Tehnocalipsa dupa Elon si alte cateva profetii "seculare"

1 lună in urmă 19

E de mirare ca in al treilea deceniu al secolului al XXI-lea cei mai multi dintre crestini par sa creada cu sinceritate in ideea ca "motorul" tehnologiei moderne este o viziune pur (?!) "materiala", "seculara" asupra vietii[1], care se opune religiei ori spiritualitatii la fel de clar cum se opune apa uleiului, cum se opune Greta incalzirii globale, cum se opune conspirationistul la vaccinare.

Citeste toate textele scrise de Silviu Man pentru Ziare.com

Insa ce fel de "materialism", ce fel de "secularism" (ne) impartasesc (multi dintre) creatorii de tehnologie reiese (chiar si partial) din lunga (dar departe de a fi suficienta) insiruire de vorbe de... duh de mai jos. Le redau pe cateva dintre cele mai stralucite, fara prea multe comentarii. Pentru cei interesati, vor gasi explicatii suplimentare, si sute de alte exemple, in cartile-sursa.

O banuiala: intuiesc ca aceasta idee - dupa cum vom vedea nefondata - persista dintr-un motiv simplu: pentru ca ne ofera un anume confort. E seducator de comod sa "lupti" cu un adversar infasurat bine intr-o eticheta, ca un sac de box atarnand greoi si bleg in propria husa. Pozitionarea aceasta ofera sansa de a vorbi in termeni de "noi" vs. "ei" fara a te mai impotmoli in nuante. Alimenteaza himera ca focurile se trag mereu, previzibil, din aceeasi directie. Si, mai ales, permite iluzia calduta ca adversarul e intotdeauna in afara ta, ca nimic din el nu se afla in tine, ca nimic din tine nu se afla in el. Cu alte cuvinte, ca alteritatea lui e perfecta, ca nu semanati in nici un aspect - ca, deci, nu ar exista strategii comune ori brese pe care si celalalt sa le poata exploata la randu-i.

Nu in ultimul rand, in fata unui asemenea adversar, poti cadea foarte usor prada ideii ca lupta e doar fatisa si fair-play - fara trucuri, fara lovituri sub centura, fara tactici diversioniste. Este, cred, o naivitate care, in anumite conditii, ar putea duce la o infrangere zdrobitoare si ridicola.

*
Sa incepem promisa trecere in revista. Respectul pentru meritocratie ne obliga sa dam mai intai cuvantul celui care a devenit recent cel mai bogat om din lume - Elon Musk. Acum cativa ani, Musk afirma: "La ritmul actual de crestere tehnologica, omenirea este pe cale sa devina precum Dumnezeu in capabilitatile sale".[2] Nu stim exact cum si de catre cine a fost Musk desemnat sa vorbeasca in numele intregii omeniri, dar cu asemenea formulari, ar fi fost si ridicol sa ramana sarac. El nu este totusi foarte original, intrucat un alt pionier al tehnologiei auto, Henry Ford, ne anuntase de mai bine de un secol ca va aduce "o lume noua, un cer nou si un pamant nou" - aluzie directa la primul verset al capitolului 21 al Apocalipsei Sfantului Ioan Teologul.

Gasim expresii ale acestei viziuni inaltatoare in cam orice domeniu tehnologic. Din motive de spatiu, le-am ales pe cele mai scurte - atat de scurte incat pot fi luate drept citate motivationale sau macar materie prima pentru meme. De exemplu:

In medicina:

Friedrich Dessauer (1881-1963) - pionier al cercetarii razelor X si catolic devotat - declara: "participarea (prin tehnologie) la creatie... este cea mai inalta experienta pamanteasca a muritorilor".[3]

Nu l-ar contrazice Craig Venter, geneticianul care a creat prima schita a genomului uman: "Viata este o masinarie [life is machinery]. Viata devine o forma de tehnologie pe masura ce invatam sa o manipulam si sa o reproducem."[4]

In tehnologia militara:

Primul test al bombei atomice (iulie 1945) s-a numit, deloc intamplator, Trinity Test (Testul Treimii). Dupa aceasta explozie atomica, Robert Oppenheimer, lider al personalului implicat, cel care "botezase" acest test, afirma, citeaza din Bhagavad Gita: "Am devenit moarte, nimicitor al lumilor". Chimistul George Kistiakowski, cel care a pregatit explozibilul, a spus: "In ultima milisecunda a existentei pamantului, ultimul om va vedea ceva foarte asemanator cu ceea ce am vazut noi". William Laurence, de la The New York Times, reporter militar oficial, (ca ecou la o mie de ani de asteptari milenariste ale elitei) a comparat opera omului cu opera lui Dumnezeu, exultand: "Supersoarele care rasarea imi parea sa fie simbolul rasaritului unei noi ere [...] Te simti ca si cum ai avea privilegiul de a asista la nasterea unei Noi Lumi". Iar generalul Thomas Farrell a accentuat aceasta conexiune, remarcand ca Testul Treimii a dezlantuit forte "pana acum rezervate Atotputernicului".[5]

In tehnologia spatiala:

Eric Anderson, presedintele fondator al companiei Planetary Resources, care planuieste sa extraga metale pretioase din asteroizii spatiali (aparent acolo nu exista militanti ai "Salvati Rosia Montana"), spunea: "Vedem viitorul Pamantului ca pe o Gradina a Raiului".[6] Spre deosebire de versiunea mai veche a Gradinii Raiului, cea noua nu ar contine serpi, arbori suspecti si, in general, efecte adverse.

Istoricul David F. Noble relateaza ca la momentul incheierii programelor spatiale NASA - Apollo si Skylab, 90% dintre astronauti erau crestini practicanti, iar dintre acestia, 85% erau protestanti. Desi Neil Armstrong, comandantul primei misiuni cu aselenizare (Apollo 11, 1969) a fost crescut in Biserica Evanghelica, aceasta nu se considera o persoana prea religioasa, spre deosebire de colegul sau de echipaj, Edwin Aldrin, care era mai-mare al unei biserici prezbiteriene si profesor la scoala de duminica.

Inainte de zbor, Aldrin s-a impartasit cu pastorul sau care i-a spus, dupa declaratiile ulterioare ale lui Aldrin, ca el si colegii sai vor "privi pamantul dintr-o pozitie de transcendenta fizica" si, prin efortul lor, "omenirea va fi trezita inca o data la dimensiunile mitice ale omului". Dupa ce modulul de aterizare s-a asezat in Mare Tranquillitatis, la scurt timp dupa aselenizare, inainte ca Armstrong si Aldrin sa paseasca pe suprafata lunara, Aldrin a cerut Controlului Misiunii un moment de liniste la radio. Apoi si-a desfacut un mic pachet oferit de pastorul sau care continea un flacon cu vin, putina anafura si un mic potir si s-a impartasit, citind din Ioan 15:5.

El a spus mai tarziu: "e interesant sa te gandesti ca primul lichid care a luat contact cu Luna si prima hrana consumata acolo au fost elementele impartasaniei". Dupa aceea, deschizand statia radio, a citit din Psalmul 8. Douazeci de ani mai tarziu, Thomas Jones, membru al echipajului Shuttle, se impartasea in timpul zborului. Iar despre nava sa spatiala, Jones spune ca este "cea mai grandioasa catedrala in care poti sluji".[7] Nu stim daca ar fi adoptat sloganul celebru "vrem spitale, nu catedrale"; inclin sa cred ca nu.

In tehnologia informatiei:

William A. Stahl relateaza ca intre 1979 si 1989, in 36% dintre cele 175 de articole despre computer din revista TIME s-au folosit in mod explicit termeni magici sau religiosi cu privire la computere si la programatori si utilizatori. In aceste articole se vorbeste despre "copii care traiesc in comuniune cu masinile lor", "computerele portabile care sunt adevarate evanghelii pentru utilizatori", despre "drumul catre paradisul hi tech", despre "a doua venire a lui Steve Jobs"[8], vazut ca un vizionar a carui "credinta oarba ar fi starnit invidia primilor martiri crestini"[9].

Citeste si https://ziare.com/nicolae-ceausescu/comunism/sistemul-de-control-total-al-securitatii-si-deghizarea-represiunii-prin-instrmentarea-dosarelor-de-dizidenta-in-infractiuni-de-drept-comun-1656540

Tot din revista TIME citam declaratia unui utilizator: "Iubesc aceste masini. Am toata aceasta putere in varful degetelor. Fara computere, nu stiu ce as putea fi. Cu ele, sunt cineva" si "In mainile unui profesor care chiar crede, se pare ca computerele pot face miracole".[10] In treacat fie spus, dupa 30 de ani, vedem cum, in cadrul scolii online, lucrurile stau tot asa, numai ca exact invers: in "mainile" unui computer, profesorii nu pot face mai nimic. Dar iubirea de computere persista si, vorba reclamei, asta e tot ce conteaza.

Michael Heim, consultant in industria computerelor si filosof: "Atunci cand suntem on-line, ne rupem de existenta noastra corporala", de "existenta noastra pamanteasca, atat de pamanteasca" si emulam perspectiva lui Dumnezeu, viseo dei, instantaneitatea cunoasterii divine."[11]

In acelasi registru, o alta declaratie superba: "Cu putin efort, ma pot identifica, de asemenea, cu obiectele. Pot vedea obiectele care ma inconjoara stralucind de lumina interioara". O atare fraza nu ii apartine vreunui guru new-age, nici vreunei persoane aflate sub tratament psihiatric. Cel care afirma aceasta este un om dedicat rationalitatii, calculului - un matematician si un computer scientist, presedinte al Societatii Americane a Inginerilor si al Academiei Mecanice Americane, Daniel Drucker.[12]

Mark Pesce, inginer, futurist, profesor si scriitor tehnopagan, a afirmat si el: "deopotriva spatiul virtual si spatiul magic se manifesta in imaginatie. Ambele spatii sunt in intregime construite de gandurile si credintele tale. [...] Cred ca computerele pot fi la fel de sacre ca si noi, pentru ca ele pot intrupa comunicarea noastra cu ceilalti si cu entitatile - partile divine din noi - pe care le invocam in spatiul respectiv".[13]

Tom Furness, cercetator la Universitatea din Washington, Laboratorul Tehnologic de Interfata Umana, nu vede lucrurile prea diferit: "De partea cealalta a manusilor noastre cu senzori, noi devenim creaturi miscatoare de lumina colorata, pulsand in sclipiri aurii... Vom deveni cu totii ingeri, pentru eternitate... Cyberspatiul va fi ca Paradisul... un spatiu al restaurarii colective a starii de perfectiune".[14]

Nici jocurile video nu scapa neatinse de aceasta aroma spiritualista, designerul video Brian Moriarty rezumandu-si astfel fisa postului: "treaba noastra [our business] sunt experientele spirituale".[15]

Michael Benedikt, presedinte al Mental Tech. Inc., o companie de design de software din Austin, Texas: "cyberspatiul este echivalentul electronic al taramurilor spirituale ale religiei". [...] "Cyberspatiul este dimensiunea in care pluteste o noua imagine a Cetatii lui Dumnezeu, Noul Ierusalim al Cartii Apocalipsei. Rasare din rai precum un palat plin de podoabe, fara greutate... un loc in care putem reintra in gratiile lui Dumnezeu... un loc precum o splendida ecuatie".[16]

De remarcat ca nici unul dintre cei mentionati mai sus nu face referire sub nici o forma la existenta vreunui iad opus, macar de forma, Paradisului tehnologic schitat cu atata fervoare. Sau poate ca iadul e doar un mit al unor minti neevoluate indeajuns, deci to hell with hell!

In tehnologia inteligentei artificiale:

"Daca poti face o masina care contine intregul continut (contains the contents) al mintii tale, atunci acea masina esti tu. La naiba cu restul corpului tau fizic, nu e prea interesant. Acum, masina poate dura etern. [...] Toti vrem sa fim nemuritori.."[17] spune Gerald Jay Sussman, profesor la MIT si candidat la nemurire.

Expertul in inteligenta artificiala Earl Cox pluseaza: "Ne vom downloada mintea in recipiente create de copiii nostri roboti si, impreuna cu ei, vom explora universul... Eliberati de forma noastra biologica fragila, inteligentele uman-artificiale vor calatori prin univers. Un astfel de sistem combinat de minti, reprezentand triumful suprem al stiintei si tehnologiei, va transcende conceptele timide asupra zeitatilor si divinitatii ale teologilor de astazi". [18]

Am lasat la finalul acestui festin un mic desert racoritor. Cea care l-a pregatit este Carolyn C. Porco, cercetator planetar si profesor la Universitatea din Arizona.

"In esenta oricarei cercetari stiintifice se afla o cautare spirituala profunda. [...] Aceeasi implinire spirituala si aceeasi conectare (oferite de religii - n. mea) pot fi gasite in revelatiile stiintei. De la energie la materie, de la particulele elementare la ADN, de la microbi la Homo Sapiens, de la singuralitatea Big Bangului la imensitatea universului... povestea noastra este povestea cea mai minunata care s-a spus vreodata. Noi, oamenii de stiinta, avem piesa, subiectul, icoanele, lentilele, "minunile", maretia si chiar efectele speciale.

Si nu avem doar un zeu, avem multi. Gasim zei in nucleul fiecarui atom, in structura spatio-temporala, in mecanismele contraintuitive ale electromagnetismului. Ce bogatie! Ce frumusete desavarsita!" [...]"Daca ne-am apropria mestesugul, maiestria, metodele religiei formale pentru a duce mesajul mai departe? Imaginati-va Martorii lui Einstein mergand din usa in usa sau evanghelistii TV declamand pasional frumuseatea evolutiei. Imaginati-va o Biserica a Oamenilor de Stiinta de Ziua a Saptea, unde credinciosii s-ar putea aduna.

Imaginati-va congregatii ridicandu-si glasul pentru a slavi gravitatia, forta care ne leaga pe toti de pamant, pe pamant de soare, si pe soare de Calea Lactee. Sau slavind forta nucleara care face sa existe lumina stelei noastre si lumina de stele a sorilor indepartati. Puteti chiar auzi imnurile cantate varstei universului, legilor sale statornice, si Raiului de deasupra pe care noi cu totii il vom locui impreuna, amestecati, risipiti ca o nebuloasa pe cerul de diamant?"

Si pentru cei inca neconvinsi de aceasta viziune inaltatoare, autoarea incheie astfel:

"Intr-o buna zi, cele mai sacre locuri vor fi observatoarele astronomice, acceleratoarele de particule, instalatiile de cercetare universitare, si alte laboratoare unde inaltii preoti ai stiintei - biologi, fizicieni, astronomi, chimisti - se angajeaza in nobila indeletnicire a descoperirii lucrarilor naturii. [...]> vor striga ei. >"[19]

*
No comment. Apropos, cine zicea ca secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc? O clipa, sa caut pe Google...

Articol publicat si pe Marginaliaetc.ro

Citeste si https://ziare.com/liviu-dragnea/psd/dragnea-si-tariceanu-in-razboi-cu-justitia-situatia-marilor-dosare-de-coruptie-1658419

Silviu Man: Pe diplomele mele scrie ca sunt licentiat in Drept (Universitatea din Bucuresti), master in Antropologie (SNSPA), dar, in ciuda diplomelor, activez ca actor independent de teatru & performance non-verbal la Compania9 din Bucuresti. Sunt interesat de filosofia tehnologiei, ecologie media, antropologie corporala, agricultura sustenabila si alte taramuri. In 2016 am tradus in romaneste celebra lucrare de ecologie media a lui Neil Postman - Amusing Ourselves to Death ("Distractia care ne omoara. Discursul public in epoca televizorului", editura Anacronic).

Despre ce vrei sa scriem?


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă