Propunerea unui cercetător român după scandalul Visarion Alexa: reconsiderarea rolului femeilor în Biserică. ”Ortodoxia românească promovează un masculinism conservator cu vădite nuanțe misogine, care îi rezervă femeii doar o poziție subordonată”

3 zile in urmă 36

Ionuț Biliuță, doctor în istorie și teologie și cercetător la Institutul Gheorghe Șincai din Târgu-Mureș, propune o schimbare radicală de atitudine față de femei în interiorul Bisericii Ortodoxe Române. Plecând de la cazul preotului Visarion Alexa, acuzat de hărțuirea unei credincioase, teologul Ionuț Bilouță constată că ”Ortodoxia românească promovează un masculinism conservator cu vădite nuanțe misogine”, și propune schimbarea regulilor și cutumelor pentru a permite femeilor un rol mai însemnat în Biserică.

Citește mai jos întregul articol semnat de cercetătorul Ionuț Biliuță, postat inițial pe contul său de Facebook:

Una dintre cele mai importante lecții pe care Biserica Ortodoxă Română în ansamblul ei trebuie să o asume din cazul Alexa este legată de status-ul inferior atribuit femeilor în cadrul structurilor instituționale ecleziale și a poziției femeii în general în relațiile inter-umane din interiorul Bisericii.

Fie că este vorba de aroganță pastorală sau misoginism înrădăcinat, clerul contemporan nu dă prea multe semne că percepe mutația tectonică legată de emanciparea femeii la nivel academic, material și social. În acest moment, Ortodoxia românească promovează un masculinism conservator cu vădite nuanțe misogine, care îi rezervă femeii doar o poziție subordonată, lipsită de relevanță în cadrul aparatului administrativ și de decizie al Bisericii.

Nu e de mirare că în spațiul media și virtual zdrobitoarea majoritate a „comunicatorilor” Bisericii Ortodoxe sunt bărbați; chiar dacă femei că Anastasia Popescu sau Maică Siluana Vlad s-au bucurat de prestigiul a de fi receptate în calitate de conștiințe vii ale Bisericii, ele au fost exemple singulare. Zilele acestea mi s-a părut frapant că principalii comentatori a ceea ce s-a întâmplat în cazul Alexa, dar și asupra panopliei telogico-intelectuale inoxidabile a Bisericii Ortodoxe Române sunt tot de sex masculin!

Într-o țară în care femeile reprezintă majoritatea parohienilor, a personalului monastic, a donatorilor și oamenilor care ajută dezinteresat clerul la nivel social, filantropic și misionar, Biserica se vede chemată în ansamblul său să regândească poziția femeii în general în cadrul trupului administrativ și duhovnicesc al Bisericii. Mai exact, să descopere că Ortodoxia aparține și femeilor, care la nivelul practicilor religioase și a prezenței statistice la slujbele Bisericii reprezintă majoritatea. Mariologia ca proteză teologică pentru absența femeilor la nivel real din teologia Bisericii reprezintă o palidă consolare și o scuză de neacceptat.

Ce se poate face pentru a corecta acest ecart dintre realitatea misogină greșit interpretată ca tradiționalistă?

Mai întâi, Tradiția Bisericii se cere adaptată și interpretată în conformitate cu spiritul timpurilor, ea fiind una „progresistă”, „radicală” și nu una conservatoare. Un prim pas ar fi ștergerea interdictului tacit impus de ierarhia ortodoxă care spune că o femeie nu poate fi vicar administrativ, consilier cultural/social, consilier pe probleme de educație teologică sau purtător de cuvânt al Bisericii! Că o femeie nu poate fi profesor universitar de Dogmatică, Liturgică, Ascetică sau Istoria Bisericii (cele mai multe femei fiind consemnate doar la specializările de Artă Sacră sau Asistență socială) în cadrul facultăților de teologie. Că o femeie nu poate fi aleasă într-o funcție de conducere – chiar cea de decan – într-o asemenea instituție!

Că numeroasele doamne cu titluri universitare, avocate și femei de succes în afaceri, medici și artiste de renume sau credincioasele cotidiene cu devoțiune asumată față de Biserica Ortodoxă nu pot să fie membre depline și vocale ale Adunării Național Bisericești sau ale organismelor decizionale ale Bisericii la nivel financiar, misionar și social!

Cu ce sunt mai buni bărbații aleși în organismele consultative ale BOR, aleși direct de episcopi pentru interese meschine și obscure, mulți dintre ei creștini de Paști și de Crăciun în cel mai bun caz, unii politicieni corupți, decât o femeie cu o moralitate ireproșabilă , un parcurs profesional de excepție sau o devoțiune creștină reală?

Dacă ar fi să mergem și mai departe, așa cum Biserica Ortodoxă a Africii a făcut-o recent, nu cred că există vreun impediment în restaurarea liturgică și sacerdotală a oficiului diaconițelor, extrem de popular în Bizanț până la un punct istoric.

De asemenea, această reconsiderare a status-ului instuțional al femeii în Biserica Ortodoxă trebuie dublată de o strategie pastorală racordată la realitățile intelectuale și sociale ale lumii în care trăim. Într-o țară în care la nivel statistic elementul feminin este preponderent în creștere la nivelul absolvenților de studii superioare, iar cele mai multe și substanțiale contribuții la nivel financiar și misionar la activitatea misionară a Bisericii în ansamblul ei vin din partea femeilor, mi se pare profund deplasat – aș spune absurd chiar! – că ele să fie consemnate canonic la status-ul de măturătoare de biserici și spălătorese de veșminte preoțești!

De asemenea, atitudinea preoților față de parohienele lor trebuie să se schimbe. Autoritarismul duhovnicesc, indiferență, tapajul material pentru „păcatele” doamnelor pentru care soții lor nu sunt trași niciodată la răspundere, manipularea spirituală din dorința de control și putere asupra majorității feminine a congregației, toate acestea constituie tare pastorale ce trebuie să fie pe cale de extincție în preoțimea ortodoxă!

Așadar, „teologia” „ortodoxă” a misoginismului și discriminării, pompa machistă a ierarhiei și abuzul de putere care poate îmbrăca forme diferite – de la agresiune sexuală la desconsiderare și aroganță asumată – trebuie abandonată pentru o teologhisire a incluziunii, a participării tuturor celor care se recunosc drept creștini ortodocși, indiferent de sex, la sănătatea și funcționarea Trupului Mistic al lui Hristos care este Biserica!

Nota redacției: Ionuț Biliuță este istoric al Bisericii Ortodoxe din Balcani în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și secolul XX. Între interesele sale academice, se remarcă relația dintre naționalism și Ortodoxie, transferurile conceptuale din Occident în spațiul teologic ortodox și raportul dintre Ortodoxie și „heterodoxie” în contemporaneitate, potrivit publicației online Convergențe.
A studiat Filozofia pentru doi ani la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, apoi a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, din cadrul aceleași universități, cu o teză despre cosmologia Sfântului Maxim Mărturisitorul. E doctor în Istorie și în Istorie Bisericească Universală (Teologie).

Citește și...

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă