REPORTAJ | Tinerii defavorizați de la un centru social din Iași s-au vaccinat „fără frică”. „Mămică, e bine să facem pentru sănătatea noastră”

1 lună in urmă 20


30 de tineri defavorizați, cu vârste între 16 și 24 de ani, au fost vaccinați vineri la Centrul de servicii sociale din Bucium, Iași. Echipa mobilă a DSP a mers să-i imunizeze pe tinerii dornici să-și recapete libertatea, să se întoarcă la școală și să nu mai trăiască cu teama că-i pot îmbolnăvi pe oamenii dragi de lângă ei. „Vreau să scăpăm de pandemia asta.”


Din cei 82 de beneficiari ai centrului din Bucium, doar 32 aveau vârsta minimă necesară pentru a se vaccina, adică 16 ani. Toți aceștia și-au dorit să se imunizeze împotriva COVID-19. Toți beneficiarii din centrele de îngrijire socială ale Direcției Generale de Protecție a Copilului și Asistență Socială sunt incluși în etapa a doua de vaccinare, alături de personalul care are grijă de ei. Aceștia sunt imunizați anti-COVID-19 de către echipele mobile ale Direcțiilor de Sănătate Publică. Echipa DSP Iași a făcut vineri a doua ieșire de la începutul campaniei naționale.

„Crezi că este vreo șansă să fii gravidă? Îmi pare rău, dar trebuie să te întreb”. Smărăndița se uită fix în ochii asistentei, se prinde de brațul drept, instinctiv, și răspunde ferm: „Nu, nu se poate”. Toți ochii celor 15 oameni din sala de așteptare o urmăresc cum merge apăsat, îmbrăcată cu un tricou cu mânecă scurtă și zgribulită din cap până-n picioare. Se așază pe scaunul din dreptul mesei pline cu echipament pentru operațiunea de vaccinare, unde stă „la aclimatizare” fiola pe care scrie Pfizer, mai mică decât un pion de șah. Primul pacient al zilei.


Smărăndița, 16 ani, se pregătește de vaccinare

O altă pereche de ochi o pândește pe Smărăndița din ușa încăperii mari, cât o sală de clasă, în care ne aflăm. Mama ei se uită lung, ușor speriată. „Mămică, e bine să facem, pentru sănătatea noastră”, le-a zis fata când au fost sunați de la centru, să le spună că pot să se vaccineze. 


„Așa că am zis să ne vaccinăm toți, ca să nu ne îmbolnăvim. Ea e prima din familie vaccinată, apoi suntem noi, părinții. Are și un frățior și o să îi vină și lui rândul. Nu am stat pe gânduri deloc și, da, ea e cea curajoasă”, spune femeia. 


Copiii care ajung în astfel de centre provin din familii destrămate, abuzive, care nu-și permit să aibă grijă de ei sau care au plecat „la un trai mai bun” în străinătate.  


Regimentul n-a cedat virusului decât în octombrie 


A fost un an greu pentru toți, „dar mai greu pentru noi”, spune directoarea centrului, Andreea Horodescu. Programul pentru cei din centru este oricum unul de cazon: pe majoritatea paginilor A4 de pe avizierul de la intrare sunt diferite reguli și regulamente. Multe încep cu „nu trebuie” sau „nu este permis”. Pandemia a făcut programul și mai aspru. 


În starea de urgență nu s-a intrat și nu s-a ieșit din centru decât pentru urgențe, iar în starea de alertă copiii peste 16 ani ieșeau doar de două ori pe săptămână, într-un anumit interval și trebuiau să justifice motivul. „Altfel, n-ai cum să ții pasul”, spune directoarea centrului. 


Din martie până în octombrie, când centrele din Iași subordonate DGASPC se transformau unul după altul în focare, Centrul de servicii sociale din Bucium a rezistat. Apoi a început școala. 


Sala de așteptare

„Cât a fost starea de alertă făceam activități afară, în grupuri mici, îi duceam și îi aduceam. Însă de când a început școala au trebuit să intre în colectivități, copiii de la școală nu erau testați, ai noștri da - la fiecare două săptămâni. Nu știm de unde a venit primul caz, fie de la școală, fie din comunitate, poate a adus un angajat dintr-un supermarket, de undeva”, explică Andreea Horodescu.


Din octombrie și până acum, aproape jumătate din copiii din centru s-au îmbolnăvit, dar și 14 angajați, din cei 50. „Am avut noroc și am prins toate cazurile devreme”, crede directoarea.


Angajații au stat acasă în izolare, iar copiii au avut doar forme ușoare sau au fost asimptomatici. 


<strong>De altfel, testarea la două săptămâni a ajuns un coșmar pentru copii și e primul lucru de care își doresc să scape, odată cu vaccinarea. E incomod, uneori dureros, iar în unele momente s-a făcut și săptămânal. </strong>


Vlad, student, se vaccinează

Vlad vrea să meargă măcar un an la facultate fizic, nu online


Vlad, un student de 20 de ani, în anul al II-lea la Facultatea de Informatică, spune că s-a vaccinat în primul rând ca să aibă „un sentiment de siguranță”. 


„Vreau să scăpăm la un moment dat de pandemia asta, să spunem, «băi, gata, am trecut». Nu mai stai cu emoții că te îmbolnăvești, că duci boala acasă la ai tăi, că îi îmbolnăvești pe cei dragi. Aș vrea să fim vaccinați cât mai mulți”, crede tânărul. S-a vaccinat fără frică și cu speranța că va putea să înțeleagă ceva din viața de student. 


Am făcut un singur semestru fizic, la facultate, sunt acum în anul al II-lea. Anul acesta sigur o să se termine online, dar măcar din anul al treilea aș vrea să mă întorc la facultate, să simt și eu viața de student.

Vlad, student:



Vlad face parte dintr-o altă categorie aparte a centrului: cea a excelenței. Fiindcă la centrul din Iași sunt găzduiți și tinerii din familiile nevoiașe din județ, cu o inteligență peste medie, care nu ar fi avut altfel șansa de a urma o educație. 


Sunt 7 astfel de tineri, toți majori, toți studenți, care s-au vaccinat vineri la Iași. 


Din cei 32 de beneficiari care s-au aliniat pe hol cu speranța că se vor imuniza, doar doi nu s-au putut vaccina, fiindcă nu aveau încă 30 de zile de la ieșirea din izolare.


Tinerii care s-au vaccinat așteaptă în sală, după imunizare

12 demisii în primele luni de pandemie


Efectele pandemiei s-au văzut în cazul Centrului de servicii sociale din Bucium înainte ca primele cazuri de coronavirus să se infiltreze în comunitate. Doar anul acesta 12 angajați s-au pensionat, unii dintre ei anticipat, alții au demisionat. 


„A fost un an greu pentru toată lumea, dar pentru noi în mod special”, repetă obsesiv directoarea. 


Au plecat portari și fochiști, oameni care au fost în sistem de zeci de ani, de existența cărora depindea funcționarea instituției. Au plecat și educatori, iar lipsa lor a fost cel mai greu de suplinit. De ei era cea mai mare nevoie pentru a putea struni o casă plină cu copiii încuiați de pandemie. 


„Cei mai mulți s-au temut să nu se îmbolnăvească, dar nu-i judec - cine nu se teme? Dar copiii să știți că, deși nu a fost ușor, s-au adaptat nesperat de bine. Am muncit extrem de mult să îi ținem ocupați, iar acum, după cum vedeți, sunt dornici să se vaccineze, să aibă o viață normală, să nu mai aibă atâtea restricții”, completează Andreea Horodescu.


CENTRUL BUCIUM, IAȘI

Au stat în familia de la Centru


Izolarea le-a adus însă o bucurie copiilor: au stat în familie. Deși mutarea către un astfel de centru figurează în lege ca fiind „cu caracter temporar”, ea poate dura o perioadă nedeterminată, până se rezolvă situația copilului. 


Practic, după ce instanța dă hotărârea definitivă de decădere a părinților din drepturi, decide plasarea unui copil fie într-o familie de asistenți maternali sau, dacă nu, în astfel de centre de plasament. Măsură este luată până când în familia lărgită a copilului se găsește o variantă pentru ca el să fie îngrijit sau o familie care să-l ia în asistență maternală. Este și adopția o variantă, dar se întâmplă foarte rar, mai ales că cei care ajung în astfel de centre au peste 7 ani. „Știți cum e, părinții vor copii mici”, a spus Andreea Horodescu.


Așa că tinerii își duc zilele în această familie până la 18 sau 26 de ani. În centrul din capătul Iașiului, la 200 de metri de Mănăstirea Bucium, într-o clădire păzită de busturile celor mai mari scriitori români, departe și de gălăgia orașelor, dar și de familiile care nu au putut să îi îngrijească.


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă