Studiu britanic: SARS-CoV-2 își pierde capacitatea de infectare la 20 de minute după ce a ajuns în aer

1 săptămână in urmă 14

Coronavirusul își pierde 90% din capacitatea sa de a ne infecta în decurs de 20 de minute după ce a ajuns în aer, cea mai mare parte a pierderii acestei capacități având loc în primele cinci minute, sugerează primele simulări din lume despre modul în care virusul supraviețuiește în aerul expirat, potrivit The Guardian.

Descoperirile reiterează faptul că virusul se transmite cel mai ușor pe distanță scurtă, distanțarea fizică și purtarea măștii fiind probabil cele mai eficiente mijloace de prevenire a infectării. Ventilația, deși rămâne încă importantă, are un impact mai mic în prevenirea transmiterii SARS-CoV-2.

„Oamenii s-au concentrat asupra spațiilor slab ventilate și pe transmiterea aeriană, într-o cameră sau pe distanțe de câțiva metri. Nu spun că nu se întâmplă acest lucru, dar cred totuși că cel mai mare risc de expunere este atunci când te afli aproape de cineva”, a spus profesorul Jonathan Reid, directorul Centrului de Cercetare a Aerosolilor de la Universitatea din Bristol și autor principal al studiului.

„Când te îndepărtezi, nu numai că aerosolul este diluat, îndreptându-se în jos, dar există și o cantitate virală mai mică, pentru că virusul își pierde din capacitatea de infectare, în timp”, a adăugat Jonathan Reid.

Până acum, ipotezele legate de timpul de supraviețuire a virusului în aer, în particule mici, s-au bazat pe studii care au implicat pulverizarea virusului în vase sigilate, numite tobe Goldberg, care se rotesc pentru a menține picăturile în aer.

Folosind această metodă, cercetătorii americani au descoperit că virusul infecțios încă poate fi detectat după trei ore. Totuși, astfel de experimente nu reproduc cu exactitate ceea ce se întâmplă atunci când tușim sau respirăm.

În schimb, cercetătorii de la Universitatea din Bristol au dezvoltat un aparat care le-a permis să genereze orice număr de particule minuscule, care conțin virusuri și să le facă să leviteze ușor între două inele electrice, într-un interval de timp cuprins între cinci secunde și 20 de minute, controlând în același timp temperatura, umiditatea și intensitatea luminii UV din jurul lor.

„Este prima dată când cineva a reușit să simuleze cu adevărat ceea ce se întâmplă cu aerosolii în timpul procesului de expirație”, a arătat profesorul Reid.

 SARS-CoV-2 își pierde capacitatea de infectare la 20 de minute după ce a ajuns în aer

Studiul, care încă nu a fost supus procesului de evaluare peer-review, a sugerat că, pe măsură ce particulele virale părăsesc mediul relativ umed și bogat în bioxid de carbon al plămânilor, acestea pierd rapid apă și se usucă, în timp ce tranziția la aerul expirat, unde nivelurile de dioxid de carbon sunt mai mici, este asociată cu o creștere rapidă a pH-ului.

Ambii factori perturbă capacitatea coronavirusului de a infecta celulele umane, dar viteza cu care particulele se usucă variază în funcție de umiditatea relativă a aerului exterior, adică a mediului în care se află persoana infectată.

Când umiditatea a fost mai mică de 50% – similar cu aerul relativ uscat care se găsește în multe birouri – virusul și-a pierdut jumătate din infecțiozitate în doar 10 secunde, după care declinul a devenit mai lent, dar constant, cu o pierdere suplimentară de încă 19% a acestei capacități de infectare în următoarele cinci minute.

Într-un mediu cu 90% umiditate – așa cum este în saună sau duș – scăderea capacității de infectare a fost treptată: 52% dintre particule au rămas infecțioase timp de cinci minute de la expirare și au ajuns la un grad de infecțiozitate de aproximativ 10% după 20 de minute, iar apoi nu mai mai existat practic nicio diferență între cele două medii.

Însă temperatura aerului nu a făcut nicio diferență în ceea ce privește infecțiozitatea virală, contrazicând convingerea larg răspândită că transmiterea virală este mai scăzută la temperaturi ridicate, cum sunt cele din timpul verii.

„Asta înseamnă că, dacă mă întâlnesc cu prietenii la prânz într-un pub, principalul (risc) este ca eu să transmit virusul prietenilor mei sau invers, mai degrabă decât să-mi fie transmis de cineva de la o masă îndepărtată”, a explicat Jonathan Reid. Acest lucru evidențiază importanța purtării măștii în situațiile în care oamenii nu se pot distanța fizic, a adăugat profesorul Reid.

Descoperirile acestui studiu susțin ceea ce epidemiologii au observat pe teren, a spus dr. Julian Tang, virusolog la Universitatea din Leicester, care a adăugat: „Măștile, precum și distanțarea socială, sunt foarte eficiente. Ventilația îmbunătățită va ajuta, de asemenea, mai ales dacă aceasta este aproape de sursă (persoana care expiră aerul, n.r.)”.

Dr. Stephen Griffin, profesor asociat de virusologie la Universitatea din Leeds, a subliniat importanța ventilației, arătând: „Aerosolii vor umple rapid spațiile interioare în absența unei ventilații adecvate, deci presupunând că persoana infectată rămâne în cameră încărcătura virală va rămâne la același nivel”.

Aceleași efecte au fost observate la toate cele trei variante de SARS-CoV-2 pe care echipa de cercetători britanici le-a testat până acum, inclusiv Alpha. Ei speră să înceapă în săptămânile următoare experimentele cu tulpina Omicron.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă