu doamna Georgiana și cu Ivona, fiica lui. Săracele, ce o fi în sufletul lor...", spune Toma Simionov. 

Și iar plânge. "De azi, nu mai are cine să-mi răspundă la telefon și să mă întrebe: «Ce faci Tomiță, ești bine?».

Doamne, ce om! Ce suflet! Niciodată nu se certa cu nimeni, când era vreo problemă, vreo discuție în contradictoriu, el pleca. Inima mi-e zdrobită. Nu pot să cred că Ivan nu mai e - Toma Simionov, coleg de canoe la JO 1980 și 1984

A murit Ivan Patzaichin » Veste tragică: a încetat din viață unul dintre cei mai mari sportivi ai României

IN MEMORIAM 5 povești emblematice cu Ivan Patzaichin: de la primul triumf, până la pagaia ruptă și finalul de aur

Playtech: IREAL! Descoperirea care poate salva omenirea de covid! Antidotul șoc pe care l-au găsit specialiștii


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă