Poate un sistem de Inteligență Artificială să aibă drept de proprietate intelectuală?

1 lună in urmă 7

Recent, am asistat la un nou proces de inovare creat de inteligența artificială. Cunoscutul robot umanoid cu inteligență artificială, Sophia, a realizat primul tablou digital în colaborare cu artistul italian, Andrea Bonaceto. Acest NFT a fost ulterior scos la licitație și vândut în schimbul sumei de 688 mii de dolari. Cine deține în acest caz drepturile de proprietate intelectuală? Robotul sau cel care a creat robotul? Cui îi sunt cedate drepturile în urma achiziției?

Capitalul intelectual uman reușește cu fiecare ocazie să ne impresioneze și să ne delecteze imaginația. Așa se face că sistemele de proprietate intelectuală au fost concepute astfel încât să poată stimula și încuraja creațiile minții umane. Iar o dată cu această încurajare s-a dezvoltat și domeniul tehnologic. Însă, problema care se pune este dacă legea drepturilor de proprietate intelectuală este pregătită să țină pasul cu ritmul de dezvoltare al activelor tehnologice în cazul în care anumite asseturi ar fi produse de o inteligență care nu este umană.

Lumea AI

AI nu reprezintă doar o tehnologie în sine, ci un proces prin intermediul căruia noi metode și instrumente de accelerare a transformării se creează. Lumea AI este o lume care oferă potențial mare de transformare, dar acest potențial a ajuns în punctul în care este pus la îndoială de către însăși mintea umană. Putem avea încredere într-o astfel de tehnologie încât să depășim alinierile etice pe care le respectăm zi de zi? Răspunsul depinde doar de limitele acestei tehnologii, obiectivul acesteia fiind acela de a genera, și nu de a pericilita autonomia indivizilor.

Conform unui articol publicat de Deloitte, companiile care utilizează AI în vederea automatizării și a optimizării, creează mult mai ușor, rapid și eficient produse noi, dar adoptă și modaltăți noi de lucru. Totuși, cum le protejăm?
Mintea AI vs. Mintea umană

Pentru a putea explica întreg know-how-ul atunci când menționăm AI, trebuie să aducem în discuție trei cuvinte cheie: context, augmentare și automatizare. Contextul oferă informațiile de bază provenite din diverse surse structurate sau nestructurate, care captează semnale ce vor ajuta la prezicerea și prevederea tiparelor de comportament.

Cu ajutorul augmentării se vor extinde aceste reacții date de tiparele de comportament, pentru ca în final automatizarea să poată aprofunda și procesa toate sarcinile după modelul mediului uman. Pe cât de complex poate suna, pe atât de fascinantă și profundă este înțelegerea gradului în care acești roboți vor face parte din viețile noastre de acum înainte.

Controversa IP

Sursa Foto: Arhiva Personală

Nu întâmplător dată fiind natura controversată a acestei tehnlogii, s-au creat diferite contexte care au dat naștere unor situații fără precedent. Astfel, politica IP privită din perspectiva inteligenței artificiale se lovește de controverse, de necesitatea unor stimulente IP privind inovarea AI. Discuția modificării cadrelor legale existente a pornit în momentul în care unui sistem AI i-a fost refuzat dreptul la brevetare, pe motiv că inventatorii pot fi doar persoane fizice. Se vor ajusta legile IP, astfel încât aceste controverse să își găsească răspunsul și justificarea?

Pentru ca oficiile să acorde unui sistem AI titlul de inventator ar trebui îndeplinite o serie de criterii, considerate de cei mai mulți specialiști IP delicate. Astfel, în cazul în care un sistem AI sugerează o serie de posibilități de rezolvare a unor sarcini, iar dezvoltatorul trebuie să selecteze o opțiune optimă, atunci sistemul AI nu este considerat inventatorul.

În situația în care sistemul AI produce întreaga soluție, fără ca intervenția dezvoltatorului să aibă loc, atunci sistemul AI poate fi considerat cu adevărat inventatorul. Delimitarea între cele două situații este una dificilă și sensibilă, de aceea cele mai multe oficii recurg la refuzul acceptării ca inventator al sistemului AI.

Legătura dintre artă și NFT-uri

Pentru a înțelege pe deplin cine este proprietarul acestui NFT, trebuie să știți că după achiziție, aveți dreptul de a revendica proprietatea NFT-ului în sine și de a-i exclude pe alții de la revendicarea dreptului de proprietate asupra lui. Privind strict din perspectiva IP, se poate spune că NFT-ul este o proprietate personală intangibilă și necorporală, dar căruia i se atribuie o anumită valoare. Ca orice alte proprietăți, NFT-urile pot fi achiziționate, vândute, dăruite, ba chiar utilizate drept garanții și mai ales colecționate, ceea ce le oferă acestora o valoare care crește în timp, în funcție de originalitatea lucrării în sine.

În cazul robotului Sophia, este mai mult decât evident că drepturile de proprietate intelectuală vor fi cedate în urma achiziției, iar noul proprietar de drepturi se poate mândri cu primul tablou digital creat vreodată de un robot umanoid, autorul rămânând în continuare robotul.

Trebuie să recunoaștem că AI se va îmbunătăți semnificativ în perioada următoare. Prin urmare, ceea ce poate astăzi nu vrem să admitem că reprezintă o inovație creată exclusiv cu ajutorul tehnologiei, va reprezenta motivul pentru care vom modifica ulterior legislația IP. AI se dezvoltă constant, în timp ce mintea umană se lovește de blocaje din punct de vedere creativ, la un momentdat. Poate că am putea privi acest aspect și din altă perspectivă, cea din care prin acordarea sistemelor AI titlul de inventatori, protejăm acele “drepturi morale” ale inventatorilor umani.

Notă: Paul Cosmovici este managing partner la Cosmovici Intellectual Property

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă