Naționala după 20 de ani

1 lună in urmă 1

Articol de - Publicat luni, 22 martie 2021, 13:23 / Actualizat luni, 22 martie 2021 14:28

Echipa națională de fotbal a României începe un nou drum spre un turneu pe care vreo două generații l-au văzut exclusiv la TVR, iar echipa lui Burleanu simte un optimism exagerat, că anul 24 e cu noroc. 

Asta în cazul în care angajații din staff-ul executiv și tehnic ar fi fost fani ai romanelor de capă și spadă, în special Alexandre Dumas tatăl, cu celebrele „Cei trei mușchetari” și „După 20 de ani”, unde muschetarii Athos, Porthos, Aramis și D’Artagnan se reunesc. 

E drept că o comparație a fotbalului cu cărțile, așa cum face azi Boanchiș, crezând că unii ar mai intra într-o librărie, chiar și-n mall, ți-ar aduce trei înjurături din partea unor angajați ai FRF care au citit cărțile de identitate, cărțile de joc și poate carnetele de legitimare. 

Ce echipă aveam odată ... Și nu ne calificam

M-a făcut nostalgic emisiunea “Replay” de la TVR, am impresia că șefii postului public o pun atât de târziu fix pentru microbiștii care n-au somn, considerând că-n 2021 doar nostalgicii nu sunt pe Netflix la ora aia și apasă tasta 1 a telecomenzii. Și nu că m-am văzut acum 18 ani, cu părul lung, lângă Tata Puiu, pe aeroportul din Craiova, după 2-0 cu Bosnia, Mutu magistral, în ciuda episodului cu Lobonț și Neaga în clubul de femei dezbrăcate al Băniei. 

Ci pentru că în ciuda unei generații cu fotbaliști de clasă mondială, Raț, Contra, Chivu, Mutu și Adi Ilie, România pierdea ambele meciuri de acasă cu Danemarca și Norvegia, unul pe nisip, altul în mocirlă, că așa ne plac nouă extremele. Și am văzut meciul cu Norvegia, de la Oslo. Doamne, ce comentariu slab, părtinitor, ce tactică ciudată ... norvegienii au un singur atacant și noi jucăm 4-4-2, cu Pancu mijlocaș dreapta, Adi Ilie pe stânga, Mutu și Ganea în atac, iar Șoavă în centru. ȘOAVĂ! Oroarea fotbalului românesc. 

Urla Vlad Enăchescu atunci când atingea Șoavă mingea, încât aveai impresia că urmau execuții extraterestre, însă era doar Șoavă, începutul unui lung de șir de pseudo-fotbaliști care ajungeau întâmplător în echipa națională. 

Regretatul Ilie Balaci mi-a spus despre Șoavă, când l-a adus Mititelu la Craiova, pe final de carieră, prin 2009: „Dac-aș fi lovit eu mingea precum Șoavă, mă refuza și Dunărea Bistreț la Liga a V-a!”. Și când spunea Balaci ceva despre un fotbalist sau na, jucător, nu puteai să-l contrazici niciodată.

Moralistul Carew ...

Norvegia ne-a alergat și dominat tot meciul, cu Solskjaer, Carew, Berg și mai târziu Tore Andre Flo, care era rezervă la 30 de ani, apoi a urmat egalarea dintr-un penalty inventat de Lubos Michel. 

Ziariștii noștri nu l-au iertat, la deplasările Șahtiorului lui nea Mircea, unde fostul arbitru era angajat, îi puneau aceeași întrebare: „Cum să dai penalty când Carew face henț?”. A regretat omul, și-a pus cenușă în cap, dar revăzând imaginile, în prima repriză Raț se duce sanie și-l faultează pe un norvegian, dar Michel închide ochii. Penalty și roșu azi. După meci, noi, ca babele din piață, cu toți jucătorii: „A fost, a fost, domnul arbitru are nevoie de ochelari!”. 

Apare și John Carew și recunoaște că el a atins mingea, dar ne face un semn discret cu palma către obraz că Raț l-a luat pe unul de-ai lor în prima repriză de zici că se pregătea să taie găini la Piatra-Olt. Și România pierde calificarea și tot pierde calificări de atunci, chiar dacă la Oslo au venit oamenii de aur Hagi, Popescu, Petrescu și se uitau toți la ei ca la muzeu.

Azi ... nu mai avem

Acum 20 de ani, o grupă cu Germania, Macedonia de Nord, Islanda, Armenia și Liechtenstein era foarte dezechilibrată. Cu nemții puteam scoate un egal, am reușit la Euro 2000, erau în reconstrucție, iar celelalte adversare se prezentau ca celebrele echipe pe care le băteai ușor și la 4:00 dimineața, după 2 ore de somn. 

Ce avem astăzi? Fotbaliști microscopici, dar angajați optimiști la FRF, oameni care ne spun că putem face 7 puncte și avem șanse la locul 2, adică egal cu Germania, batem Macedonia de Nord și Armenia, apoi ne putem gândi și la locul 1. 

Batem Germania la ea acasă și nu ne mai stă nimeni în cale. Puteam gândi așa acum 20 de ani. În 2003 visam încă, fotbalul românesc dădea doar mici semne de oboseală pe atunci, accepta cu greu despărțirea de generația de aur, dar ce a urmat după 2008, e fix ca-n declarația de pe TV a „intelectualului”: „s-a declanșat o extorsiune al unui degajament al unei construcții de într-o apă, după care puteți uita”.

Naționala de astăzi nu mai are niciun fotbalist de clasă mondială, iar când mă uit la meciuri, chiar mi se face dor de Șoavă!


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă