Sheriff-ul de la „ora Messi”

2 luni in urmă 55

Articol de - Publicat vineri, 13 august 2021, 09:25 / Actualizat vineri, 13 august 2021 09:25

Mai există fotbaliști români fundamentali?!

Nu pot să încep altfel decât cu acest telefon de la Paris, când un prieten de acolo, în urmă cu o oră, mi-a comunicat că din câte se aude pe acolo, un bilet la PSG - Strasbourg a ajuns, pe piața neagră, la 1.000 de euro. Precizare inutilă: PSG-ul lui Messi-Neymar.

Omul zilei

Precizare imediată și utilă: nu voi ține cu acest PSG așa cum am ținut cu Barca Messianică timp de două decenii ale vieții mele de microbist, de fan necondiționat al lui: m-au entuziasmat toate liberele lui peste zid, toate pasele și driblingurile lui, nu i l-am opus, cu obiectivitate, decât pe Ronaldo, fără să mă tem de comparație.

Azi - în plină pandemie mondială, în plină statistică a decedaților și vindecaților, el e omul zilei, mult mai comentat decât șefii marilor puteri, mai vizibil decât un Xi chinez, decât un Y.

Ce se va întâmpla cu Mbappe și Di Maria?

Ca să-l vezi 90 de minute, dai și 1.000 de euro... Nu mă bucură plecarea lui "într-o nouă eră" la Paris, însă e precis că nu mă voi uita la el cu extazul meu catalan și pueril. Nu voi detesta PSG-ul - nu știu să detest în fotbal -, dar îmi rămâne antipatic, cum am mai scris-o.

Îl socotesc un club totalitar, în toate sensurile, până la obsesia totalurilor în cifre de afaceri și procente, în vânzări și achiziții. Cei de acolo vor totul, inclusiv privilegii. "Cum de încă nu l-au luat și pe Ronaldo?" e întrebarea la zi a unui specialist și mi-o însușesc, foarte curios să văd care va fi soarta a doi oameni la care țin foarte mult: Di Maria și Mbappe.

Sheriff-ul de la „ora Messi”

Dani Alves a câștigat aurul olimpic la Tokyo. Foto: Imago

De turneul olimpic de fotbal nu vorbește nimeni

Adevărul e că din cauza lui Messi, nu s-a mai uitat multă lume la turneul olimpic de fotbal. Eu nu mi-am permis, pentru mine mai există Brazilia... Am prins-o de la primul meci - o primă repriză splendidă cu Germania (!), 3-0 până la pauză, hattrick al unuia de la Everton, Richarlison, și cu un penalty de 4-0 ratat în minutul 45. O Brazilie, Brazilie!, lăsându-se însă pe tânjală după pauză, îngăduindu-le nemților să vină până la 3-2 ca să-i liniștească cu un 4-2, fără să-i pese de plecarea autobuzului german.

După aceea a obosit, ca toți finaliștii turneului. Finala - cu Spania - a fost lamentabilă. Richarlison a ratat oribil un penalty la 0-0, unul de la Hertha Berlin a deschis scorul și un altul de la Zenit St. Petersburg, Malcom, l-a definitivat la 2-1, scutindu-ne de penaltyuri.

A urmat bucuria finală, toți băieții hohotind în lacrimi fericite, în frunte cu Dani Alves, căpitanul lor; plângeau de nu-ți venea să ai obiecții la ce jucaseră.

Va atinge CFR clasa celor de la Tiraspol?

Eram și eu surescitat: cum de-i lăsaseră să joace la Olimpiadă cluburile lor europene? Cine sunt Everton, Hertha, Zenit ca să se opună sau nu, când pe mine - Man, Mihăilă... - Parma nu mă lasă, având în vedere că sunt "fundamental" în revenirea echipei în Serie A? Asta e o expresie: Man, Mihăilă pot fi fundamentali! 

Am trăit s-o aud și pe asta: fotbaliști români fundamentali...! Mai rămâne o singură întrebare românească valabilă la această "oră Messi" pe tot gobul: în meciul cu Steaua Roșie, CFR-ul va atinge clasa lui Sheriff Tiraspol?


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă