Pastila de Speranta: "Acum ma bucur si de o durere, asta inseamna ca traiesc!"

1 lună in urmă 2

In luna martie, celebram dedicarea, implicarea, lupta si bunatatea femeilor care nu renunta.
Sunt femei care au supravietuit unor diagnostice grele, femei care se implica si ajuta acolo unde e cea mai mare nevoie, femei care stiu ca mai sunt atat, atat de multe de facut chiar si dupa un rece si descurajant "ne pare rau, nu se mai poate face nimic".

Iar pentru ca speranta se trage, printre alele, din povestile altor invingatori, chiar daca victoriile lor vin uneori la pachet cu tot atatea esecuri, Ziare.com si HOSPICE Casa Sperantei va prezinta zilnic, in luna martie, Pastila de Speranta: povestile unor femei care au purtat o lupta grea, una la care multi dintre noi nici macar nu pot sa se gandeasca, povestile unor Eroine.

Doamna Gratia a fost profesoara de liceu si o fire foarte activa. A facut inot, tenis, alpinism si a dus o viata sanatoasa. La niste analize de rutina, in 2004, medicul de familie i-a spus sa mearga la un control, sa vada un specialist. Trei zile a fost nauca, nu putea sa inteleaga ca i se intampla: "De ce mi se intampla mie, de ce eu, unde am gresit?". Greseala, isi raspunde tot ea, a fost ca nu si-a dat niciodata atentie si s-a consumat pentru altii.
Dupa operatie, Gratia s-a confruntat cu teama, furie si lipsa de speranta. A avut nevoie de empatie, sprijin si intelegere din partea tuturor celor implicati: de la medicii care le comunica diagnosticul, la familie si prieteni. Avea doar 50 de ani cand a aflat ca are cancer. De aproape 15 ani, cancerul este in remisie.

Cand iti trece razant un glont pe la urechi, vezi dintr-o data, cu claritate, lucrurile cu adevarat importante, asa ca doamna Gratia si-a reevaluat prioritatile, are un fiu pentru care merita sa lupte.

Ulterior, a ajuns in New York, a stat doua luni la sora ei. Acolo a aflat ca un cancer nu inseamna sfarsitul si, povesteste ea, acolo exista alta viziune cand e vorba de cancer: "Traieste din plin si fa tot ce-ti doresti, inclusiv sport!. Am citit niste brosuri de la spitalele lor, despre viata de dupa operatie, relatia cu familia, tratamente, tot ce vrei sa stii, chiar si cum sa-ti acoperi capul lipsit de par, ca sa arati cochet. Cele doua luni m-au inviorat foarte tare. Mi-am facut prietene acolo si parca m-am simtit datoare sa traiesc in primul rand pentru fiul meu si apoi pentru ele!".

"Nu esti zdravana, ai cancer si tu razi"

Doamna Gratia era vesela si inainte de operatie, chiar daca a trecut prin multe incercari. Ba chiar mama o dojenea: "nu esti zdravana, ai cancer si tu razi". Dar doamna Gratia are planuri, e o invingatoare. Si-ar dori iar sa se intoarca la predate, poate la o gradinita. Orice ar fi, e fericita: "Acum ma bucur si de o durere, asta inseamna ca traiesc! Inveti sa te bucuri de tot ce ti se ofera".

In luna martie, sarbatorim dedicarea, implicarea, lupta si bunatatea femeilor HOSPICE. Poti si tu sa onorezi lupta, demnitatea si curajul lor si sa fii alaturi de pacientii care infrunta un diagnostic incurabil printr-un gest simplu, care nu te costa nimic. Dureaza cateva minute sa completezi formularul prin care redirectionezi 3,5% din impozitul platit deja statului catre HOSPICE Casa Sperantei. Detalii pe https://www.hospice.ro/3punct5hospice/

Cand medicii iti spun ca nu se mai poate face nimic pentru copilul tau, "sa mergi acasa sa faci altii"
"Cat timp trebuie sa treaca sa nu iti mai fie dor de sot sau de tata?"
Povestea Emiliei, "avionul de lupta" care de 25 de ani se bate cu o boala necrutatoare
Constantina, 82 de ani, bolnava de cancer: "Zambeam si inainte, dar nu stiam sa ma bucur cu adevarat"


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă