Portret de autor: Ion Luca Caragiale

1 lună in urmă 25

Născut în 1852 în localitatea Haimanale, Ion Luca Caragiale este un scriitor român ce se distinge în operele sale prin umorul situațional pe care îl duce spre perfecțiune.

Lucrările sale se întind pe o perioadă de patru decade și aparțin mai multor stiluri, printre care Neoclasicismul, Realismul și Naturalismul, fiind realizate pe baza unei sinteze originale a influențelor străine și locale.

Deși puține la număr, piesele de teatru ale lui Ion Luca Caragiale constituie cel mai mare aport adus teatrului românesc și sunt o critică și o satiră la adresa societății secolului 19 din România. Printre piesele de teatru remarcabile amintim O scrisoare pierdută, Conu Leonida față cu reacțiunea, O noapte furtunoasă și Năpasta.

Familia lui Ion Luca Caragiale s-a mutat în București în jurul anului 1812, când bunicul său Ștefan Caragiali a devenit bucătar la curtea domnească din localitatea de scaun. Tatăl său a fost cronicarul oficial al Mănăstirii Mărgineni, ce și-a format o reputație ca avocat și judecător în Ploiești. El s-a căsătorit cu Ecaterina, fiica unui negustor din Brașov, cu care a mai avut și o fiică. Unchii lui Ion Luca au avut ei înșiși o contribuție importantă în teatrul românesc, dar au fost criticați pentru că nu s-au implicat în Revoluția Pașoptistă.

În ultimii ani de viață, Caragiale nota originile modeste ale familiei sale și accentua propriul statut de persoană independentă, pe care l-a obținut de unul singur în lupta cu viața. Aceste notițe au fost mai târziu disputate de cronicari, care îl atribuie pe Ion Luca Caragiale unei familii destul de înstărite. Pe parcursul vieții, Caragiale a preferat să nu destăinuie originile sale grecești și considera că orice mențiune despre acestea erau o insultă la adresa sa. Mai mulți critici literari atribuie unele dintre concepțiile de viață ale autorului originilor sale burgheze și cumva străine. Într-un studiu al Universității din Atena din anul 2002, ne este dezvăluit că numele Karaialis, al bunicului lui Caragiale, a fost schimbat de prințul Caragea la cerința acestuia.

Caragiale a fost educat în Ploiești și a învățat să scrie și să citească în română cu ajutorul unui părinte de la biserica ortodoxă Sf. George. Pe când avea 7 ani, a asistat la procesiunile în onoarea noului principe moldovean, Alexandru Ioan Cuza, ce s-au ținut la Dunăre. El l-a întâlnit pe Ioan Cuza în 1859, pe când acesta i-a vizitat școala. Deși nu pare să fi urmat niciun curs al vreunei academii din România, Caragiale și-a făcut debutul literar în 1873, la vârsta de 21 de ani, în revista lui Dem Teodorescu, Ghimpele. Operele sale erau satirice și vizau în mare parte persoanele din viața publică literară. Unul dintre cei mai mari dușmani pe care și i-a făcut în opere a fost Alexandru Macedonski, căruia i-a dedicat un personaj întreg sub denumirea de Aamsky.

Apoi în 1875 sau 1878, Caragiale s-a concentrat pe completarea articolelor din Timpul, pe care Eminescu era prea puțin interesat să le termine din cauza implicării sale în Războiul Ruso-Turc, în care România a intrat condus de PNL, pentru a putea obține independența față de Imperiul Otoman.

Cu ajutorul lui Eminescu, Caragiale a intrat în contact cu Junimea, publicația literară de la Iași, ce avea viziuni mai conservatoare. El s-a întâlnit cu membrul fondator, Titu Maiorescu, ce l-a rugat să scrie o serie de aforisme și notițe într-un album. În această publicație, Ion Luca Caragiale a construit prima schiță a faimoasei piese de teatru, O noapte furtunoasă. Natura operei, ce ridiculizează pornirile demagogice și lipsa idealurilor pe care burghezia autohtonă le afișa, a stârnit interesul și a fascinat cititorii cotidianului literar, marcând astfel și expansiunea Junimii spre București.

În 1879, Teatrul Național a pus în scenă O noapte furtunoasă. Deși numele său nu a apărut pe afișe, Caragiale a devenit din ce în ce mai renumit pentru geniul său. Cu toate acestea, piesa a fost scoasă din programul teatrelor din România până în 1883, din cauza guvernării liberale care nu i-a împărtășit viziunea. Împreună cu Titu Maiorescu, Caragiale pleacă la Viena, unde vizionează o punere în scenă a lui Shakespeare, Visul unei nopți de vară. El a continuat să scrie pentru Junimea până la declinul publicației, din 1885. În această perioadă au fost create majoritatea pieselor sale de teatru ce sunt aclamate și în prezent.

Viața literară a lui Caragiale nu a fost lipsită de controversele iscate de operele sale și, de multe ori, el a fost pus în situația de a nu avea un venit imediat, acceptând varii posturi în administrația locală și națională. El a fost căsătorit cu o distinsă membră a elitei bucureștene, Alexandra Bully, ce i-a asigurat un nou statut și i-a dăruit doi copii, Luca și Ecaterina. În urma unui proces ce s-a derulat pe o perioadă îndelungată, Caragiale a moștenit o sumă incredibilă care l-a înstărit și l-a motivat să se mute în Berlin. La vârsta de 60 de ani, el și-a găsit liniștea veșnică și ne-a lăsat în urmă volume întregi menite să îi scoată la iveală geniul creator.

Târgul Cărții te invită să descoperi pe site operele lui Ion Luca Caragiale.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă