Povestea tinerei de 22 de ani al cărei scurtmetraj a fost premiat la Cannes: ”La 12 ani scriam în jurnal că vreau să devin regizor”

2 săptămâni in urmă 34

Carina Gabriela Dașoveanu a trăit la numai 22 de ani o experiență inedită, la care mulți regizori debutanți nu pot decât să viseze. Scurtmetrajul pe care l-a scris și regizat, ”Prin oraș circulă scurte povești de dragoste”, a câștigat premiul trei la Festivalul de Film de la Cannes, secțiunea Cinefondation.

Carina este din Râmnicu Vâlcea și a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale” din București, unde a studiat regie de film și tv și unde își continuă în prezent studiile de masterat în același domeniu.

Scurtmetrajul ”Prin oraș circulă scurte povești de dragoste” a reprezentat filmul ei de absolvire, iar când a venit ziua cea mare și l-a prezentat nici nu bănuia că este doar începutul unui amalgam de emoții.

Filmul prezintă povestea lui Lili, o taximetristă în vârstă de 36 de ani, ce încearcă să își salveze căsnicia cu Dani, un pescar amator. Cursele pe care Lili le face zilnic o fac martora mai multor povești de dragoste, complet diferite de ale ei.

Love Stories on the Move - Trailer (2021) from UNATC I.L.Caragiale on Vimeo.

Carina a povestit pentru Ziare.com ce a inspirat-o să scrie scenariul într-o singură noapte, dar și cum a trecut peste diverse obstacole, cum ar fi momentul în care a aflat că actrița care a interpretat-o pe taximetrista Lili și care trebuia să conducă tot filmul, nu avea permis de conducere.

O seară de martie o găsea pe Carina supărată, în oraș, cu telefonul descărcat și fără bani cash. Nu se gândea decât că trebuie să găsească un taximetrist dispus să o ducă acasă și să îi plătească cursa la destinație.

”Eram în oraș, aveam telefonul descărcat, cardul pe telefon, fără bani cash. Am reușit să găsesc un taximetrist căruia i-am explicat că nu am bani, dar că am să îi plătesc acasă. A fost de acord, iar în momentul în care m-am văzut pe bancheta din spate, s-a dus toată adrenalina aceea că trebuie să ajung acasă și, pentru că eram foarte supărată, am început să plâng. Mi-am dat toată silința să nu se observe, dar taximetristul a văzut și a făcut un lucru care m-a impresionat.

A dat drumul la muzică și a început să-mi spună povești din viața lui, dar atât de bine alese încât să mă facă pe mine să realizez că orice aș păți, viața merge înainte. De exemplu, îmi spunea cum în facultate se trezea mereu la cinci dimineața ca să prindă trenul să meargă să o vadă pe fata de care era îndrăgostit. Părinții lui nici nu știau, credeau că doarme.

După ce am ajuns acasă mi-am dat seama că vreau să scriu despre taximetristul care m-a ajutat pe mine să trec peste acel moment”, povestește Carina.

Până dimineața, scenariul era scris. Mai mult, spune că s-a gândit din primul moment că Lili trebuie să fie interpretată de actrița Ilinca Hărnuț, iar când a sunat-o și i-a spus ideea, totul a decurs bine, până la un punct. Cum să o joace pe taximetristă, când ea nu are permis de conducere?

”Am scris scenariul cu Ilinca Hărnuț în cap, eu am văzut-o pe Ilinca jucând în mai multe filme și mi-a plăcut foarte mult de ea. Când am sunat-o ea mi-a zis: e perfect, conduc în tot filmul? Și eu am zis da. Eu n-am permis de conducere.

Foarte multă lume mi-a spus să schimb actrița că e foarte scump pentru că a trebuit să închiriem o platformă cinematografică pe care să punem un taxi și să ne prefacem că ea conduce de fapt. Deși mi se spunea că mai bine o schimb, e un lucru foarte rar să te întâlnești cu cineva și simți cu adevărat o conexiune, iar Ilinca este extrem de talentată și frumoasă și are acel ceva care te face să nu-ți iei ochii de la ea, are ceva special”, mai spune Carina.

Carina a pus ceva din ea în fiecare personaj, dar punctează că a vrut ca firul poveștii să fie cât mai echilibrat, pentru că în iubire e imposibil să fie doar vina unuia dintre cei doi.

”Eu nu am încercat să fac un film despre feminism și despre cât de complicat este să fii femeie, dimpotrivă, am încercat să fac un film cât mai echilibrat, un film despre iubire, în care să vorbesc despre cum amândoi au o vină și în care amândoi se iubesc, doar că într-o manieră diferită și de acolo se naște neînțelegerea”, adaugă Carina.

Succesul de la Cannes

Împinsă de la spate de profesori, s-a înscris la Festivalul de Film de la Cannes, dar spune că ”nu s-a așteptat nici măcar o clipă că va fi selectată”. După ce a venit vestea cea mare inițial a fost confuză, dar apoi a perceput-o ca pe o validare a muncii ei.

”Am fost extrem de confuză, nu știam ce se întâmplă, eu am aflat cu două luni înainte să se facă anunțul oficial, deci timp de două luni nu am avut voie să vorbesc cu nimeni despre asta, dar a fost un lucru bun pentru că am avut timp să îmi dau seama prin ce urmează să trec. Până la urmă pentru mine este o onoare că am ajuns aici și este o validare a muncii mele și cred că asta căutam de fapt. O confirmare că ceea ce fac este totuși bine și că nu am luat-o pe un drum greșit”, povestește Carina.

Părinții au fost primele persoane cărora le-a zis, despre care a vorbit cu glasul tremurând.

”Prima dată i-am spus mamei, pentru că ea era în București în momentul respectiv, apoi i-am spus și tatălui meu, deci au fost primele două persoane. Chiar m-am gândit zilele astea la ei, că de fiecare dată când am luat un premiu, sau când mi s-a luat un interviu, nu am apucat să le mulțumesc îndeajuns pentru tot ceea ce au făcut ei pentru mine și nu e ca și cum nu realizam ce au făcut, ci pur și simplu nu îmi dădeam seama că eu nu vorbesc cât ar trebui să o fac despre ei.

Îmi dau seama cât de multe au sacrificat. Deși ei nu sunt în industria asta, tata e inginer și mama profesoară de chimie, m-au susținut și m-au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie și mi-am dat seama că o viață întreagă dacă aș munci, nu aș putea să le ofer înapoi tot ce mi-au dat ei mie.

În toate filmele există ceva care să îmi aducă aminte de ei, de exemplu în ultimul pe care l-am făcut, melodia din film este cântecul preferat al mamei”, adaugă Carina.

Referitor la premiu, Carina spune că cel mai important lucru pentru ea este că ”a reușit să ajungă la sufletele oamenilor”, dar menționează și că viața ei s-a schimbat ulterior.

”Am muncit foarte mult până să ajung aici și simțeam că muncesc și muncesc și nu am acea validare, nu aveam rezultate și ma gândeam: dar oare e bine, e bun drumul pe care o iau?

În momentul în care am câștigat la Cannes mi-am dat seama că e bine ceea ce fac și faptul că oameni din altă țară au reușit să empatizeze cu povestea mea pentru mine a fost un lucru extraordinar, au trecut dincolo de barierele lingvistice și pur și simplu au simțit ceea ce simte o femeie care este părăsită, care este nefericită în relația ei.

Ceva din interiorul meu s-a schimbat pentru că am mult mai multă încredere în mine și sunt sigură că acesta este drumul pe care vreau să-l urmez”, mai spune Carina.

”Sunt mândră de Carina de la 12 ani”

Carina a cochetat inițial cu actoria, participând la festivaluri naționale și internaționale la care a câștigat și premii. Apoi a realizat că i-ar plăcea mai mult să fie omul din spatele scenei, nu cel din lumina reflectoarelor.

”De mică am cochetat cu actoria, am fost la festivaluri de teatru naționale și internaționale și de fiecare dată când câștigam, îmi dădeam seama că nu se întâmpla pentru că sunt talentată, dar cred că știam cum să mă pun în scenă și mi-am dat seama că sunt mult mai aproape de partea asta, să pun lucrurile în scenă decât să joc. Adevărata luptă a fost când a trebuit să decid dacă vreau să fiu regizor de teatru sau de film și pentru că provin dintr-o familie de cinefili mi-am dat seama că eu asta vreau să fac, regie de film.

Acum puțin timp am dat peste un jurnal de al meu de când aveam 12 ani și acolo scria că eu vreau să devin regizor, dar sunt convinsă că nu știam nici măcar ce înseamnă termenul regizor și că doar îmi plăcea cum sună. Totuși, acum peste ani, am fost copleșită, mi-am dat seama că sunt mândră de Carina de la 12 ani”, continuă Carina.

Desigur, drumul nu a fost ușor și s-a lovit adesea de preconcepții, cea mai recurentă fiind că este femeie.

”M-am lovit de preconcepții că sunt femeie. Am simțit de foarte multe ori că fiind femeie dacă sunt prea rece ca regizor sunt afurisită, că dacă sunt o persoană caldă și maleabilă nu sunt în stare să regizez filme sau să mă impun și întotdeauna mi-am dorit eu să fiu profesionistă. Mi-am dat seama că nu am nimic de dovedit, că nu este despre a dovedi ceva cuiva, ci de iubirea mea de a face filme. Dacă oamenii mă percep ca pe o regizoare femeie și nu văd nimic mai mult de atât, e strict problema lor.

Poate de asta mi-a și plăcut ideea asta de regizor pentru că atunci când oamenii se uită la un film, nu se uită la felul în care arăt, la modul în care vorbesc, ci se uită strict la ceea ce este în interiorul meu, pentru că asta apare pe ecranul cel mare”, concluzionează Carina.

Citeste si:

Un regizor columbian a ales să moară la 46 de ani prin sinucidere asistată. Care e motivul

Regizorul Jaime Osorio Márquez, care a fost creator şi regizor al primului serial columbian pentru HBO Max, „A Thousand Fangs” („Mil Colmillos”), a ales să moară la 46 de ani prin...

Declarațiile jignitoare ale unui regizor sârb la adresa comunității românești din Voivodina. Reacția Ambasadei României la Belgrad

Regizorului sârb Dragoslav Bokan, presedintele Institutului pentru Strategie Nationala, a făcut afirmații jignitoare la adresa minorității românești din Serbia. Acesta a declarat într-o...

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă