Povestea gemenelor care transpun în artă evenimentele marcante din istoria omenirii: ”Mama este singura care ne deosebește”

3 săptămâni in urmă 30

Livia și Laura Greaca sunt artiste vizuale bursiere ale Fundației Regale Margareta a României, în programul Tinere Talente.

Proiectele lor de suflet au legătură cu desenele scrijelite cu unghiile de copiii din lagărele naziste, sau cu cele mai periculoase virusuri depistate de-a lungul vremii pe pământ. Gemenele au povestit pentru Ziare.com de unde a pornit pasiunea lor, cum desenau pereții din spatele mobilei ca să nu își supere părinții, dar și cum este să ai lângă tine un om cu care ai împărțit totul încă din uter.

Livia și Laura Greaca au 24 ani, sunt din Râmnicu Vâlcea, au absolvit Universitatea Națională de Arte din București și sunt membre ale Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Le-am întrebat de unde a pornit pasiunea lor, dar nu au depistat un moment anume tocmai fiindcă desenează de când se știu. Au trecut de la fișele de la grădiniță la pereții casei, iar mai apoi au ajuns să meargă inclusiv la prieteni și rude să le picteze camerele.

”Părinții noștri spun că nu eram genul de copii foarte sociabili, care ies la joacă. Eram tot timpul la noi în cameră, desenam și cream povești pe baza lor”, își aduce aminte Livia.

”Când eram la grădiniță am avut ca temă să desenăm meseria viitorului, iar noi ne-am auto portretizat cu o beretă pe cap și cu paleta de pictură în mână”, adaugă Laura.

Nici pereții casei nu au scăpat teferi, cele două i-au desenat până în punctul în care părinții au luat atitudine și au încercat să le oprească. Totuși, fără folos.

”Ne vâram în spatele mobilei și desenam acolo, unde nu vedea nimeni, ca să nu se supere pe noi. Prin școala generală ne-au lăsat să pictăm camera noastră, unde am făcut un univers Disney. Mai apoi mai mulți colegi, dar și copii ai prietenilor de familie, ne-au chemat la ei acasă să le facem desene, iar unii dintre ei le mai au și acum”, povestesc cele două.

Proiecte de suflet

Ambele au câte un proiect de suflet, iar gemenele nu au ales drept inspirație lucruri din sfera comună a frumosului, cum ar fi natura. Din contră, Laura a pornit de la desenele găsite pe pereții barăcilor destinate copiilor de la Auschwitz, pe când Livia a materializat virusurile care au provocat cele mai mari maladii, cu efecte devastatoare asupra umanității.

Psyche

”Instalația artistică textilă intitulată ”Psyche”, care în greacă înseamnă ”fluture” sau ”suflet”, este inspirată din crimele produse de regimul nazist. Pe pereții barăcilor de la Auschwitz care le erau destinate copiilor au fost găsite foarte multe desene cu fluturi, desenate cu unghiile sau cu pietre de cei mici. Ei credeau că după ce vor muri se vor transforma în fluturi și își doreau mai repede moartea pentru a scăpa de viața în lagăr.

Fenomenul care a stârnit atenția oamenilor de știință a fost că la Auschwitz, în ultimii ani, coboară anual primăvara un noian de fluturi pe rămășițele lagărului. Bineînțeles că sunt argumente științifice, dar fenomenul a fost interpretat și simbolic pentru că fluturele este considerat simbolul renașterii, speranței, transformării.

Lucrarea mea de suflet este o instalație formată din fluturi textili care reprezintă un fel de metaforă a sufletelor celor 1,5 milioane de copii care au murit ca victime ale Holocaustului, fiind un fel de tribut pentru suferința pe care au îndurat-o”, povestește Laura.

Micrografii

”Proiectul meu de disertație, numit ”Micrografii”, face tranziția între sfera artei și medicină și are forma unei instalații artistice textile. Sunt reprezentări supradimensionate ale unor agenți patogeni și virusuri care au provocat cele mai mari maladii cu efecte devastatoare asupra umanității încă din cele mai vechi timpuri.

Mai exact, ei sunt reprezentați de 1.000 de ori mai mari față de cum arată în mediul microscopic. Am lucrat pe baza unor imagini văzute la microscopul electronic, dar și a unor imagini 3D realizate în urma studiilor în diverse experimente realizate asupra acestor agenți patogeni pentru că ei nu sunt vizibili cu ochiul liber.

Este o temă care poate crea un sentiment de repulsie, de teamă, ceea ce este propriu artei de multe ori pentru că ea ne provoacă acest sentiment contradictoriu între plăcere, indignare, dar în același timp repugnă”, povestește Livia.

”Cum e să nu ai o soră geamănă?”

Lumea le întreabă adesea cum este să aibă o soră geamănă, iar ele răspund că nu știu cum este să nu ai o soră geamănă. Amândouă încep cu aspectele pe care le definesc ca fiind frustrante, cum ar fi momentele în care ”oamenii se joacă de-a găsește diferența”, sau tendința de a le fi comparate competențele ca și cum ar trebui să fie trase la indigo din toate punctele de vedere.

”Lumea are tendința de a se juca până găsește diferențele: fizice și morale. Suntem niște experimente, lumea se uită: tu ai o aluniță, tu ai fața mai lată, tu ești mai scundă, tu ești mai înaltă, tu ești mai vorbăreață.

În școală oamenii ne făceau să ne simțim prost. Sora ta a știut, tu de ce n-ai știut? Că sunteți gemene, trebuia să știți amândouă. Noi de multe ori gândim la fel, sau răspundem la aceiași stimuli în mod natural, ne vine să vorbim despre aceleași lucruri, tocmai de aceea la un moment dat încercam să fim diferite intenționat. A fost un mare chin pentru că nu poți să-ți falsifici autenticitatea ca să pari autentic. Acum suntem mai diferite când nu ne chinuim să o facem”, explică Laura.

Livia intervine și povestește că e greu și la nivel artistic să se separe deoarece au aceleași înclinații.

”Nu trebuia să ne chinuim doar la nivel de personalitate să nu fim copia celeilalte, dar și la nivel artistic, deși aveam apetențe către aceleași lucruri la nivel de teme, tehnică, cromatică. Acum suntem împăcate cu ideea că la urma urmei am trăit în aceeași familie, în același context social, așa că acum ne permitem să trăim aceste asemănări”, adaugă Livia.

De asemenea, lumea le întreabă dacă nu simt vreodată nevoia să fie singure, dar spun că ”au învățat să fie singure în doi”.

Mama, singura care poate să ne deosebească

Livia și Laura mai spun că în copilărie jocul lor preferat era să încerce să își păcălească părinții, dar că mama lor este singura care le poate deosebi în orice circumstanță.

”Familia noastră vorbește cu noi la plural, bunica noastră a vorbit toată viața cu noi la plural, adică niciodată nu a întrebat ”ce faci”, ci ”ce faceți?” Și noi ne exprimăm uneori la plural și oamenii care nu știu că suntem două nu prea înțeleg. Uneori ne întreabă: ”de ce mulțumim și nu mulțumesc?”

”În copilărie era într-adevăr jocul nostru preferat, să ne păcălim părinții și să încercăm să îi derutăm. Doar pe mama noastră nu am reușit niciodată s-o păcălim pentru că ei i s-a părut de când ne-a născut că suntem foarte diferite, inconfundabile. Tatăl nostru și acum are probleme în a ne distinge uneori, la fel și bunicii și restul familiei”, spune Livia.

Laura povestește că uneori, dacă este confundată pe stradă cu Livia, se întoarce și vorbește ca și cum ar fi ea, fără să mai explice că e sora ei geamănă. De altfel, se întâmplă să spună asta și lumea să râdă, să creadă că glumește.

”Dacă eu sunt singură pe stradă și aud ”Livia”, mă întorc și vorbesc cu persoana respectivă deși eu nu sunt Livia, știu că m-a văzut și că crede că sunt ea și uneori nu mai stau să mă chinui să explic că sunt sora ei geamănă.

Sau ni s-a mai întâmplat ca una dintre noi să meargă la un eveniment, să o cunoască oamenii doar pe ea, să nu afle că are o soră geamănă, iar anul următor să meargă cealaltă. Atunci eu trebuie să explic ”nu sunt ea, sunt sora ei geamănă”. Și lumea râde, iar apoi le zic, nu, chiar sunt sora ei geamănă”, adaugă Laura.

Preconcepțiile din lumea artei

Ca în orice domeniu, și în cel al artei există preconcepții. Că se moare de foame cu ea, că e ușoară și se face de plăcere, că artiștii sunt mai degrabă un lux pentru societate decât o necesitate, la care se adaugă altele pe care le enumeră Livia și Laura.

”Nu există zi în care să nu interacționăm cu un om care crede că arta se face foarte ușor, că o facem de plăcere, deci nu ar trebui foarte mult remunerată. Ei nu reușesc să pună artistul la același nivel cu orice alt lucrător din alt domeniu. Când te duci la dentist și îți faci o intervenție trebuie să plătești pentru ea. Că nu este grea sau obositoare, că este foarte simplu, pentru că ei au acea viziune clișeică despre artistul romantic care stă în fața naturii, contemplează, pictează.

Au impresia că artistul este o persoană depravată pentru că se gândesc la imaginea aceea hollywoodiană în care el bea, se droghează, sau creează o artă care scandalizează. Toate acestea contravin artistului contemporan, care din punctul meu de vedere este un militant al societății, care știe să analizeze problemele societății din care face parte și care le transpune prin intermediul lucrărilor lui trăgând un semnal de alarmă.

Încă o problemă de care ne izbim zilnic este că orice om poate fi un critic de artă. Noi când lucrăm în spații publice vin oameni să vadă ce facem și fiecare om are o părere pe care și-o exprimă cu sentimentul că e cumva îndreptățit să o facă și că știe ce zice. Da, există un mare grad de subiectivism în artă, ce pentru alții e sublim pentru alții poate fi monstruos, scandalos și urât. Dar mulți cred că părerea lor e avizată. Oricine poate fi artist și oricine poate fi critic de artă, ceea ce bineînțeles că nu e adevărat. Astăzi vedem artistul ca pe un lux pe care unii și-l permit, nu ca pe ceva esențial”, explică Laura.

”Și desigur și faptul că cu arta ai muri de foame. Cred că e cea mai populară preconcepție pe care am întâlnit-o încă din școala generală când ne exprimam dorința de a construi o carieră în lumea asta.

Într-adevăr am cunoscut la rândul nostru absolvenți de arte care au decis să se reprofileze, dar există și artiști care, fiind profesioniști prin ceea ce fac, în cele din urmă construiesc o carieră și reușesc să supraviețuiască și chiar să trăiască bine. Cel mai rău este când preconcepția asta aparține părinților și se opun copiilor și carierei lor în lumea artei pentru că doresc să-i păzească de o potențială instabilitate financiară”, adaugă Livia.

Citeste si:

Alexandru Rafila anunță o dublare a cazurilor Covid în valul Omicron. Ce șanse mai are certificatul verde

Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a declarat luni, 3 decembrie, că numărul cazurilor Covid-19 s-ar putea dubla în valul Omicron față de cel precedent. În acest context,...

 ”Anul acesta nu vor fi schimbări la vârful PNL”. Deputatul liberal acuză un protocol între USR și PSD

Deputatul PNL Cristian Băcanu a declarat luni, 3 ianuarie, că nu crede că vor exista schimbări la conducerea PNL anul acesta, amintind despre ”lupta crâncenă” din interiorul partidului...

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă