Plastisfera, ecosistemul creat de om, care pune stăpânire pe oceanele lumii

2 luni in urmă 43

Plasticul din oceane a creat o casă unică pentru organismele specializate, de la speciile de viețuitoare marine care călătoresc pe și printre acesta și până la bacteriile care îl „mănâncă”. Sticlele de plastic, cunoscute și ca PET-uri, domină volumul de deșeuri din oceane, iar o cantitate de aproximativ un milion dintr ele ajungând în mare în fiecare minut, potrivit The Guardian

Luna trecută, un studiu publicat în microbiome journal a descoperit două bacterii capabile să descompună PET-urile, într-un proces asemănător cu mâncatul acestora. Cunoscute sub numele de Thioclava sp. BHET 1 și Bacillus sp. BHET 2, bacteriile au fost izolate într-un laborator, însă au fost descoperite ulterior în ocean.

Aceste bacterii sunt cel mai recent exemplu de noi organisme care par să crească într-un mediu unic: cantitățile mari de plastic de pe mare. Ele se crează într-un mediu de plastic creat de om, care este cunoscut drept plastisferă și este asemănător ecosistemelor precum cele din stepa siberiană sau din preajma recifelor de corali.

Cea mai cunoscută concentrație de deșeuri de plastic pe mare este marea zonă de gunoi din Oceanul Pacific, care se întinde pe o suprafață de aproximativ două ori mai mare decât cea a Franței.

Captură de ecran din 2021.08.12 la 16.03.2 Zona de gunoi din Oceanul Pacific, care este denumită Great Pacific Garbage Patch (GPGP) și care conține cel puțin 79.000 de tone de plastic care plutesc pe o suprafață de 1,6 milioane de km pătrați. Captură foto: The Guardian

Plastisfera, noua normalitate de pe oceanele lumii

Descris pentru prima dată într-un studiu din 2013 pentru a face referire la un colectiv de organisme care colonizează plasticul, inclusiv bacterii și ciuperci, termenul „plastisferă” s-a extins de atunci. Acum include în mod vag și organismele mai mari, de la crabi la meduze, care plutesc pe materiale plastice de pe ocean. 

Termenul a fost inventat de Linda Amaral-Zettler, microbiolog marin la Institutul Regal Olandez pentru Cercetări maritime. „În 2010, plănuiam să colectăm probe de plastic pentru o viitoare cercetare privind caracteristicile biofilmelor, care sunt niște organismele ce se lipesc unele de altele și alte lucruri pe plastic”, a declarat Amaral-Zettler. „Încercam să mă gândesc la un termen convenabil pentru a descrie ceea ce puteam observa și am ajuns la cel de plastisferă”, a spus aceasta. Deși termenul este recent, fenomenul nu este. „Plastisfera există de când a apărut plasticul", susține Amaral-Zettler.

Aceasta mai spune că „ceea ce este nou este reprezentat de înțelegerea noastră despre cât de complex poate fi un ecosistem în lumea plasticului. În plastisferă există organisme care convertesc energia luminoasă în energie chimică ce poate fi eliberată mai târziu pentru a alimenta activitățile organismelor, există prădători și pradă, dar și paraziți, care permit o gamă completă de interacțiuni posibile, precum se întâmplă în alte ecosisteme”.

La rândul său, Robyn Wright, cercetătoare în cadrul departamentul de farmacologie la Universitatea Dalhousie din Canada, susține că „dacă luăm definiția unui ecosistem ca fiind o comunitate biologică a organismelor care interacționează și a mediului lor fizic, atunci acest lucru este aproape adevărat și în ceea ce privește plastisfera”.

Oamenii au inventat plastisfera

O altă caracteristică unică a plastisferei constă în faptul că oamenii au inventat-o. „Spre deosebire de majoritatea materialelor naturale, plasticul este extrem de durabil și persistent, permițând creșterea și răspândirea organismelor atașate pe o zonă mare”, a declarat Robyn Wright.

Un studiu realizat anul trecut și publicat pe platforma ​​Science Direct a evidențiat faptul că anumite culori ale plasticului au afectat diversitatea microbilor care le-au colonizat. Organismele prezente pe suprafața plasticelor albastre aveau o diversitate mai bogată decât cele de pe plasticul galben sau transparent, potrivit studiului. 

Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la organismele care colonizează plasticul și care pot călători în jurul lumii. În urma studiului realizat de Amaral-Zettler în 2013 a fost descoperită bacteria Vibrio, un tip de bacterie cunoscut pentru faptul că conține mai multe specii de agenți patogeni, inclusiv unele asociate cu gastroenterita.

Deși există posibilitatea ca plastisfera să găzduiască agenți patogeni, cercetătoarea Wright este sceptică. „Nu există nicio dovadă concretă că materialele plastice prezintă un pericol mai mare decât orice altă suprafață pe care bacteriile o colonizează sau orice altă zonă a mediului”, precizează aceasta.

Pentru oamenii de știință, prezența plastisferei este o preocupare mai puțin evidentă decât potențialele sale pericole pentru sănătate. Majoritatea materialelor plastice ajung în depozitele de deșeuri, însă aproape o treime din acestea ajung în mare. O mare parte se scufundă, dar rămân la suprafață cantități considerabile, care devin o casă pentru tot felul de microbi ce altfel ar putea să nu aibă un mediu adecvat de supraviețuire. 

În 2016, oamenii de știință din Japonia au descoperit bacteria Ideonella sakaiensis, o specie prezentă printre sticlele de plastic, care are capacitatea de a descompune plasticul. 

Plastic-degrading bacterium, illustration Ilustrație cu bacteria Ideonella sakaiensis, care are puterea de a degrada o sticlă de plastic. Sursă foto: Profimedia Images

Un alt studiu publicat de Societatea Americană de Microbiologie tot în 2016 a scos în evidență faptul că, în comparație cu bacteriile din apele, bacteriile prezente în plastisferă dețin o colecție îmbogățită de gene, ceea ce sugerează că s-au adaptat la un stil de viață de suprafață.

Cercetătorii au mai subliniat că bacteriile din plastifieră nu sunt recente. „În timp ce materialele plastice sunt materiale relativ noi, raportat la timpul de când acestea există, substanțele chimice din care sunt fabricate nu sunt noi, ci sunt în principal constituenți ai petrolului”, susține cercetătoarea Wright. „Bacteriile au avut, deci, milioane de ani pentru a dezvolta mecanisme de degradare a substanțelor chimice din care sunt făcute”, a mai transmis aceasta.

La rândul său, microbiologul Linda Amaral-Zettler susține că „după ce ne-am modificat planeta în măsura în care microbii au putut să evolueze pentru a se adapta zonelor plastificate din oceane, este crucială înțelegerea noului ecosistem pe care oamenii l-au creat accidental”. „Plastisfera este aici pentru a rămâne”, conchide Linda Amaral-Zettler. 

Editor : Marco Badea

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă