După defectarea lui Pacepa în vara anului 1978, prioritatea aparatului de spionaj din România ar fi trebuit să fie reconstrucţia, de la zero, a reţelelor distruse de ”trădarea” acestuia. Dar au trebuit să facă faţă furiei lui Ceueşscu, pentru că, deşi au cunoscut păcatele ”trădătorului”, nu informaseră partidul.