The Financial Times: Ingenioasa includere a biomasei  în strategia climatică / De ce se opresc centralele pe cărbune, nu și cele care ard lemn, care primesc subvenții generoase

5 zile in urmă 11

Gigantica centrală electrică Drax din nordul Angliei e divizată în șase unități generatoare. Două dintre ele ard cărbune și vor fi scoase din producția comercială luna viitoare, din cauza nivelului inacceptabil al emisiilor. Celelalte ard lemn, cunoscut și ca „biomasă”, și primesc subvenții grase de la stat pentru caracteristicile lor benefice pentru climă, scrie The Financial Times, citată de Rador.

Bun – v-ați putea gândi – cele care ard biomasă trebuie să producă de departe mult mai puține emisii. Din ce alt motiv ar putea fi ele cruțate, în vreme ce cele pe cărbune sunt închise?

Dar v-ați înșela. Dacă în 2019 biomasa scotea pe coșurile de la Drax 915 grame de dioxid de carbon (CO2) pentru fiecare kilowatt-oră de electricitate produs – conform datelor companiei -, cărbunele o întrecea doar cu puțin, generând 1,063 grame.

Iar asta, în principal, doar pentru că era ars intermitent, ceea ce însemna o eficiență mai mică. Anul anterior cărbunele produsese „doar” 887 grame CO2 per kWh – adică mai puțin decât biomasa.

Și nici măcar nu e întreaga poveste. În acest calcul sunt excluse emisiile produse de întregul lanț de aprovizionare necesar pentru transformarea lemnului în peleți și transportul lor peste oceane. Ele ar mai adăuga încă 124 grame de CO2 per kWh.

Caracterul verde al centralei Drax a ajuns săptămâna trecută în lumina reflectoarelor, după ce ecologiștii o atacaseră pe tema achiziționării unei companii canadiene producătoare de peleți din lemn, care utilizează combustibili fosili, iar nu materiale sustenabile, pentru uscarea fibrelor lemnoase. Care e problema? Faptul că această practică mărește emisiile de carbon ale lanțului de aprovizionare al Drax.

Însă există o întrebare mult mai importantă legată de credibilitatea ecologică a biomasei. Date fiind acele emisii bogate, chiar este ea de slabă intensitate carbonică?

Prima enigmă legată de biomasă este de ce nu calculăm acele 915 grame de CO2/kWh ca fiind emise. Pentru acest truc magic al contabilizării climatice există două justificări. Una este aceea că lemnul, spre deosebire de cărbune, e o sursă de combustibil care poate fi regenerată prin replantarea copacilor. A doua presupune un exercițiu contra-factual: la ce altceva ar fi putut folosi respectivul lemn dacă nu ar fi fost livrat centralei Drax.

Pentru a se califica drept biomasă, lemnul trebuie să fie considerat „deșeu”. Poate fi rumeguș de la joagăre sau arbori tăiați pentru a rări densitatea unei plantații, în antiteză cu practica de a planta copaci cu unicul scop de a-i doborî și a-i reduce la cenușă.

Foarte multe depind de aceste clasificări, și nu în ultimul rând profitabilitatea centralei Drax. Cum biomasa e clasificată legal drept „sustenabilă”, Drax nu plătește pentru emisiile sale de carbon (care în 2019 au costat câteva sute de milioane de lire sterline, conform grupului de reflecție Ember).

A primit totodată subvenții pentru regenerabile în valoare de 800 de milioane de lire în 2019, pe baza unui cadru de lucru în vigoare până în 2027. (În 2019 profitul Drax, înainte de impozitare, a fost de doar 142 de milioane de lire.)

Drax produce în prezent 15% din energia regenerabilă a Regatului Unit. O parte din această producție beneficiază de un preț fix garantat de 100 de lire per MWh. Un preț mai mare decât al energiei produse de centrala atomoelectrică Hinkley Point, pentru a nu mai pomeni de ultimul val de proiecte eoliene offshore, la care prețul variază în jur de 40 de lire per MWh.

Și este extrem de discutabil dacă aceștia sunt bani cheltuiți cu rost. Cercetările realizate de European Academies Science Advisory Council arată că arderea biomasei duce la o creștere inițială a carbonului din atmosferă care poate necesita decenii pentru a fi reabsorbită – un concept cunoscut drept „datorie carbonică”.

Așadar, nivelul intensității carbonice reduse depinde (între altele) de cât timp ai la dispoziție pentru a recupera această datorie. Însă perioadele de timp cu care lucrăm se tot restrâng. Regatul e angajat acum prin lege să atingă emisii nete zero până în 2050 și țintește ca în actualul deceniu să reducă emisiile în domeniul producției energetice cu 50-100 grame CO2 per kWh.

E cu mult mai puțin decât produce fie și numai lanțul de aprovizionare al biomasei.

Există o problemă chiar și mai mare, fundamentală, întrucât conceptul nostru de sustenabilitate se bazează pe un calcul contra-factual. Cum putem noi calibra cu adevărat emisiile pe baza unui rezultat alternativ ipotetic pe care nici măcar nu-l putem cunoaște?

Un mod de a descâlci toate acestea este să revenim la lucrurile elementare. Principala justificare a utilizării biomasei este aceea că ea încurajează reîmpădurirea. Dar, după cum a observat și economistul Sir Dieter Helm, există și alte modalități de a planta copaci. Nu există vreo necesitate de a include această activitate la pachet cu industrii care se ocupă cu arderea lemnului.

În orice caz, este dificil de văzut cum poate fi biomasa inclusă în istoria tranzițiilor energetice. Ele au tins mereu să facă trecerea de la o tehnologie mai puțin eficientă la una mai eficientă; așadar, cărbunele i-a succedat lemnului, iar primului i-au succedat petrolul și gazul. Arderea lemnului este un pas retrograd.

Poate că biomasa are un rol de jucat în decarbonizare, dar foarte probabil el e unul limitat și dependent de asocierea biomasei cu tehnologii de captare a carbonului. În loc să continuăm să turnăm tot mai mulți bani în acest sac fără fund cunoscut, ar fi mai logic ca guvernele să se concentreze pe tehnologii care sunt evaluabile, curate și eficiente.

Sursa: FT/ Rador/ Traducere: Andrei Suba

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă