O asociație de procurori îl critică pe Stelian Ion pentru controalele anunțate în contextul cazului 10 august: „Ministrul justiției poate lua cunoștință de situația reală a Ministerului Public și de eventualele probleme practice fără ieșiri neinspirate și solicitarea unor controale inutile și ar trebui să găsească soluții legislative”

1 lună in urmă 2

Asociația Mișcarea de Apărare a Statutului Procurorilor (AMASP) îl critică pe ministrul Justiției Stelian Ion pentru controlul solicitat față de modul în care sunt declinate sau preluate anumite dosare. Măsura a fost anunțată în exclusivitate, într-un interviu acordat G4Media.ro, pe tema dosarului 10 august. Critici îi sunt aduse și lui Bogdan Mateescu, președintele CSM, care a dispus la rândul său o verificare a declarațiilor făcute de Stelian Ion, pe care le-ar considera jignitoare la adresa procurorilor.

„Este dezamăgitoare ușurința cu care se solicită controale generale plecând de la o cauză punctuală, generând o suspiciune nefondată privind existența unei probleme sistemice și lejeritatea cu care atât ministrul justiției cât și președintele CSM utilizează Inspecția Judiciară, fără un motiv real și în mod inutil, deși în trecut au criticat astfel de practici când erau folosite de predecesorii lor.” susțin procurorii de la AMASP.

De asemenea, asociația le sugerează celor doi să verifice situația de la nivelul tuturor unităților din cadrul Ministerului Public în ce privește resursa umană și volumul de muncă pentru a se putea ajunge în perioada următoare la o echilibrare printr-o regândire a competenței materiale și personale și a schemelor de personal. „Subliniem că în prezent există unități de parchet care funcționează de ani buni cu 2-3 procurori pe o schemă de 9-10 procurori, că sunt unități de parchet cu deficit de personal de 40% și că există o disproporție vădită între numărul de procurori care funcționează la un anumit grad de jurisdicție și volumul real de muncă al acestora.” notează AMASP. 

Comunicatul integral al AMASP

„Ca urmare a dezbaterilor publice din ultimele zile, generate de hotărârea pronunțată de Tribunalul București în dosarul denumit generic ”10 August” și demersurile ministrului justiției, Stelian Ion, și ale președintelui CSM, Bogdan Mateescu, de sesizare a Inspecției Judiciare și solicitare a unui control la unitățile de parchet pentru a verifica modul în care sunt declinate sau preluate anumite dosare, AMASP dorește să facă urmatoarele precizări:
– ne bucură preocuparea pentru activitatea Ministerului Public și salutăm dorința asigurării unei practici corecte, unitare și transparente atât timp cât aceste aspecte nu reprezintă exerciții de imagine sau un răspuns politic la solicitări de partid și cât timp activitatea parchetelor nu este un pretext pentru soluționarea divergențelor personale între diverși actori din sfera sistemului de justiție
– este dezamăgitoare ușurința cu care se solicită controale generale plecând de la o cauză punctuală, generând o suspiciune nefondată privind existența unei probleme sistemice și lejeritatea cu care atât ministrul justiției cât și președintele CSM utilizează Inspecția Judiciară, fără un motiv real și în mod inutil, deși în trecut au criticat astfel de practici când erau folosite de predecesorii lor
– ne-ar fi surprins în mod plăcut dacă actualul ministru al justiției ar fi sesizat în acest caz situația sensibilă în care se găsește și ar fi evitat întrebări legate de calitatea în care acționează, de funcționar al statului sau particular implicat în cauză, și dacă ar fi păstrat expresii malițioase și colorate pentru discuțiile private și nu pentru poziția oficială exprimată în calitate de membru al guvernului.
În cazul în care ministrul justiției și președintele CSM se întrec în rezolvarea problemelor Ministerului Public le recomandăm să înceapă cu o analiză reală a situației de la nivelul tuturor unităților din cadrul Ministerului Public în ce privește resursa umană și volumul de muncă pentru a se putea ajunge în perioada următoare la o echilibrare printr-o regândire a competenței materiale și personale și a schemelor de personal. Subliniem că în prezent există unități de parchet care funcționează de ani buni cu 2-3 procurori pe o schemă de 9-10 procurori, că sunt unități de parchet cu deficit de personal de 40% și că există o disproporție vădită între numărul de procurori care funcționează la un anumit grad de jurisdicție și volumul real de muncă al acestora. De asemenea, grija pentru activitatea unităților de parchet și rapiditatea reacțiilor ar trebui în primul rând arătate prin rezolvarea problemelor legislative care îngreunează sau împiedică total activitatea de urmărire penală.
Pe fondul discuției generate de dosarul denumit ”10 august” precizăm că preluarea unor dosare de la un parchet ierarhic inferior sau, după caz, de la o structură teritorială, este o instituție prevăzută de lege și nu este de natura a afecta bunul mers al justiției atunci când ceea ce se are în vedere este celeritatea soluționării cauzelor sau sporirea eficientei în desfășurarea anchetei, fiind uneori singura metodă de a permite funcționarea parchetelor cu deficit de personal.
Eventualele situații particulare în care anumite dosare penale s-ar forma pe baza unor sesizări din oficiu, pentru a fi transmise către presă, și în legătură cu care ar exista suspiciuni de rea-credință (de exemplu, răfuieli personale sau imixtiuni forțate în litigiile strict private) sau în care, în pofida elementelor preexistente, după preluare dosarele sunt închise, în mod nelegal, cu soluții de netrimitere in judecata, trebuie rezolvate potrivit dispozițiilor legale, prin instituția infirmării de către procurorul ierarhic superior sau prin sesizarea Inspecției Judiciare.
Ceea ce considerăm că trebuie evitat în cazul preluării dosarelor este vechea practică de preluare de către parchetele ierarhic superioare a unor dosare de importanță redusă, de exemplu, cele vizând infracțiuni la regimul circulației rutiere în scopul mimării unei activități efective și creșterii artificiale a volumului de muncă al acestor unități de parchet, în timp ce subzistă situații în care parchete cu un număr redus de procurori de execuție nu își mai pot desfășura activitatea, fără însă ca aceia din conducerea parchetelor ierarhic superioare să procedeze la preluarea dosarelor pentru degrevarea acestor parchete.
De asemenea, sunt de evitat alte două situații defectuoase ce ar putea fi constatate, aceea în care se face extinderea artificială a competenței unor structuri de parchet în scopul efectuării unor anchete aflate în atenția opiniei publice și prin care anumiți procurori să capete notorietate, respectiv aceea în care se dispun soluții de clasare pentru o parte dintre infracțiunile sesizate în cauze cu implicații majore ori ce presupun un volum consistent de activități, concomitent cu declinarea către alte unități de parchet, cu unicul scop de a scăpa de dosar.
Situația firească este soluționarea cauzelor penale cu respectarea competenței materiale și personale și utilizarea instituției preluării dosarului în situațiile pentru care aceasta a fost în realitate creată, de aceea considerăm că sunt necesare următoarele modificări:
– preluarea unei cauze penale ar trebui sa se facă motivat, pe baza unei analize privind circumstanțele comiterii faptei, volumul de muncă, resursele umane și materiale ce se regăsesc la o unitatea de parchet de la care se dispune preluarea și doar pentru că dosarul poate fi mai bine gestionat la parchetul sau structura care îl preia
– procurorul care are în instrumentare dosarul preluat să aibă posibilitatea de a contesta măsura preluării cauzei atunci când consideră că este nejustificată și că urmărirea penală nu ar fi în nici un fel întârziată sau îngreunată prin păstrarea competenței de soluționare a cauzei
În concluzie, ministrul justiției în exercitarea atribuțiilor sale poate lua cunoștință de situația reală a Ministerului Public și de eventualele probleme practice fără ieșiri neinspirate și solicitarea unor controale inutile și ar trebui să găsească soluții legislative pentru remedierea eventualelor dezechilibre ce pot fi identificate în activitatea unităților de parchet, însă fără a lăsa impresia că acționează dintr- o poziție de superioritate față de procurori și fără a ieși din cadrul constituțional determinat de articolul 132 din Constituția României, care îi conferă un rol de gestionare a politicii penale și nu a activității concrete a parchetelor.” 

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă