Olanda și-a petrecut Crăciunul în lockdown. Lecția sa dureroasă pentru țările care vor să evite un scenariu similar

2 săptămâni in urmă 28

Olanda are o rată substanțială de vaccinare. Dar lipsa unei politici ferme și constante pentru gestionarea pandemiei și atitudinea relaxată a guvernului, care s-a grăbit în mai multe rânduri să ridice restricțiile mai ușoare, au adus-o în situația de a impune măsuri foarte dure chiar de Sărbători, scrie o jurnalistă stabilită la Amsterdam într-un text publicat de New York Times.

În prezent, barurile, restaurantele, muzeele, școlile și mai toate magazinele neesențiale sunt închise în Olanda, iar acest lockdown va fi valabil până cel puțin la începutul lui ianuarie.

„A fost inevitabil”, a explicat premierul Mark Rutte. Așa că olandezii și-au petrecut Crăciunul uitându-se cu invidie la atmosfera mai relaxată din vecina Belgie.

Lockdown-ul din Olanda, scrie Senay Boztas, o jurnalistă britanică stabilită în Olanda, este un avertisment pentru alte țări. Dar avertismentul acesta, scrie jurnalista, nu ține doar despre Omicron – alte state au mai multe cazuri decât Olanda și o rată mai mică de vaccinare, și deocamdată nu au intrat în lockdown.

Avertismentul, scrie jurnalista, este despre eșecul autorităților în misiunea lor de a combate pandemia. Despre faptul că nu au început mai devreme campania de administrare a celei de-a treia doze, despre faptul că nu au derulat o campanie eficientă de testare, despre faptul că nu au convins suficienți oameni de necesitatea vaccinării și că nu au pus la dispoziție suficiente paturi la terapie intensivă.

În acest moment, spitalele din Olanda sunt aproape pline de pacienți infectați cu varianta Delta și probabil nu vor avea suficiente locuri pentru cei care urmează să se infecteze cu Omicron, dacă acesta va lovi la fel de puternic.

Lucrurile sunt ceva mai diferite în alte părți ale Europei, care și-au permis, în ciuda unor restricții, să facă loc spiritului sărbătorilor.

În vreme ce Austria a impus ce-i drept un lockdown de trei săptămâni, din care între timp a ieșit, multe alte țări au reușit să evite scenariul.

În Germania, persoanele vaccinate pot organiza mici petreceri. Nici Boris Johnon nu a impus măsuri suplimentare. Belgia a luat unele măsuri, în special în spațiile închise, iar Franța a limitat accesul persoanelor nevaccinate în mai multe locuri. Dar niciuna dintre aceste țări nu se află într-un moment de criză.

Lipsa unei politici constante și ferme pentru gestionarea pandemiei

Olanda este însă într-un astfel de moment, iar jurnalista argumentează că asta s-a întâmplat din cauza lipsei unui management de criză ferm și mai ales constant.

Unul dintre motive este acela că guvernul a demisionat în ianuarie, iar țara a avut nevoie de 271 de zile pentru a forma un nou Executiv, după alegerile din martie. Dar problemele, scrie Boztas, vin și din ideile despre libertate, un cuvânt cu o rezonanță puternică în Olanda, ca și în SUA sau alte țări din Occident.

Lockdown-ul din Olanda a fost declanșat după ce numărul zilnic al infectărilor a atins un record de 22.000 la sfârșitul lui noiembrie, foarte mult pentru o țară de 17,6 milioane de oameni.

Cazurile severe erau înregistrate în special în rândul nevaccinaților. Iar pandemia era alimentată și de răspândirea rapidă a virusului printre copiii care mergeau la școală.

Spitalele au declarat „cod negru”, ceea ce a însemnat că rămân fără paturi, așa că unii pacienți au fost transferați în Germania. Iar Omicron sosește și el și este așteptat să genereze un nou val de infectări.

Dar nu a învățat nimic Olanda din ultimii doi ani de pandemie? Răspunsul este complicat.

Țara are o rată de vaccinare semnificativă. Aproape 86% din populația adultă s-a vaccinat cu două doze. Stă însă mai prost în ceea ce privește doza booster – doar 16,4% au primit această a treia doză.

Guvernul a fost însă criticat pentru că s-a întors prea repede la „normalitate”, renunțând la restricții în situația era încă complicată din punct de vedere pandemic.

În iulie, spre exemplu, guvernul a trebuit să facă pași înapoi după ce relaxarea triumfătoare a restricțiilor, inclusiv în cluburile de noapte, a dus la o creștere a numărului de infectări și a generat o serie de evenimente „superspreader” – unde numărul de persoane infectate era foarte mare.

Apoi, în septembrie, în perioada în care Marea Britanie începea campania de administrate a celei de-a treia doze, autoritățile olandeze au anulat regulile distanțării publice și le-au spus oamenilor că este în regulă să se îmbrățișeze din nou.

În același timp, ministrul Sănătății Hugo de Jonge a spus încrezător că „eficacitatea vaccinului este mare”, așa că Olanda nu are de ce să demareze campania de administrare a booster-ului.

Lipsa unei strategii pe termen lung

Lecția Olandei, crede jurnalista, este aceea că o rată de vaccinare mare nu este suficientă. Și asta pentru autoritățile trebuie să se gândească la o strategie pe termen lung, la doze de vaccin administrate regulat, la testare gratuită și accesibilă tuturor, dacă nu vor să ajungă în situații oscilează de la o extremă la alta.

Un alt declanșator al lockdown-ului este felul în care înțeleg olandezii libertățile, scrie jurnalista.

Spre deosebire de Austria, interzicerea accesului nevaccinaților în spațiile publice închise este o politică pe care politicienii olandezi nu vor să și-o asume.

Libertățile personale ale olandezilor sunt protejate ferm de constituție. Dar, se întreabă Boztas „nu cumva o astfel de interdicție ar fi preferată unui lockdown aproape total, în care toate lumea plătește prețul?”.

Premierul Mark Rutte a spus în mod repetat că nu intenționează să impună vaccinarea obligatorie, sugerând la un moment dat că Olanda este o țară oarecum anarhistă, care nu are nevoie de un guvern care să îi țină predici.

Dar rezultatul nu este unul tocmai fericit, iar unii oameni par că s-au săturat. Doar 52% din populație susține acest lockdown, iar încrederea în politica guvernului de gestionare a pandemiei este foarte redusă.

În acest timp, există și alte efecte. Sute de mii de mici afaceri se confruntă cu pierderi financiare, iar oamenii vor soluții. „Există o majoritate tăcută în Olanda, care, împreună cu patronii, cu proprietarii de cluburi, cu sectorul cultural sau Asociația Regală de Fotbal a Țărilor de Jos, cere alternative”, a spus Jan Paternotte, un parlamentar de stânga.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă