O decizie istorică: SUA recunosc genocidul armean. Ce s-a întâmplat în 1915

3 săptămâni in urmă 25

Imperiul Otoman a ucis aproximativ 1,5 milioane de armeni în timpul Primului Război Mondial. Sâmbătă, Joe Biden l-a numit „genocid”, devenind primul președinte american care a făcut acest lucru de la Ronald Reagan. Este o mișcare care ar putea tensiona și mai mult relațiile cu aliatul din NATO, Turcia, dar care poartă în spate o reparație morală foarte importantă pentru poporul armean, relatează The New York Times și The Washington Post.

Genocidul armean este primul genocid al secolului XX. Acesta a avut loc pe teritoriul Imperiului Otoman între anii 1915-1923, devenind un precedent pentru genocidurile și crimele de acest gen care au urmat. Printre acestea se numără: Holocaustul, genocidurile din Rwanda, Cambodgia, Bosnia.

Istoria unui genocid

Imperiul Otoman cuprindea numeroase grupuri etnice și religioase diferite, dar era în mare măsură controlat de musulmani. În 1908, un grup numit Tinerii Turci a preluat controlul, mai întâi al unei societăți numite Comitetul Unirii și al Progresului și apoi al guvernului. CUP a promis modernizare, prosperitate și reforme laice, constituționale, rememorează Washington Post.

La început, se părea că această viziune include etnicii armeni, dintre care majoritatea erau țărani săraci din partea de est a Anatoliei (ceea ce este acum Turcia). Dar în următorii câțiva ani, CUP s-a concentrat din ce în ce mai mult pe naționalismul turc; până în 1913, era o dictatură completă.

Când a izbucnit Primul Război Mondial, armenii s-au trezit fizic de ambele părți ale frontului de luptă dintre otomani și ruși. Guvernul otoman a recrutat bărbați armeni să lupte, dar când armata a suferit pierderi mari, a dat vina pe armeni, acuzându-i că colaborează cu inamicul. Soldații armeni au fost dezarmați și uciși de trupele otomane.

La 24 aprilie 1915, guvernul a arestat aproximativ 250 de lideri și intelectuali armeni. Acest lucru este văzut de mulți ca fiind începutul masacrului, iar 24 aprilie marchează acum Ziua Rememorării genocidului armean.

În lunile următoare, majoritatea acestor lideri armeni au fost uciși. Militarii i-au forțat pe sătenii armeni să-și părăsească casele și să facă marșuri lungi și crude către lagărele de concentrare din ceea ce este acum nordul Siriei și a Irakului. Mulți dintre ei au murit pe parcurs; alții au murit în lagărele de foame și sete. Între timp, forțe neguvernamentale și localnici au adunat armenii în satele lor și i-au măcelărit. Istoricii estimează că au murit între 600.000 și 1.5 milioane de armeni.

Puținii supraviețuitori au fost obligați să se convertească la islam, iar orfanii armeni au fost adoptați de familiile musulmane. Casele goale și afacerile au fost date și musulmanilor, dintre care unii au fost mutați forțat din Balcani.

 SUA recunosc genocidul armean. Ce s-a întâmplat în 1915Procesiune cu torțe în memoria victimelor genocidului armean. Foto: Hepta

Negarea ca politică de stat

Autorităţile din Turcia admit că între 300.000 şi 500.000 de armeni au murit în această perioadă căzând victime războiului, însă neagă acuzaţia de premeditare şi derulare a unei campanii de exterminare a populaţiei armene din Imperiul Otoman.

După declarația președintelui Biden​, preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan a denunţat „politizarea de către terţi” a dezbaterii din jurul acestei perioade a istoriei.

În Turcia, respingerea termenului de genocid este înscrisă în lege; denigrarea publică a „turcismului” fiind pedepsită cu închisoare de la șase luni până la doi ani. Unii dintre cei mai cunoscuți autori și jurnaliști ai Turciei au fost urmăriți penal în temeiul acestei legi doar pentru că au recunoscut uciderea în masă a armenilor în 1915. Oficialii turci au recunoscut că au avut loc atrocități, dar consideră că este mai mult un război civil decât o campanie coordonată pentru distruge poporul armean.

 SUA recunosc genocidul armean. Ce s-a întâmplat în 1915Candele aprinse la comemorarea a 106 de la genocidul armenilor. Foto: Hepta

Declarația lui Biden

„În fiecare an, în această zi (nr. 24 aprilie), ne aducem aminte de viețile tuturor celor care au murit în genocidul armean din epoca otomană și ne-am angajat să prevenim apariția unei astfel de atrocități, vreodată”, a afirmat Joe Biden, conform comunicatului remis de Casa Albă.

„Începând cu 24 aprilie 1915, odată cu arestarea intelectualilor armeni și a liderilor comunitari de la Constantinopol de către autoritățile otomane, un milion și jumătate de armeni au fost deportați, masacrați sau au mărșăluit până la moarte într-o campanie de exterminare”, a adăugat Joe Biden.

Congresul american a recunoscut genocidul armean în decembrie 2019 printr-un vot simbolic. Dar, predecesorii președintelui Biden, Donald Trump și Barack Obama au evitat însă să folosească cuvântul „genocid”.

Președintele Ronald Reagan a emis în 1981 o declarație despre Holocaustul în care menționa în treacăt și de „genocidul armenilor”.

Declarația lui Joe Biden vine într-un context geopolitic în care relațiile bilaterale SUA-Turcia au atins cel mai scăzut punct din ultimele decenii. Erdogan a devenit din ce în ce mai combativ în relațiile sale cu Washingtonul, în special după o lovitură de stat eșuată din 2016. După acel moment, el a dat vina pe clericul Fethullah Gulen care trăiește într-un exil autoimpus în Pennsylvania și, prin extensie pe Statele Unite.

Murat Celikkan, jurnalist și activist vechi pentru drepturile omului, a afirmat că declarația va fi bună pentru cetățenii americano-armeni, dar nu se aștepta ca aceasta să schimbe atitudinile în Turcia sau să încurajeze reconcilierea dintre turci și armeni.

„Nu s-a schimbat, mai mult de 20 de țări recunoscându-l oficial, inclusiv Germania”, a spus el pentru New York Times.

În Statele Unite, unii activiști armeni au salutat declarația ca un pas înainte.

„Negarea genocidului a fost un capitol atât de dureros”, a spus Bryan Ardouny, directorul executiv al Adunării Armene a Americii. „Acesta este un moment cu adevărat critic în arcul istoriei, în apărarea drepturilor omului.”

„Președintele este ferm împotriva unui secol de negare și planifică un nou curs”, a spus el.

 SUA recunosc genocidul armean. Ce s-a întâmplat în 1915Comunitatea armenilor la o procesiune în memoria victimelor genocidului armean. Foto: Hepta

Poziția României

România nu recunoaște genocidul armean, însă a fost una dintre primele ţări care le-a oferit adăpost şi protecţie refugiaţilor armeni. În anii 1920, în portul Constanţa au debarcat aproximativ 2.000 de familii de refugiaţi armeni, supravieţuitori ai Genocidului, potrivit Europa Liberă.

Pentru aceştia, Uniunea Armenilor din România, înfiinţată în anul 1919 şi condusă de omul de afaceri Armenac Manisalian, a organizat, cu permisiunea prim-ministrului Brătianu, cazarea într-un spital cu 150 de paturi, nou înfiinţat pe strada Armenească din Bucureşti. Mulţi dintre aceşti refugiaţi au ales România drept noul lor cămin, întregind comunităţile deja existente.

În anul 1923 s-a înființat Orfelinatul Armean, cu filiale în 20 de oraşe locuite de armeni, aici rămânând pentru o vreme copiii rătăciţi ai Genocidului.

Este povestea și a lui Ovsep Simigian, ultimul supravieţuitor al Genocidului Armean care a trăit în România. S-a născut în anul 1912, în oraşul Rodosto (Tekirdagh) din Imperiul Otoman. În timpul Genocidului a fost deportat spre Deir ez-Zor, iar familia sa a fost ucisă. După terminarea războiului, în anul 1919, ajunge la Istanbul şi este dat în îngrijirea unei rude. În anul 1926 se stabileşte în România, iar în 1934 se căsătoreşte cu Haiganuș, cu care are două fete. Ovsep Simigian a încetat din viață în februarie 2008.

 SUA recunosc genocidul armean. Ce s-a întâmplat în 1915 Ovsep Simigian, ultimul supravieţuitor al Genocidului Armean care a trăit în România. Foto: Andreea Tănase/ Europa Liberă

Istoria termenului genocid

A fost folosit pentru prima dată în 1944 de avocatul polonez Raphael Lemkin, care și-a pierdut 49 de rude în timp Holocaustului.

Cu câteva decenii mai devreme, când se afla la facultate, Lemkin a aflat de asasinarea lui Talaat Pașa, unul dintre principalii organizatori ai deportării și uciderii în masă a armenilor din Imperiul Otoman, de către un armean care a supraviețuit genocidului. Procesul ulterior al asasinului i-a deschis ochii asupra suferinței poporului armean.

„În acel moment”, a scris Lemkin mai târziu în autobiografia sa, „grijile cu privire la uciderea inocenților au devenit mai semnificative pentru mine. Nu știam toate răspunsurile, dar am simțit că o lege împotriva acestui tip de crimă rasială sau religioasă trebuie adoptată în lume „.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă