Reportaj. “Mi-e dor să ies la tablă”. Dascăl la sat înseamnă să fii şi agent sanitar, şi asistent social, şi un pic detectiv

1 month ago 20

Învățătorii, profesorii şi elevii din comuna Măgura, Bacău, împărtăşesc aceleaşi suferinţe în şcoala online. Dar mobilizarea tuturor a adus într-un an și schimbări care nu s-au petrecut într-un deceniu, înainte.


Elevii din Măgura au nostalgia mersului la şcoală

Când cursurile au trecut iar în online, la începutul lui noiembrie, la Şcoala Gimnazială “Emil Brăescu” din comuna Măgura, Bacău, a fost panică. Peste jumătate dintre cei 336 de elevi nu aveau tablete. Nici în cancelarie situaţia dotărilor nu era roz.




“Cu ajutorul primăriei, am cumpărat 200 de tablete, pe care le-am împărţit elevilor. Am dat 18 şi cadrelor didactice. Suntem 37 de dascăli, în total. Nu poţi ţine ore de pe un telefon mobil. Profesorii, chiar dacă au tablete sau laptopuri personale, au şi ei copii, care intră online la ore”, explică Doiniţa Vasiloiu, directoarea şcolii.


Doiniţa Vasiloiu predă de 25 de ani la şcoala din Măgura

Expediţie după
sponsori


Pentru ceilalţi copii şi profesori, doamna Vasiloiu a depus un proiect pe platforma Narada. În campania “Expediţie pe vârf de stilou”, 30 de proiecte educaţionale, din 30 de comunităţi răspândite pe harta ţării, sunt ajutate să obţină finanţare.


Fiecare proiect primeşte un căpitan de expediţie, adică un om cu experienţă şi conexiuni în mediul de business, care să-i înveţe pe semnatarii proiectelor să găsească sponsori şi donatori. 


Dumitriţa, clasa a opta, răsfoieşte noile manuale

Proiectul doamnei Vasiloiu, „Prin tehnologie, studiem şi în pandemie”, îl are căpitan pe un afacerist originar din Măgura. Un fiu al comunei, aşadar. Reacţia promptă n-a venit dinspre vreun binefăcător privat, ci dinspre autorităţile locale, care au scotocit în cămara bugetului şi au găsit bani să ia tablete tuturor elevilor. Mai rămâneau dascălii.


Aşa că directoarea şcolii şi căpitanul delegat de Narada au decis să modifice proiectul şi să caute bani pentru 15 laptopuri şi 2 table interactive. „Chiar dacă strângem doar pentru un laptop, tot merită să ne zbatem”, crede doamna Vasiloiu.


Cu burta goală la școală


Dispozitivele sunt, fireşte, doar un punct pe lista grijilor pe care le implică şcoala online. Când elevii erau în clase, şcoala avea un control şi asupra igienei, şi a prezenţei, şi a problemelor de familie. 


O căruţă cu cai trece pe un drum asfaltat din satul Crihan

“Dacă veneau murdari, îi duceam în pauză la baie, să-i spălam pe mânuţe, pe faţă. Ne uitam în lumină, să vedem dacă au ceva insecte prin păr. Le luam de mâncare, le ungeam o felie de pâine, că sunt părinţi care-şi trimit copiii cu burta goală să înveţe, că asta e, n-au de unde”, povesteşte directoarea.


Să fii dascăl la sat presupune să fii şi agent sanitar, şi asistent social, şi un pic detectiv. În Măgura, semnalul de internet se pierde printre văi şi dealuri. Iar unii elevi profită de această fatalitate numită relief. “L-am prins pe unul care spunea că nu intră la ore online, că nu e semnal la el în zonă. Era semnal la vecini, numai la el acasă, nu. La el, era semnal numai pentru jocuri”, râde doamna Vasiloiu.


Orele online le dau răgaz meşterilor pentru reparaţii la şcoală

Abandonul şcolar a încetinit, pentru că “ne ducem noi la porţi, de la prima absenţă nemotivată. Chemăm şi poliţia, să le amintească unora ca şcoala este obligatorie”. 


În satul de reşedinţă, Măgura, unde sunt familii mai înstărite, copiii merg la şcolile din Bacău, aflat la 7 kilometri distanţă. Înstărit înseamnă că ai un părinte care lucrează în străinătate. Locuri de muncă în regiune nu se găsesc decât la negru sau sezonier.


La Şcoala „Emil Brăescu” vin elevi din celelalte sate ale comunei: Crihan, Dealu Mare, Sohodol.


Copiii fac naveta cu microbuzul şcolar, o achiziţie recentă, care acum se acoperă de frunze moarte de plop în curtea şcolii.


Italianul” dintr-a opta


Bani pentru educaţie în Măgura pot veni de la primărie, de la vreo trei magazine mixte şi cam atât.


În funcţie din ianuarie 2017, Doiniţa Vasiloiu se mândreşte că a reuşit să schimbe, acum doi ani, mobilierul în şcoală, să aducă bănci noi, catedre noi, uşi noi, cu finanţare de la bugetul local. „Arăta jalnic, toate erau învechite”.


Şi când se bucura ea că a făcut şcoala să arate ca o şcoală, s-a pomenit că în clasa a şaptea se înscrie un elev care învăţase până atunci în Italia.


Vali şi Ana-Maria tânjesc după orele făcute în clasă

Vali, un puşti cu zulufi aşezaţi după ultima modă de mama lui, coafeză, a început să compare cu glas tare educaţia de la noi cu educaţia din Peninsulă. Are unele poticniri la limba română, dar la matematică merge strună.


N-ar strica o tablă electronică”


În Italia, Vali nu văzuse table negre, pe care se scrie cu cretă şi pe care trebuie să le ştergi mereu cu buretele. “N-ar strica să avem o tablă electronică. Profesorul poate proiecta un videoclip pe ea, să înţelegem mai uşor. În Italia, nu făceam chimie, fizică, biologie separat. Le făceau la un loc, sub numele de ştiinţe”, spune băiatul, care a trecut într-a opta.


Chiar dacă nu o ştie de multă vreme, lui Vali i-e dor de tabla demodată, din clasa lui. “Mi-e dor de profesori, de ieşit la tablă. Mi-e dor de colegi”.


El şi câţiva colegi au venit să-şi ia în primire manualele. În toamna lui 2020, ca în nici o altă toamnă din ultimele 30, faptul că manualele au sosit cu întârziere s-a strecurat pe sub radarul indignării publice.


“Aş vrea libertatea
dinainte”


Larisa, tot dintr-a opta, îi dă dreptate lui Vali: “Îmi lipsesc explicaţiile domnilor profesori, la tablă, la matematică mai ales. Înţelegeam mult mai bine lecţiile când mergeam la şcoală”. Ana-Maria, dintr-a şaptea, trage concluzia: “Şcoala online n-o să poată înlocui niciodată şcoala cu prezenţă fizică”.


Sunt copii cu ochi sclipitori, care-şi exprimă părerile limpede şi direct. Înainte de pandemie, între ei şi copiii de la oraş nu era nici o diferenţă.


Şcoala de la Măgura are toalete în interior, laborator de informatică şi profesori care-şi iubesc meseria.


Larisa spune că învăţarea online e mult mai solicitantă


Online-ul
multiplică inegalitățile


La cursurile online, însă, toate astea nu mai contează. Contează doar posibilităţile financiare ale comunităţii. Accentul s-a mutat de pe informaţie pe suportul electronic prin care informaţia trece, cu bruiajele aferente, de la profesor la elev. Pentru şcolile din mediul rural şi nu numai, saltul către educaţia intermediată tehnologic e brutal.


Elevii ca Larisa, Vali şi Ana-Maria spun că au mult mai puţin timp liber, că fac mult mai mult efort la teme decât înainte. Chiar şi Dumitriţa, care face naveta, de la Crihan la Măgura, susţine că e mai greu acum, de când învaţă acasă: “Trebuie să-ţi împarţi timpul la limită, pentru fiecare oră, fiecare materie”.


Dumitriţa e într-a opta şi e şi solistă a ansamblului de dansuri populare din şcoală. “Nu ştiu ce să-i cer ministrului educaţiei. Ştiu că mi-aş dori să fie şcoala iar ca-nainte, să avem libertatea dinainte”, spune ea, cu o voce de clopoţel.


Casa cu 7 elevi şi o studentă


Greu e şi pentru profesori, care vin şi îşi ţin lecţiile online din clasele goale ale şcolii. “Aveam atâtea activităţi, dansuri, ecologizare, ateliere, şezători. Strângeam cadouri pentru copiii din mediile dezavantajte şi făceam serbare de Moş Nicolae. Anul acesta cred că o să-i chem separat, să-şi ridice darurile”, afirmă Doiniţa Vasiloiu.


Valeria, din poartă, priveşte spre fiica ei cea mare, studentă în anul I

Una dintre familiile pe care le are în vedere directoarea şcolii e cea a Valeriei. Femeia, măruntă şi slabă ca o creangă, are 11 copii şi un soţ rămas şomer, din motive de pandemie. Doi dintre copii sunt mai mari: unul e însurat, la casa lui, iar o fată a intrat la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor de la Universitata din Bacău. Ceilalţi copii sunt doi la grădiniţă şi şapte la şcoală.


Şi studenta, şi fraţii mai mici se chinuie cu semnalul de net, dimineaţa, i se plânge mama directoarei, care s-a oprit la poartă. “Avem trei tablete, primite de la şcoală. Şi telefoane cumpărate de noi, pentru ceilalţi. Dar se mai ia semnalul”, spune Valeria. “Păi, poate e şi de la pădurea asta, de lângă casă”, răspunde profesoara.


Doar două camera locuibile are casa, din hornul căreia se rostogolesc cârlionţi albaştri de fum.


Sunt multe familii precum cea a Valeriei în Măgura, familii cu orizontul redus la alocaţii şi indemnizaţii de şomaj sau de boală.


Doiniţa Vasiloiu e profesoară pentru învăţământul primar

Peste 40 la sută dintre elevii de la “Emil Brăescu” provin din medii defavorizate, spune Doiniţa Vasiloiu. De 25 de ani predă la şcoala asta, ştie familiile pe de rost, de la rădăcină. 


“Pe lângă informaţii, cred că elevii au nevoie de înţelegere, timp şi căldură”, aşa sună crezul doamnei Vasiloiu, din proiectul înscris în campania Narada. Fireşte, cât e şcoala online, elevii pot accepta să primească toate acestea diminuate, în schimbul unui IQ Board, pe care să vadă unghiurile complementare. Ce înseamnă IQ Board? O tablă interactivă. Cine ar fi zis acum un an că la Măgura va fi posibil așa ceva.


Laboratorul de informatică al şcolii din MăguraLui Vali îi e dor de colegi şi profesoriElevii discută de la distanţăElevii din Măgura spun că le lipsesc activităţile făcute împreunăSălile de clasă nu sunt cu nimic mai prejos decât cele de la oraşMobilierul din clase a fost schimbat cu bani de la primărieConducerea şcolii doreşte să achiziţioneze table interactivePe holuri sunt semne pentru respectarea distanţăriiDumitriţa spune că şcoala online e mai grea ca navetaAna-Maria speră că totul va reveni la normalVali este unul dintre cei mai buni la matematicăDumitriţa şi-a preluat manualele de clasa a optaValeria spune că era mai uşor când trimitea copiii la şcoală şi la grădiniţăComuna Măgura se află la 7 km de BacăuValeria şi unul dintre copiii ei discută cu directoarea şcoliiFără elevi pe holuri, şcoala din Măgura seamănă cu un muzeu
Read Entire Article

Powered By Seo Tools