Șofer de TIR răpus de Covid, la Zalău. Abia devenise tată: „Nu-l va mai aștepta să vină din cursă”

1 săptămână in urmă 31

Tragedie pentru o tânără familie din Zalău, dar și pentru comunitatea șoferilor români de TIR, după moartea lui Doru Roman, șofer răpus de coronavirus la nici două luni după ce devenise tată.

Ilie Matei – Omul Șoselelor a scris pe pagina de Facebook despre drama familiei lui Doru, colegul lui care s-a stins la spital, la Zalău.

„E trist cand afli că unul ca si tine, unul care si-a petrecut anii tineretii pe șosele, nu va mai reveni acolo, alaturi de noi. Doru Roman avea 36 ani si o familie frumoasă.

Un baiat de numai cateva luni nu isi va cunoaste tatal, nu il va mai astepta sa vina din cursă, nu va stii pe cine sa fie suparat atunci cand intarzie.

Colegul nostru a abandonat azi lupta cu virusul in sectia ATI Zalau, acolo unde se afla intubat. La doar 36 ani, Doru lasa in urma o intreaga comunitate indoliata, o familie si un gol intre cei de pe șosele!

 „Nu-l va mai aștepta să vină din cursă”Doru Roman avea 36 de ani. Foto: Facebook / Doru Roman

„Nu există virusul”, asta se aude din toate părțile , dar ucide tacut in toate directiile, chiar si dintre ai nostri, cei care isi castiga painea de pe urma unui volan! Să ii spuneti si baiatului lui Doru ca virusul asta e inventat!!”

Ioana, soția lui Doru, a transmis și ea un mesaj sfâșietor: „Cu adâncă durere in suflet va anunțăm că Doru a pierdut lupta cu viața în această dimineață. A fost un luptător, nu s-a plâns de nimic, a promis și în ultimele lui clipe în care a fost conștient că se va întoarce la Achim. Ne încuraja pe noi, cei de acasă și ne spunea că vine el acasa, să nu ne necăjim.

Era mereu în gând și suflet cu Achim, minunea noastră de nici 2 luni, mult așteptată si dorita de ani de zile. Virusul a trecut, dar a lăsat ravagii în spate.

 „Nu-l va mai aștepta să vină din cursă”Pe 12 februarie Doru devenise tată. Achim a rămas orfan la nici 2 luni. Foto: Facebook / Doru Roman

Zilele treceau, complicațiile apăreau, virusul a distrus tot organismul, dar nu și speranța noastră și credința în Dumnezeu.

Nu ne puteam imagina altceva decât ca se va întoarce acasă, iar prin recuperare o să se poată bucura de realizarea vieții noastre, Achim.
A fost un om prea bun, credincios, iar Dumnezeu l-a vrut lângă el, iar de acolo de sus o sa ne păzească și o să aibă grijă de noi. E inuman ceea ce trăim, e dureros!!!”

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă