Secția Specială: de la pisică cu clopoței la Sabia lui Damocles și bombă cu ceas în sistemul de justiție

1 lună in urmă 29

Stelian Ion, ministrul Justiției din partea USR PLUS, a inițiat un proiect de lege care desființează celebra Secție Specială (SIIJ – Secția pentru Investigarea Infracțiunilor în Justiție), lansată cu scandal în 2018, în plin asalt PSD împotriva justiției, de celebrul Tudorel Toader. Inițiativa proaspătului ministru va rezolva o distorsiune gravă a sistemului de justiție, creată de fostul partid de guvernământ. Nu va fi ușor, dar e un obiectiv realist, care va crea solidaritate politică în jurul unui principiu dorit de electoratul actualei coaliții: o justiție independentă.

De ce trebuie desființată Secția Specială: pisica cu clopoței

Pentru început, simt nevoia să argumentez demersul lui Stelian Ion. Secția Specială investighează (încă) infracțiunile magistraților – procurori și judecători. Pare o idee bună într-o țară în care s-a vorbit atât despre ineficiența și corupția justiției, dar de ce ar fi pornit PSD și Tudorel Toader la luptă pentru independența justiției, acum mai bine de doi ani, într-o perioadă în care tocmai ea, justiția, era amputată de diferite prerogative?

Răspunsul e simplu: PSD și Tudorel Toader nu au vrut independența justiției, ci în primul rând altceva. Un lucru la care se referă celebra afirmație a lui Georges Clemenceau: „Dacă vrei să îngropi o problemă, creează o comisie".

În toamna lui 2018, când Secția Specială a apărut, cele mai multe infracțiuni din justiție cădeau în sarcina DNA, nu fiindcă acesta ar fi avut ca atribuție specifică investigarea magistraților, ci fiindcă infracțiunile care ar fi putut fi săvârșite de aceștia ca magistrați se legau cel mai des de corupție, principala atribuție a DNA.

Laura Codruța Kovesi, simbolul luptei anticorupție, se afla la vremea respectivă pe ultima sută de metri de mandat, înainte de înscenarea care avea să se producă în primăvara lui 2019 și care avea să ducă la plecarea ei din fruntea instituției. Înființând Secția Specială, Tudorel Toader muta o serie de dosare – și prerogative – de la cea mai solidă structură a justiției românești la o entitate paralelă, cu coloratură politică prin însăși mecanismul ei de înființare și fără garanții în privința eficienței.

Dacă toate acestea pot părea azi îngrijorări gratuite, vechi de doi ani, să ne uităm puțin la bilanțul Secției Speciale, așa cum a fost inclus de Stelian Ion în fundamentarea inițiativei legislative: 5.790 de dosare deschise până la 1 decembrie 2020, din care 212 soluționate în primele șase luni din acest an. Soluțiile? 211 dosare cauze clasate și 1 (un) rechizitoriu. În sens administrativ, SIIJ nu e „comisie" cum spunea Clemenceau, dar și-a îngropat 99,5% din obiectul activității. Nu e o figură de stil, ci o statistică reală: în perioada amintită, unicul rechizitoriu rezultat reprezintă 0,47% din rezultatele muncii sale.

Nu e de ajuns? Sabia lui Damocles și bomba cu ceas

Evident, nu toate dosarele deschise de procurori trebuie să se încheie cu trimiterea în judecată, dar rezultatele de mai sus sunt mult sub orice fel de statistici acceptabile și în același timp mult sub rezultatele DNA din perioada anterioară, când se ocupa de infracțiuni din justiție. Până aici, avem un motiv suficient pentru desființarea Secției Speciale, dar în mod curios, această structură funcționează în ansamblul autorității judecătorești ca o sabie cu două tăișuri.

Dacă din punctul de vedere al statisticilor de mai sus SIIJ e în ansamblul justiției o „pisică cu clopoței", actul normativ de înființare îi conferă atribuții mult mai extinse, de „sabie a lui Damocles". Secția Specială se ocupă de judecători și procurori ca atare, legat de orice fel de infracțiuni ar putea săvârși aceștia, așa cum parchetele militare se ocupă, de exemplu, cu militari – principiu de drept criticabil și de altfel criticat de specialiști. Cu alte cuvinte, un magistrat care ar fi prins prin absurd furând dintr-un magazin ar fi cercetat tot de Secția Specială. Câtă încredere poți avea în sistemul de justiție din care faci parte, ca magistrat, dacă știi că greșelile tale cad în sarcina unei entități unice, astăzi permisivă, dar care în principiu are drept de viață și de moarte în privința ta? E un argument care a fost avut în vedere și de Consiliul Europei, și de Comisia Europeană, și de Comisia de la Veneția prin luări de poziție publice, de-a lungul celor doi ani scurși de la înființarea Secției Speciale.

Dacă e să continuăm jocul cu metaforele, SIIJ e o bombă cu ceas plantată în justiția românească. O entitate cu un certificat de naștere dubios, fără rezultate palpabile, dar care are potențialul de a distruge independența magistraților. E un studiu de caz pentru facultățile de drept, despre modul cum se poate legifera cu rea voință și perfidie.

Și totuși, eu cred că Stelian Ion și-a ales judicios primul pas în reforma justiției. Voi, cei care ne-ați votat, știți că pentru USR PLUS această reformă merge până la schimbări constituționale profunde, de la Parlamentul cu 300 de membri la clarificarea atribuțiilor președintelui. Față de acestea, la începutul lui 2021, desființarea Secției Speciale e un obiectiv nu tocmai ușor de atins, dar realist, cu atât mai mult cu cât partenerii noștri din PNL au deja la activ o inițiativă de același tip, din păcate lipsită de succes. Pentru început, inițiativa lui Stelian Ion trebuie să primească avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a-și urma ulterior traseul legislativ nu foarte simplu. Dar, din punct de vedere politic, e un prim test cu privire la promisiuni respectate, iar faptul că actuala coaliție se solidarizează în jurul unui principiu, cel al unei justiții independente, pune noua guvernare sub auspicii faste.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă