Pastila de Speranta. Lumea e un loc pentru care merita sa lupti si cand ai cancer

1 lună in urmă 1

In luna martie, celebram dedicarea, implicarea, lupta si bunatatea femeilor care nu renunta.
Sunt femei care au supravietuit unor diagnostice grele, femei care se implica si ajuta acolo unde e cea mai mare nevoie, femei care stiu ca mai sunt atat de multe de facut chiar si dupa un rece si descurajant "ne pare rau, nu se mai poate face nimic".

Iar pentru ca speranta se trage, printre alele, din povestile altor invingatori, chiar daca victoriile lor vin uneori la pachet cu tot atatea esecuri, Ziare.com si HOSPICE Casa Sperantei va prezinta zilnic, in luna martie, Pastila de Speranta: povestile unor femei care au purtat o lupta grea, una la care multi dintre noi nici macar nu pot sa se gandeasca, povestile unor Eroine.

Cand Angela Mircea a aflat ca are cancer, era o zi ca oricare alta, nimic nu avea sa prevesteasca ce va urma. Era 2016, nu avea nici 49 de ani, si pana atunci Angela trecuse prin multe incercari, traume din copilarie, decesul tatalui, un divort. Viata o pusese destul la incercare. Cancerul insa a fost marea provocare a vietii sale. O experienta pe care, spune ea, nimic nu o poate egala si care da o semnificatie absoluta fiecarui lucru din viata unui om: "Viata e frumoasa, e un miracol". Moartea oricum vine, mai devreme sau mai tarziu. Cei care trec prin cancer devin mai constienti de acest fapt, marturiseste Angela.

In ianuarie 2019, Irina, fiica Angelei, i-a propus sa stea de vorba cu un psiholog. Tot atunci, Angela a ajus la HOSPICE Casa Sperantei si viata ei s-a schimbat din nou. In camera insorita de la centrul de zi, a intalnit prima oara un grup de femei care rasuceau hartii colorate in forma de petale, frunze sau spirale. Erau tonice, radeau mult. Faceau schimb de retete. Erau inconjurate de obiecte lucrate tot de ele: paturi impletite, tablouri pictate, colaje, figurine colorate.

A facut consiliere psihologica


Dincolo de aparente, aceste femei care sunt mama sau bunica cuiva, ascundeau mari dureri. Erau toate supravietuitoare ale cancerului: mamar, de col uterin, de colon etc. Multe au suferit mastectomii, si-au vazut parul rarindu-se din cauza radioterapiei si s-au indepartat de familie si prieteni. Cancerul le-a lasat cu corpuri mutilate si depresii pe care le poarta in continuare dupa ele, dar le si trateaza, la Centrul de Zi.

Si-a facut prietene, s-a integrat din nou intr-un colectiv, apartinea cuiva. A urmat multa consiliere cu psihologul. "Aici am gasit profesionalism si daruire, sprijin, consiliere si multa caldura. Aici am cunoscut persoane dedicate, care au fost langa mine cand am avut nevoie, m-au primit ca intr-o familie si am renascut". Si chiar asa este. 2019 este anul in care Angela a renascut, asa ar spune si colegele ei, celelalte paciente, si specialistii care lucreaza cu ea.
Angela a invatat ca fiecare viata trebuie pretuita si ca lumea e un loc pentru care merita sa lupti. Inca se lupta cu depresia, dar nu e atat de greu cand stii ca nu esti singur. Ca nu esti singur in lupta grea pe care o duci, ca nu esti nici singurul care trece prin asta. Angela a inceput sa zambeasca mai des, sa participle la maratoane si, daca o intrebi, se descrie ca o Eroina, nu ca o victima.

Poti sa ii ajuti pe copiii si adultii care lupta cu un diagnostic incurabil. Binele se face simplu si nu te costa nimic. Dureaza cateva minute sa completezi formularul prin care redirectionezi 3,5% din impozitul platit deja statului catre HOSPICE Casa Sperantei.

Citeste si:
Cand medicii iti spun ca nu se mai poate face nimic pentru copilul tau, "sa mergi acasa sa faci altii"
"Cat timp trebuie sa treaca sa nu iti mai fie dor de sot sau de tata?"
Povestea Emiliei, "avionul de lupta" care de 25 de ani se bate cu o boala necrutatoare
Constantina, 82 de ani, bolnava de cancer: "Zambeam si inainte, dar nu stiam sa ma bucur cu adevarat"


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă