Povestea Tunelului 57. Cum a fost construit pe sub Zidul Berlinului cea mai adâncă și mai lungă cale de evadare din Est în Vest

2 luni in urmă 48

Walter Ulbricht, fostul lider al Germaniei de Est, a spus odinioară: „Nimeni nu are vreo intenție să construiască un zid”. Ei bine, două luni mai târziu, la 13 august 1961, începea construcția Zidului Berlinului. Era conceput să oprească fluxul tot mai mare de refugiați din Est și aproape trei decenii a separat cele două blocuri. Berlinul a devenit un simbol al diviziunii și al Războiului Rece. Dar Klaus-Michael von Keussler a ştiut mereu că libertatea nu cunoaşte granițe. Și acum e mândru de acțiunile sale din urmă cu 60 de ani. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.

Klaus-Michael von Keussler este lângă Poarta Brandenburg din Berlin și rememorează data de 13 august 1961. Se afla aici când grupurile de luptă ale clasei muncitoare - așa se numea organizația paramilitară est-germană - au blocat acest simbol al orașului. Peste noapte, nimeni nu a mai putut trece.

„A fost o revoltă masivă și multă neîncredere. Oamenii au început să cânte, strigând și lucruri precum „Porcii”și „Jos cu comuniștii”. Am rămas acolo, încercând să înțelegem cum era posibil ca o graniță să treacă chiar prin mijlocul unui oraș cu milioane de oameni”, rememorează Klaus-Michael von Keussler, disident est-german.

Începutul unor decenii de separare și suferință

La început, el și alții au sperat că granița va fi ceva de scurtă durată. Dar s-a dovedit a fi începutul unor decenii de separare și suferință. Von Keussler studia dreptul la acea vreme și a fost martor la construirea Zidului Berlinului.

A mers cu câțiva colegi studenți în această zonă – unde acum este una dintre singurele secțiuni ale Zidului care se mai află în picioare. Au încercat atunci să discute cu muncitorii care lucrau la construcție.

„Mai ales în primele zile, îi priveam pe muncitori în ochi. Îmi amintesc încă sentimentul acela de totală neputință. Eram furioși și strângeam din pumni în buzunare. Dar aliații noștri nu veneau să riposteze cu tancurile, deci ce am fi putut face noi, niște bieți studenți sau alți oameni?” - se întreabă Klaus-Michael von Keussler.

Zidul Berlinului a împărțit un oraș și a despărțit familii. În perioada de construire, unii au încercat să fugă de disperare din estul Berlinul, în vest.

Cum a început construirea Tunelului 57

În scurt timp, granița formată din două ziduri paralele - cu așa-numita Fâșie a Morții între ele - a fost gata. Au urmat curând primele vieți pierdute la zid: polițiștii de frontieră i-au împușcat pe germanii care încercau să treacă.

„Toate acestea ne-au înfuriat. Și ne-au dat impulsul să decidem să ne asumăm riscul. Ne-am spus că, dacă sunt colegi studenți care doresc să treacă din Est în Vest, atunci îi vom ajuta”, povestește Klaus-Michael von Keussler.

Pe strada Bernauer, tânărul de 23 de ani a ajutat la punerea în aplicare a unui plan extrem de riscant. Din curtea unei clădiri, o fostă brutărie, el și alți treizeci de tineri au săpat cel mai lung și mai adânc dintre tunelurile de evadare din Berlin.

„În 1963, chiar sub fundația de aici, am săpat tunelul. Nu eram vreun grup de tipi care să ne credem grozavi, ca James Bond, și să ne spunem că vrem să construim un tunel. Dimpotrivă. Ne era frică în permanență. Inclusiv curierilor, care s-au dus în Est să le spună celor care doreau să scape că vom termina treaba în zece zile, că săpăm un tunel, acolo e intrarea și aceasta este parola” - povestește Klaus-Michael von Keussler.

De ce i s-a spus „Tunelul 57”

57 de persoane au scăpat prin acest tunel de 140 de metri lungime și 12 metri adâncime înainte ca securitatea statului est-german să-l descopere. Regimul est-german l-a declarat pe von Keussler inamic public și a emis un mandat pentru arestarea sa. Nu s-a lăsat intimidat și a continuat să-i ajute pe oameni să scape din Est.

Un memorial din Berlin le oferă vizitatorilor informații despre celebrul Tunel 57. Include o secțiune din Zidul care odinioară se întindea mai mult de 150 de kilometri în jurul Berlinului de Vest și Fâșiei Morții. Locul îi impresionează în special pe vizitatorii mai tineri.

„Chiar te face să-ți dai seama de lucrurile despre care tu crezi că ți se cuvin de la sine, cum ar fi faptul că poți călători prin lume – un lucru care nu era posibil în urmă cu doar 30 de ani” - spune tânărul Alex Haydn-Williams, vizitator.

„Uneori ieși în oraș, în Berlin, poate și noaptea după o petrecere, și dintr-o dată vezi semne care îți spun că pe acolo trecea Zidul. E ceva care impresionează, să te afli într-un loc prin care trecea granița”, arată Elias Ricken, un alt tânăr vizitator.

Chiar și astăzi, momentul în care trece prin Poarta Brandenburg este unul special pentru Klaus-Michael von Keussler. Libertatea nu poate fi îngrădită. Cu ani în urmă, a transformat aceste vorbe în fapte.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă