Schimbarea la Faţă a Domnului: Semnificații, tradiții și obiceiuri

2 luni in urmă 23

Schimbarea la Faţă a Domnului este sărbătorită de Biserică la 6 august, în Postul Adormirii Maicii Domnului.

Pe muntele Tabor, înainte de intrarea în Ierusalim şi de momentul jertfei pe cruce de bunăvoie pentru răscumpărarea păcatelor oamenilor, Hristos S-a arătat Apostolilor în adevărata Sa ipostază de Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Sfântul Ioan Gură de Aur arată că acest lucru a fost făcut de Mântuitorul lumii pentru întărirea Apostolilor, pentru aceasta Hristos a poruncit să se arate atunci pe Muntele Taborului şi cei mai străluciţi bărbaţi ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie.

Ilie şi Moise, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, erau mari pentru timpul lor, dar de la Apostoli Domnul cerea o desăvârşire mult mai mare.

Căci Apostolii nu au fost trimişi numai la egipteni, ci în toată lumea, care era mai rea decât egiptenii.

Ei nu aveau să-i vorbească Faraonului, ci aveau să lupte direct cu diavolul, adevăratul tiran al răutăţii.

Ucenicii Lui erau datori să lege duhul răutăţii, să-i ia toate armele. Şi au făcut aceasta despărţind nu Marea Roşie, ca Moise, ci marea cea monstruoasă, mult mai grozavă, a nedumeririi, prin mijlocirea Toiagului din rădăcina lui Iesei (adică prin Iisus Hristos).

Moartea, sărăcia, dispreţul şi miile de rele sunt lucruri care umplu de groază pe oameni. Apostolii se temeau atunci de toate acestea mai mult decât iudeii de Marea Roşie, însă Hristos i-a învăţat să fie curajoşi împotriva acestor rele şi plini de siguranţă să treacă peste ele cu picioarele uscate. Spre a-i întări, El a poruncit să se arate cei mai străluciţi bărbaţi ai Vechiului Testament.

Dintre Apostoli, Iisus i-a luat atunci cu sine pe munte doar pe Petru, Iacob şi Ioan. Acolo, pe când se ruga, Hristos S-a schimbat la faţă, strălucind cu slava dumnezeirii Sale: "Şi s-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Matei, 17, 2). În acel moment, ucenicii L-au văzut în adevărata Sa înfăţişare: Dumnezeu, căci strălucea ca soarele, şi Om, căci avea un veşmânt. Umanitatea Lui era atât de pătrunsă de dumnezeire, încât veşmântul şi trupul Lui au strălucit ca lumina.

"Bine este nouă să fim aici" (Matei 17, 4), a spus atunci Sfântul Apostol Petru, căci ştia că Domnul va merge în Ierusalim şi va pătimi acolo şi se temea şi tremura pentru Dânsul. Atunci vorbea fără să ştie ce spune, cutremurat şi înspăimântat de această dată de ceea ce vedea.

Chiar dacă Tatăl a descoperit lui Petru că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, el însă nu a ţinut minte această descoperire şi s-a buimăcit de groază la vederea acelei lumini peste măsură, încât ochii celor trei ucenici se întunecaseră, însă nu era noaptea, ci ziua, şi numai strălucirea razelor le-a îngreuiat ochii.

Dar Sfântul Apostol Petru îl iubea pe Hristos, iar muntele şi locul în care stăteau i se părea că oferă siguranţă, încă şi mai sigur i se părea lui ca Domnul să nu meargă în Ierusalim, ci să rămână acolo pentru totdeauna.

Pentru aceasta a vorbit el aşa, spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Bine este nouă să fim aici, unde sunt şi Moisi şi Ilie, dintre care unul, la nevoie, a pogorât foc din cer; celălalt s-a acoperit de nori când a vorbit cu Domnul. Dacă noi vom rămâne aici, nimeni nu va şti unde suntem. Vezi dragostea cea înfocată pentru Iisus? Nu gândi că îndemnul său nu era cel mai potrivit, ci gândeşte numai ce dragoste avea el pentru Hristos. Şi a adăugat: Dacă voieşti, voi face aici trei colibe: una Ţie, una lui Moisi şi una lui Ilie."

Atunci, un nor i-a umbrit şi s-a auzit un glas: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi' (Luca 9, 35), adică spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Dacă El voieşte să moară pe cruce, nu te împotrivi".

Iar Hristos S-a apropiat de ei şi le-a zis: "Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!" (Matei 17, 7), poruncindu-le să nu spună nimănui despre această întâmplare până la Învierea Sa din morţi.

Obiceiuri, traditii și superstiții

Numită în popor şi Obrejenia, sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului semnifică o schimbare.

Această sărbătoare este privită ca începutul toamnei, vremea începe să se schimbe și să se răcească.

Este una dintre acele zile când cerurile se deschid, iar cei aleși de Dumnezeu pot vedea Porțile Raiului.

Cei care nu țin această sărbătoare vor fi uscați și gălbejiți ca florile care de acum încep să se veștejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi și ploșnițe.

Femeile însărcinate, dacă vor ține această zi, vor avea o naștere ușoară, iar copiii ce îi vor naște vor fi sănătoși.

Fetele nu-i bine să se spele în această zi pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește iarba. Despre oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața zilei, se spune că vor muri până la sfârșitul anului.

De sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului se face dezlegare la pește pentru bucuria praznicului.

În această zi nu este bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de către cineva, că așa vei fi tot anul. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beție, tutun), sigur vor fi vindecați.

În această perioadă se sfințesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele.

Credincioșii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au. Acestea vor fi binecuvântate de preot și împărțite celor sărmani.

De asemenea, viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuți în neființă și să facă pomană în amintirea și pentru sufletul acestora.

Dacă în Ziua Schimbării la Față vremea este însorită și plăcută, toamna va fi una roditoare și îmbelșugată. În schimb, dacă plouă toamna va fi una mohorâtă.

În popor se spune că dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarna care va veni va fi una plina de ninsori.

Este bine ca până la această dată țăranii să termine de cosit și de adunat fânul. De acum încolo iarba și florile doar îmbătrânesc.

În această zi se poate începe și gustatul boabelor de struguri. Deși încă nu sunt coapte, tradiția le atribuie un rol vindecător și se spune că sunt buni de leac pentru cei care au intestinele sensibile.

O veche superstiție spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce și crește riscul îmbolnăvirilor. “De la Probăjenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în râu. O coborât cerbul de la munte, s-o pișat în apă și-o răcit apa. Atâta-i tăt.” (Memoria Ethnologica – colecția Parasca Fat)

Tot de acum este bine ca să nu se mai doarmă afară. “Numa` atâta-i vara, vară/ Până-i patu` mândrii-afară/ Dacă mândra patu-și mută/ Poți să știi, vara-i trecută.” (Memoria Ethnologica – colectia Parasca Fat).

Tradiţia populară aminteşte că este bine să evităm călătoriile, chiar şi pe distanţe scurte, pentru că există riscul să rătăcim drumul spre casă. În acest caz, putem să ne întoarcem doar în anul viitor, odată cu venirea berzelor.

Cine are o suferinţă trupească sau sufletească este bine să urmărească zborul berzelor; aşa cum pleacă berzele, tot aşa va pleca şi suferinţa sa.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă