Nelu Tătaru, după un an de Covid-19: Cred că această pandemie şi-a cerut jertfa, dar dacă n-ar fi fost colegii mei, am fi trăit momente mult mai dramatice

4 săptămâni in urmă 1

De Bianca Iacob.
Publicat: 16.03.2021, 19:07.
Actualizat: 16.03.2021, 19:08

Pe 16 martie 2020 România intra în carantină. La un an de acel moment şi după aproape 9 luni în funcţia de ministru al Sănătăţii, Nelu Tătaru priveşte în retrospectivă, într-un interviu exclusiv pentru Observator, cum au gestionat autorităţile din România pandemia Covid-19, ce îşi reproşează, care a fost cea mai mare provocare a acestei perioade şi cum a reuşit să nu se infecteze cu virusul Sars-CoV-2, deşi a mers în inspecţie în toate focarele.

Nelu Tătaru spune că nici până în ziua de azi nu ştie de ce şi-a dat demisia predecesorul său, Victor Costache. Pentru că nu a avut timp să se gândească la asta într-unul dintre cei mai grei ani pentru sistemul de sănătate românesc. "Nu ştiu, eu eram la Suceava. Eu am fost chemat de la Suceava şi am fost numit ministru. iar, după aia, n-am avut timp să mă gândesc de ce şi-a dat dl Costache demisia. Nu e tabu, dar n-am avut timp, efectiv, eu personal, să investighez acest lucru. A fost un an destul de greu şi nu mi-a lăsat timp să caut în urmp ce s-a întâmplat şi de ce s-a întâmplat. Iar, la fel, eu sunt o persoană care priveşte înainte", a declarat Nelu Tătaru.

Asemuieşte propunerea de a devenit ministru al Sănătăţii cu cea în care a fost numit secretar de stat. Ambele într-un mod neaşteptat. "Înainte de a ajunge în ziua în care am fost chemat pentru a deveni ministru, vreau să amintesc starea pe care am trăit-o când am fost numit secretar de stat. Eram în sala de operaţie şi sună un prieten. Considerând că este o urgenţă, am rugat să i se răspundă. Mi-a spus că am fost numit secretar de stat. A fost cea mai lungă operaţie. În care eu nu înţelegeam ce vrea să spună. El îmi explica, eu eram şi de gardă şi atunci i-am spus că nu pot ajunge decât a doua zi dup-amiază în Bucureşti, după ce îmi termin garda şi ce mai am de făcut. Cred că momentul 26 martie (n.r. data la care a fost numit ministru al Sănătăţii) se aseamănă într-un fel", a povestit fostul ministru.

Experienţa de doctor l-a ajutat în mandatul de ministru

"Eram plecat ca şi secretar de stat în Suceava, care era numită Lombardia României. Acolo era o situaţie nouă, nemaiîntâlnită, destul de agitată şi destul de anxioasă. O erupţie a acestei epidemii care se manifesta în mod deosebit la Suceava, acolo unde aveam doar 10-15% din personalul medical care mai era prezent în Spitalul Judeţean, în care aveam o diasporă întoarsă în comunitate, mai multe acţiuni religioase în acea perioadă şi o explozie de cazuri. În minister exista acel centrul de comandă în care avea raportările managerilor de spitale. Văzând oarecum evoluţia de la Suceava, având şi raportările, ceva nu se lega. Atunci am solicitat să plec la Suceava. Am plecat organizând oarecum zona, în care locuitorii din zonă nemaiavând încredere în spital, care era puternic afectat, îşi luau maşinile personale şi plecau în Botoşani, Iaşi sau Neamţ. Atunci a trebuit să luăm nişte decizii. Am mers şi am pregătit Rădăuţi şi Fălticeni ca spitale care să preia cazurile non-Covid, cele uşoare şi medii, şi Iaşi care să poată prelua cazurile grave non-Covid care veneau din Suceava. Ţin minte şi acum că într-o noapte am reorganizat o unitate de primiri urgenţe a Spitalului Judeţean cu 98% personal din Centrul Universitar Iaşi pentru a putea prelua toate urgeneţele, pentru a putea investiga şi dirija către spitalele care să poată acoperi patologia.

Atunci am fost solicitat să mă întorc la Bucureşti, neştiind oarecum ce se întâmplă, şi aşa am început mandatul de ministru, după ce încercasem şi reuşisem să stabilizăm Suceava. (...) La Bucureşti toată lumea privea perioada care va urma cu destul de multă teamă. Nu puteam să împărtăşeşsc această teamă având în vedere că veneam din linia întâi, din meseria mea de chirurg. Un chirurg într-un spital de oraş de municipiu, cu 32.000 de locuitori, în condiţiile în care acopereai patologia pentru 100.000 de locuitori. Plin de nevoi, plin de griji (n.r. spitalul), implicat într-un management politic destul de defectuos pentru activitatea care se desfăşura. Cred că acea experienţă de la spitalul din Huşi m-a ajutat pentru tot ce a urmat în mandatul de ministru".

Cum a reuşit Nelu Tătaru să nu se infecteze cu Covid-19

După încheierea mandatului de ministru al Sănătăţii şi reluarea contractului la spitalui Huşi ca şi componentă medicală, Nelu Tătaru a fost nevoit să îşi vaccinul şi rapelul anti-Covid-19. Dar până în acel moment a reuşit cu brio să evite infectarea, deşi s-a aflat în unele dintre cele mai fierbinţi puncte din România, din punct de vedere al pandemiei.

"Multă lume m-a întrebat ce am făcut, ce am luat. Nu, am respectat nişte reguli, iar faptul că atunci când am fost în toate corpurile medicale afectate am fost în costum, mască şi mănuşi cred că a însemnat un minim de precauţie pe care ar trebui să îl avem toţi. Şi ce era mai important: acele situaţii când cred că ne simţeam în siguranţă şi am fi putut să ne dăm masca jos, am rezistat şi nu ne-am dat masca jos. (...) Au fost 9 luni de zile în care am fost în cam toate focarele, dar respectând nişte reguli cred că am ajuns în situaţia în care să nu fiu infectat. Credeţi-mă că în toată perioada am făcut şi teste de anticorpi, poate am fost infectat şi nu am ştiut. Nu, nu am avut anticorpi, deci nu am trecut prin infecţie. (...) Cred că precauţiile au fost cele care ne-au păzit de infecţia de coronavirus".

Cum l-a schimbat funcţia de ministru pe medicul Nelu Tătaru

Nelu Tătaru spune că unul dintre lucrurile care i-au dat satisfacţie în această perioadă a fost acela că a putut să îşi ajute colegii medici dintr-o poziţie cu anumite facilităţi.

"Funcţia de ministru cred că mi-a schimbat destinul şi cred că mi-a dat şi experienţa care în 9 luni a fost cea din 9 ani. Atât ca om, cât şi ca profesionist. Faptul că ai fost lângă ai tăi, faptul că le-ai dat curaj, acum dacă mă uit în urmă a fost elementul primordial. Faptul că le cunoşteam toate nevoile şi le rezolvam cât de repede puteam, faptul că orice doleanţă o puteau spune ministrului, credeţi-mă o percepeam ca pe o doleanţă a unui coleg, iar pentru mine, ajuns într-o funcţie care avea anumite facilităţi, să pot rezolva aceste lucruri a fost un element care le-a dat şi loc încredere.

A fost un an, dacă mă uit în urmă, mai mult dureros decât dificil. Dureros printr-o patologie prin care am trecut toţi, prin nişte momente prin care am trecut toţi şi când s-a instituit starea de urgenţă. Am fost poate şi speriaţi, dar şi conştienţi. Am respectat anumite reguli. Pentru mine această perioadă a putut să îmi arate şi adaptabilitatea atât a corpului medical, dar şi a poporului român. A fost un moment greu. Gândiţi-vă ce ar fi însemnat dacă acele două luni, martie - aprilie, nu ar fi existat o stare de urgenţă şi am fi trăit ce au trăit Italia sau Spania, cu sistemul medical de la noi", a spus Nelu Tătaru.

Dacă nu ar fi fost ministru, ci doar medic, el crede că ar fi fost "cantonat doar pentru o anumită zonă, într-un anumit spital, în care făceam o activitate poate mai restrânsă. Spitalul Huşi nefiind un spital suport Covid, dar care la un anumit timp a început să interneze şi suspecţi şi uneori au rămas şi cei infectaţi, cred că aş fi făcut ce au făcut şi toţi ceilalţi colegi ai mei".

Ce regret are fostul ministru Nelu Tătaru

Singurul regret al fostului ministru este că şi-ar fi dorit să fie mai mult alături de medicii din prima linie. "Eu am fost învăţat de tatăl meu că în viaţa asta sunt regrete tardive şi regrete eterne, şi să privim tot timpul înainte. Cred că am făcut ce aş fi putut să fac din poziţia şi cu pregătirea mea. Cred că doar dacă ziua ar fi fost mai lungă, să pot merge şi să fiu aproape de ai mei, cred că ăsta este singurul lucru pe care nu neapărat că îl regret, dar aş fi vrut să se întâmple", spune Tătaru.

"Au fost momente dificile, foarte grele şi aici îmi amintesc întâlnirea cu 6 colegi ai mei, singurii cu care am putut să mă întâlnesc de la Suceava, în holurile Prefecturii, când era maximul de epidemie la Suceava, discutând ce se întâmplă şi văzându-i cum explicau că nu au echipamente, deşi raportările veneau că sunt echipamente, că nu au fost instruiţi să se echipeze, că nu aveau teste, că nu aveau materiale sanitare. Cred că a fost cel mai tragic strigăt pe care am putut să îl văd din partea colegilor mei şi un strigăt cred că de disperare".

De ce nu au avut medicii tot ce le trebuia în pandemie?

Nelu Tătaru a vorbit şi despre cine crede că se face vinovat pentru că medicii nu au avut la timp ceea ce aveau nevoie - echipamente de protectie, dezinfectant, circuite. "Eu am spus de multe ori. Aici trebuie să aşezăm un pic în fiecare unitate medicală un management. Cred că am deranjat, dar o voi spune în continuare: 80% dintre manageri nu îşi au locul în acest moment în spitalele din România. În starea de urgenţă am preluat coordonarea spitalelor la Ministerul Sănătăţii. Atunci s-a putut face o coordonare şi am putut rezista. Apoi în starea de alertă au intervenit acele modificări legislative care nu ne-au mai permis această facilitate şi atunci am avut probleme în teritoriu.

Când s-a încercat achiziţionarea nu se mai găseau. În condiţiile în care majoritatea stocurilor din spitale erau minime a trebuit să folosim ce avem în rezervele DSU şi apoi să căutăm în tot ce a însemnat Coreea de Sud, Asia de Sud Est, Statele Unite, apoi resurse pe care să le putem aduce în ţară", a declarat Nelu Tătaru.

Reporter: A sporit infectarea faptul că unele spitale, cum este cazul celui de la Focşani, au primit de la UNIFARM produse neconforme care acum fac obiectul unui dosar penal?
Nelu Tătaru: La început, da. (...) Am cerut ca fiecare manager să îşi facă o evaluare a potenţialului, să ne solicite să le dăm ce avem din rezerva de stat, dar în acelaşi timp să îşi achiziţioneze. (...) UNIFARM era una dintre firmele care achiziţionase de pe piaţa mondială şi aveau produse. Că nu a urmărit nimeni acele achiziţii şi că avem şi astăzi probleme... au fost semnale de alarmă pe care le-am tras încă de atunci.

Nu ar face nimic diferit

"Cred că noi atunci am şi adaptat şi am mers pe fiecare moment şi ne-am adaptat la fiecare oportunitate care ne-a apărut. Cred că lipsa de resurse ne-a făcut să ne arătăm menirea. Am văzut acel corp medical speriat, fugind la începutul acestei pandemii, dar l-am văzut apoi aşezat şi trăgând efectiv de el. Haideţi să ne amintim că avem 200 de cazuri pe zi şi ajunsesem în noiembrie la 10.000 de cazuri pe zi de infectări. (...) Erau aceeaşi oameni. Dar care poate odată cu trecerea timpului şi-au dat seama că acum este momentul lor. (...) Am spus, pe timp de pace toţi suntem mari doctori, mari asistenţi, mari manageri. Acum suntem pe timp de război. Hai să vedem dacă mai suntem aceiaşi mari oameni şi cred că au fost în asentimentul meu. (...) Să vezi un corp medical (n.r. de la Cluj) care dacă era 2 dup-amiaza mă aşteptau şi ne întâlneam în amfiteatru, oricât de obosiţi erau, să mă asculte şi să îi ascult. Tot timpul îmi vor rămâne acele imagini în minte"

Reporter: Cum am reuşit să importăm atât de repede cazurile? De ce nu am închis graniţele mai repede.
Nelu Tătaru: Era un lucru cu care nu ne mai întâlnisem. Un popor care de 30 de ani nu a mai avut restricţii. Credeţi-mă, pentru noi şi carantinarea Sucevei a fost un moment dificil. Să închizi o loalitate ca lumea să nu mai poată ieşi era deja o limitare a libertăţii de mişcare. Starea de urgenţă ne-a permis acest lucru. Suceava a fost un moment în care colaborarea unui management, cu corpul medical din acel spital, cu o diasporă destul de importantă care s-a întors acasă, manifestări religioase la care au participat o mie şi ceva de oameni, printre care mulţi medici şi asistente, luarea în uşor acestei boli să spunem, a însemnat explozia de la Suceava.

"Cred ca fiecare dintre focarele importante a insemnat in acelasi timp si o activitate mai restransa, mai redusa atat motivational, ca personal sau profesional şi al DSP-urilor. La Suceava a fost un moment în care deşi am avut un director DSP pus în urmă cu trei luni, s-a văzut disperarea în momentul acela. Când am ajuns la Suceava nu mai aveam DSP. Foarte mulţi erau infectaţi, foarte multi erau in carantina si DSP-ul nu exista. Am adus de la Iaşi şi am reconstituit DSP în Suceava. Acest cumul de evenimente, un management defectuos, corp medical fara resurse, o diaspora puternica, un DSP la pamant care sa poata gestiona niste anchete - nici nu s-au mai facut anchete in perioada aia la Suceava - atunci s-a pierdut şi şirul. Faptul că s-a reuşit într-un termen relativ scurt punerea in picioare a UPU, spitalele care sa primeasca urgentele usoare si medii, traseele catre Iasi, managementul militar... a fost momentul in care am stabilizat Suceava. Foarte multă lume spunea de ce militari? Nu făceau altă medicină decât medicina civilă, dar aveau altă rigurozitate, o altă ordine", mai spune Nelu Tătaru.

Cine este vinovat pentru ce s-a întâmplat la Suceava?

"Noi starea de urgenţă am impus-o pe 16 martie, dacă bine ne amintim. La Suceava eu eram pe 26 martie. Deci era impusă starea de urgenţă, erau impuse acele culoare. Mai rămânea ca populaţia generală să respectă nişte reguli. Eu reveneam în Suceava cam la 2 săptămâni, să nu credeţi ca se respectau regulile. Aveam pe de-o parte armata foarte disciplinata, pe de alta parte autoritati locale care inca nu constientizau ce se intampla in Suceava. Hai să ne amintim, preşedintele Consiliul Judeţean s-a infectat, administratorul public infectat, primarul în izolare, prefectul în izolare, DSP nu mai exista. Deci cam asta a fost Suceava in momentul ala in care am inceput sa reconstruim acele structuri ca sa putem stabiliza situatia. Tot ce insemna pacient din Suceava nemaiavand incredere in spital fiindca nu mai erau doctori urcau in masini personale si mergeau la Botosani, Iaşi şi Neamţ. Deci a trebuit să se introducă şi carantinarea Sucevei.

Eu nu as cauta vinovati. Dacă am fi fost doar noi ca si naţie, cred ca am fi putut sa invinovatim in stanga si in dreapta. Traim o pandemie. Am avut o intreaga Europa care a trait tragedii, haideti sa ne uitam la Spania, sa ne uitam la Italia sa vedem ce a insemnat, apoi Franta. Ce a insemnat la un moment dat Germania chiar daca era performanta. Ce au insemnat Marea Britanie şi Olanda care la inceput au acceptat sa faca acea imunizare in masa, iar apoi si-au inchis granitele si au trecut la niste stari de carantina destul de severe. Cred ca a cauta un caz zero intr-o anumita comunitate e destul de dificil. Trecusera 100 de zile in Italia, si in Lombardia nu se stia cazul 0, deci nu era doar la noi aceasta situatie. Ne intalnisem cu ceva deosebit pe care poate l-am bagatelizat la inceput, discutam de o afectiune respiratorie. Hai sa ne amintim ca OMS pana a dat acea stare de pandemie a declarat in nenumarate randuri stare de urgenta internationala, temporizand oarecum. Se asteptau mai multe informaţii. Sa cauti in acest moment un caz zero, in conditiile in care stim ca primele cazuri au fost de import, si cred ca fiecare localitate a avut un caz de import..."

Reporter: S-a bagatelizat şi la nivel înalt?
"Nu, la nivel inalt, nu. La nivel inalt am actionat destul de rapid, dar a mai ramas ca in teritoriu chiar sa fie constientizată periculozitatea acestui virus, ceea ce la inceput nu a fost asa. Am avut DSP-urile care au inceput anchetele, care au inceput firav, apoi intrand profund in tot ceea ce a insemnat cazuri, contacti pentru carantina sau pentru izolare, dar au fost si acele judete in care DSP-urile erau destul de demotivate si deprofesionalizate. Acolo am putut vedea intr-adevar focare in desfasurare. Daca ne amintim ca in 2018, tot de la nivel inalt, se incerca o descentralizare cu disparitia acestor DSP-uri, va intrebati ce ar fi insemnat in 2020 lipsa acestor DSP-uri, asa deprofesionalizate cum au fost ele, daca ele erau trecute la Consiliile Judeţene?"

Ce lipseşte sistemului sanitar din România?

"Lipsa este infrastructura, lipsa este in management, lipsa este in coordonare. Iar coordonarea vine dintr-un management. 80% din managerii acestor spitale nu au ce căuta acolo. Avem un sistem de sănătate care voit sau nu stă într-o inerţie, avem o legislaţie destul de veche. O lege cu peste două mii de amendamente. Fiecare a modificat legea poate pentru un interes personal, poate pentru câteva zile, poate pentru câteva luni, dar s-a modificat o lege, fără ca nimeni să se gândească că au trecut ceva ani şi poate că sistemul medical românesc are nevoie de altceva.

Am dat în 2018 acea egalizare a salariilor, făcând poate o nedreptate în sistem. Sunt foarte mulţi care nu au primit nicio echivalare, mergând cu acel 25% până în 2022. Nu ştiu dacă doar acest stimulent financiar poate face un profesionist sa reziste in sistem. (...) Bagam bani in sistemul medical ca intr-un sac fara fund. Daca nu avem un management care sa managerieze acesti bani care intra in sistem, nu vom avea nici rezultate. Managementul va trebui sa fie directionat de un cadru legislativ. Avem o lege mamut, o lege a reformei în sănătate, care se referă la toate şi cred că multe dintre paragrafele acestei legi sunt depăşite. Aceste legi sunt cele care poate şi ocrotesc aceste nereguli din sistem. Putem după acest an pandemic să conştientizăm toţi cei din sistem sau care poate girăm sistemul prin expertiza noastră ca este un declic care trebuie sa existe si este un moment in care putem face o shcimbare? Dacă nu o facem acum cand suntem foarte multi de acord, nu o vom face nici in 10 ani de acum incolo"

Cum vede sistemul de sănătate în 2022?

"Trebuie să fim conştienţi că nu putem schimba sistemul într-o noapte. Nici mentalitatea nu o putem schimba într-o noapte. Avem un număr de spitale care corespund şi vor continua activitatea şi în următorii ani. Majoritatea spitalelor sunt construite in anii 70-80 pe anumite repere care atunci corespundeau. Avem si cladiri vechi din anii 30-50, multe sunt patrimoniu. Cred ca desfasurarea unei activitati reglate managerial si medical in conditiile in care construim alaturi spitale sau reevaluam niste spitale este secretul in acest moment. Nu putem construi spitale in acest moment, peste 700 de spitale, nou-noute. Nu putem in acest moment sa avem specialistii toti la anumite standarde, dar putem incepe. Cred ca acest moment este moment decisiv."

Din punctul meu de vedere trebuie să gândim că sănătatea şi educaţia nu au culoare politică şi ar trebui să ne găsim profesioniştii.

Ce l-a marcat pe Nelu Tătaru în timpul pandemiei

Fostul ministru spune că nu s-a temut de infectare, pentru că şi-a luat măsuri de precauţii, atât pentru el, cât şi pentru familia sa pe care nu a văzut-o cu săptămânile. "Când consideram că mergeam prea mult sau mergeam foarte des în centre sau în focare care aveau un indice destul de mare, au fost şi 5 săptămâni când nu am ajuns acasă. Am căutat, efectiv, să merg acolo unde era nevoie de mine. Iar de multe ori ne aminteam ce însemna seara, când ne întorceam, iar colegii de la SPP ne aşteptau, făceau nebulizare la 12 noaptea la toate hainele cu care mergeam, şi noi, personal, şi stăteam câte două ore până trecea acea perioadă în care puteam deschide nişte geamuri. Nu, au fost momente pe care, în acest moment, mi le amintesc cu plăcerea meseriei de doctor şi a omului care este împăcat sufleteşte.

L-au marcat însă "strigătele de disperare, la început, ale pacienţilor de la boli infecţioase din Suceava, şi feţele disperate ale colegilor mei, cei 6, cu care m-am întâlnit pe holurile Prefecturii, tot în Suceava".

"Erau destul de disperaţi, speriaţi de ce li se întâmplă şi expunerea pe care o trăiau, fiindcă au fost expuşi. Au fost oameni care, cu mâinile goale, stăteau în faţa acestei infecţii, ajutându-şi semenii care veneau, până la acel moment poate tot neîncrezători că există într-adevăr o pandemie în acel moment. Cred că a fost momentul decisiv care ne-a călit pe toţi cei care, în acel moment, am decis să luăm ţara la pas", spune Nelu Tătaru.

Nelu Tătaru, mesaj pentru medicii care s-au infectat şi pentru familiile victimelor

"Medicilor vreau să le mulţumesc că au fost acolo, vreau să le mulţumesc că n-au plecat, vreau să le mulţumesc că mi-au fost alături şi că au reacţionat când trebuiau să reacţioneze. Că strigătele lor de disperare au fost cele care m-au făcut să merg la Suceava. Dacă era să stau doar într-un centru de comandă şi să ne uităm cum toată lumea raporta că au de toate, că treburile merg bine, cred că alta era situaţia în acest moment".

"Suntem alături de ei (n.r. de familiile victimelor) şi am fost alături de ei şi în acea perioadă. În condiţiile în care poate mulţi dintre ei n-au crezut la început. Şi vă aduceţi aminte în perioada când se decreta acea stare de alertă, după starea de urgenţă, ieşeau foarte mulţi public, încălecând, să spun politic, această pandemie, şi explicând că n-a fost absolut nimic. Iar eu le explicam: mergeţi şi vorbiţi cu cei care şi-au pierdut pe cineva drag. Dacă n-aveţi pe cineva care a trecut prin această boală, haideţi să nu vorbiţi degeaba, haideţi să mergem în secţiile de terapie intensivă", a declarat Tătaru.

Cred că această pandemie şi-a cerut jertfa, dar, în acelaşi timp, cred că, dacă n-ar fi fost colegii mei, am fi trăit momente mult mai dramatice decât le-a trăit Italia sau Spania.

Care ar fi principala lecţie a pandemiei pe care ar trebui să o învăţăm cu toţii?

"Cât de mari ne-am crede vreodată, tot timpul există ceva care ne arată cât de mici suntem şi expuşi. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să învăţăm aceatsă lecţie"

Nelu Tătaru îi recomandă noului ministru al Sănătăţii să coboare în corpul medical. "Ce i-aş recomanda să facă! Să coboare în corpul medical. Ştiu că nu are pregătirea corpului medical şi poate diferenţa dintre noi este în acest sens, dar ei sunt cei care duc acest sistem în spate. să nu uităm că 90% din activitatea unui minister reprezintă segmentul public. Haideţi să ne întoarcem la acel segment public. Este cel care reacţionează primul, este cel care are nevoie de resuscitare în acest moment şi este cel care are nevoie să fie cunoscut. Iar să cunoşti un lucru trebuie s-o faci personal. Informaţiile ajung, de multe ori, foarte puţin", spune fostul ministru.

Nu s-a gândit la demisie şi spune că îndepărtarea lui din funcţie este un algoritm politic la care trebuie să ne adaptăm. "Nu, aici a fost un algoritm politic în care cei care au participat la această coaliţie au decis ce ministere le revin. Ministerul revenind alianţei USR plus, ei au numit acest ministru. Existau şi planuri de reformă, existau mai multe, dar politica rămâne politică în acest moment. Încă, într-un guvern de coaliţie, te adaptezi fiecărui partener de coaliţie.

Nu cred că a fost un moment (n.r. în care să se gândească la demisie). N-am avut timp să ne gândim la aceste momente. Cred că a fost un moment în Piatra Neamţ când s-a cerut demisia în condiţiile în care era un incendiu petrecut la un spital din subordinea Consiliului Judeţean, nu în subordinea Ministerului şi în care am reacţionat destul de rapid în condiţiile în care, în 12 ore, toţi pacienţii erau mutaţi în Iaşi, iar colegul nostru, medic, era în avion spre Belgia. Cred că a fost o reacţie rapidă şi, în acelaşi timp, a fost şi un moment de cumpănă în care, şi pentru noi, au început acele reevaluări la ce înseamnă terapiile intensive şi la ce înseamnă, în general, spitalele, suprasolicitate în acel moment. Dacă bine ţineţi minte, erau zile şi nopţi în noiembrie în care căutam extinderea capacităţii de paturi în terapie intensivă şi mergeam peste tot în ţară. A fost un moment critic în luna noiembrie, poate mulţi nu l-au simţit, dar a fost un moment critic pentru tot ce a însemnat succesul reacţiei noastre în această pandemie."

Nelu Tătaru răspunde întrebărilor venite de la cititori, pe Fii Observator

Întrebare: Consideraţi că dacă testam mai mult, încă de la începutul pandemiei, reduceam numărul infectărilor din rândul populaţiei şi, implicit, cheltuiam mai puţin pe testare decât pe tratare?

Nelu Tătaru: Da, e o întrebare care a fost în toată pandemia. Testările au fost ţintite. La început, dacă bine vă aduceţi aminte, existau anumite îndemnuri - Testaţi, testaţi, dar ţintit. Unii luau doar prima parte - Testaţi, testaţi. Nu, cheia acestei pandemii a fost o testare ţintită, dar, în acelaşi timp, o anchetă epidemiologică corectă. Un test poate nu este o metodă de prevenţie, un test poate induce în eroare. Ştiam foarte bine că, în primele 3 zile, un test negativ nu excludea ca pacientul să fie infectat. Da? Dând siguranţa acelui test negativ îl trimiteai în populaţie. Un studiu făcut la începutul acestei pandemii în Marea Britanie a arătat că un pacient care a mers liber, în total, în 14 zile, a infectat 423 de oameni. Noi aveam şi în acel moment 1 la 2 sau 1 la 3 ca şi rată de infecţie. În acelaşi timp, întorceam foarte mult anchetele pentru a realiza acele izolări şi carantinări ca boala să se producă strict într-un mediu închis. Aceste anchete epidemiologice se bazează foarte mult pe declaraţiile celui aflat, efectiv, în anchetă. În măsura în acre declaraţiile erau complete şi corecte, pteam limita şi un focar. În măsura în care acele declaraţii omiteau, vrut su nevrând anumite persoane, atunci scăpam în populaţie aceste persoane care erau infectate. Nu vreau să mă repet la acea perioadă de 3 săptămâni, din 3 până în 23 iulie, când n-am avut legislaţie şi când aproape 5.000 de oameni infectaţi ori n-au vrut să se interneze, ori s-au externat şi n-am avut nici dreptul legal să îi putem carantina sau izola şi atunci, după 23 iulie, am putut să-i detectăm, când deja trecuse şi făcuse acele efecte prin cei care erau infectaţi de ei. Nu, testarea s-a făcut conform unor algoritmi, conform unor anchete în condiţiile în care noi le-am adaptat şi le-am extins pe parcursul acestei pandemii. La fel, consider că această testare nu este o metodă de prevenţie. Uneori, putea fi o metodă care ne ducea în eroare. Rămân la aceeaşi părere, că o anchetă îi identifica pe cei care trebuiau testaţi. Orice simptomatologie repiratorie care se manifesta era testată. Mă întorc la acel fapt. În primele 3 zile, un test poate fi negativ chiar dacă eşti infectat.

Întrebare: De ce ministrul Sănătăţii nu a emis un ordin de ministru pentru recunoaşterea acestei epidemii cu virurul SARS COV 2 în România?

Nelu Tătaru: De ce? Fiindcă atunci când era şi ministrul Costache, noi nu aveam criteriile unei epidemii. Nu aveam atât de transmitere... Transmiterea unei epidemii se declară când avem 3 săptămâni epidemice. A venit declararea pandemiei înainte de atrăi noi în ţara noastră nivelul de epidemie. Pandemia a fost declarată primordial. Nu mai veneam noi cu epidemie pe pandemie. Am modificat, pe urmă, legislaţia, în care se primea acel suport COVID sau oricare dintre ele sau sporuri, spre sfârşitul acestui an când încă eram ministru, pe tot ce a însemnat stări epidemiologice, de pandemie sau de toate, incluzând inclusiv pandemia sau stări deosebite.
Noi trăim o pandemie şi am modificat legislaţia în care acel spor cum era şi cel de terapie intensivă sau cel de boli infecţioase să se ducă la 85% în tot ce înseamnă stări deosebite de boli, nu neapărat epidemie.

Întrebare: De ce şcolile s-au închis atunci şi acum sunt redeschise la o rată de infectare şi la cazuri mult mai multe decât în primă fază. Au fost decizii luate pe moment, inspirate din alte state?

Nelu Tătaru: Au fost decizii care limitau transmiterea, atunci. Noi acum eram la începutul lui septembrie când am redeschis sau acum când le-am redeschis, pe o pantă descendentă. În momentul în care pandemia cuprinde Europa, se luau măsuri restrictive de limitare. Şi, dacă bine vă aduceţi aminte, s-au redeschis şcolile în septembrie, că s-au reînchis în noiembrie. Nu elementul şcoală efectiv era cel periculos, mobilitatea pentru şcoală era cea periculoasă, drumul de acasă până la şcoală, de la şcoală până acasă, acea aglomerare de bunici şi părinţi care aşteptau de dimineaţă până la prânz la gardul şcolii, nepurtând o mască şi atuni am putut vedea. În acest moment, s-au luat anumite... sau s-au asumat să spunem anumite riscuri în condiţiile în care sperăm ca toată lumea să respecte nişte reguli. Sunt condiţiile pe care le-am pus la un moment dat în clasă - separatoare, hibrid, circuite separate, timpul de pauză separat pentru a nu avea, în acelaşi timp, foarte mulţi copii nici în curte, nici pe holuri. Mă repet, nu momentul şcoală era cel care punea în pericol. Momentul de mobilitate pentru şcoală era, într-adevăr, cel care punea, într-adevăr, probleme.

Tot timpul am spus că învăţământul faţă în faţă rămâne opţiunea mea, dar cu respectarea unor reguli şi acolo unde se poate. Impactul emoţional, impactul social, impactul educaţional este destul de important, oricât am vrea să nu fie. A trecut un an de zile deosebit pentru fiecare dintre noi, dar şi pentru ei ca şi elevi, ca şi copii. Momentul întâlnirii, momentul reluării activităţii împreună cu dascălul, dincolo de on line-ul care a umplut un an întreg, este un moment care psihic dacă nu educaţional şi fizic este un reper. Cred că trebuie să reluăm, dar să reluăm în condiţiile în care fiecare dintre noi ştim ce avem de făcut, inclusiv părinţi, inclusiv profesorii. Când la început sau la reluarea şcolii se verificau inclusiv cancelariile în pauză, să ştiţi că au fost anumite reticenţe. Ce caută... în cancelarie? După cum şi în anumite locuri de muncă în care era să spunem acea pauză de prânz în care toată lumea mânca cu toată lumea. Şi transmiterea s-a făcut într-un mod deosebit.

Care este numărul real al persoanelor infectate cu Covid-19

"Noi am făcut nişte teste de prevalenţă, în care am văzut un număr real, să spunem, de infectaţi. Fiindcă, în condiţiile în care găseam anticorpi la 5% din populaţie, atunci putem face un calcul să vedem câţi sunt reali infectaţi. Deci mă întorc - ancheta epidemiologică este cheia unei epidemii şi a efectelor unei pandemii. În măsura în care reuşesc să identific toţi contacţii, să-i pot carantina, să-i izolez pe toţi cei infectaţi, este momentul în care pot spune că stăpânesc o răspândire şi o transmitere comunitară. (...) Sunt anchete epidemiologice care s-au piedut la Suceava. În momentul în care eu am ajuns la Suceava, nu mai exista DSP care să facă aceste anchete".

Reporter: Ce relevanţă are ancheta epidemiologică făcută după o săptămână şi ceva, la 10 zile mai exact? Mi-au zis că e birocratică

"Este o anchetă întârziată. Relevanţa o are. Pot merge... Aici a fost o greşeală şi, părerea mea, că o proastă inspiraţie la răspuns. Nu. Nu birocratic. Pot identifica acei contacţi şi pot identifica contacţii contacţilor care dezvoltă, după ei, fiecare câte o anchetă. (...) N-am ţinut sub control. Am limitat".

Reporter: Şi atunci fotografiei epidemiei la noi este un pic mai mare decât o arată cifrele acum?

Nelu Tătaru: Este un pic mai mare. Da? Noi spuneam atunci că înmulţim cu 6 sau cu 10. Şi asta o spuneam încă de prin iulie, august. De ce? Foarte multe declaraţii false, foarte mulţi care nu s-au declarat... Şi în ultima perioadă, pe care o trăim. Haideţi să ne uităm, să vedem câte teste rapide se fac acasă, câte reţete circulă pe net, cam ce tratament se poate lua, cum ne informăm din altă parte. Nu, cred că aici trebuie să intervină şi un spirit civic, dar, în acelaşi timp, şi o conştientizare a perioadei prin care trecem. Eu spuneam de multe ori, haideţi să ne găsim acel prieten care este medicul de familie. Haideţi să vedem dacă avem o răceală să ne izolăm în casă, să ne anunţăm medicul de familie. În primul rând, cu el decidem dacă trebuie să ne facem un test, dacă este o răceală obişnuită, sau dacă trebuie să mergem la spital, să ne internăm. Până o să conştientizăm că ăştia sunt paşii şi nu mersul doar la o farmacie să ne luăm ceva de răceală, cred că vom ajunge şi la un alt nivel.

Descarcă aplicaţia Observator News din Google Play sau App Store şi fii la curent cu ştirile momentului din România şi din lume.

nelu tataru un an de pandemie
Citeşte Articolul Întreg pe Sursă