Forul nimănui: Consiliul Economic și Social (Op-ed)

2 luni in urmă 1

Decizia Guvernului de a nu respecta întocmai rezultatul unui proces democratic la care au participat sute de organizații non-guvernamentale a reușit printre altele să atragă atenția asupra acestei instituții prăfuite și uitate care ar putea să fie mult mai mult: Consiliul Economic și Social (CES). Decizia nu e binevenită pentru că nu vine într-un gol. Nu mai departe de acum doi ani de zile Guvernul Dăncilă îi înlocuia printr-o decizie aberantă și luată peste noapte pe toți cei 15 reprezentanți desemnați ai societății civile în CES. Guvernul interimar de acum a numit totuși 13 dintre reprezentații aleși chiar de ONG-uri și doar două numiri au ridicat semne de întrebare. Apropo, cei 15 înlocuiți abuziv de guvernul Dăncilă tocmai ce au câștigat recent procesul prin care li s-a dat dreptate. Dincolo de nuanțe însă, pe fond ambele decizii sunt greșite. Pe una a corectat-o instanța pe aceasta din urmă o poate încă corecta actualul Guvern.

Problema CES nu este însă doar modul în care este numită și reprezentată societatea civilă. Nici în lumea noastră a patronatelor lucrurile nu stau foarte roz și plăgile adânci ale tranziției sunt încă mai vizibile decât în alte părți ale societății. Văd însă mai mulți oameni – și nu doar la Concordia, ci și în alte confederații sindicale sau patronale – care înțeleg că trebuie să ne reformăm organizațiile și astfel să contribuim la reforma CES și a dialogului dintre sindicate, patronate și societatea civilă.

De ce este disfuncțional CES?

Guvernul și Parlamentul nu iau opiniile acestei instituții în serios și nu au făcut-o vreodată. La CES primim OUG-uri care au fost deja adoptate. CES-ului i se cer avize în două-trei zile și mai nou în pandemie chiar și în 24 de ore. Ca să nu mai spun că acum câțiva ani era complet ignorat. Parlamentul trimite pe bandă rulantă proiecte la CES pentru opinia partenerilor sociali, dar cu câteva excepții notabile le ignoră cu desăvârșire. CES-ul ar trebui să fie forul unde sindicatele, societatea civilă și patronatele își consultă constituenții, dialoghează și formulează recomandări sau sugestii pe legislația cu impact economic și social pentru a ne asigura că ea este echilibrată. Faceți abstracție de pandemie. Oare sunt suficiente câteva zile pentru așa ceva chiar și în vremuri normale? Ar trebui să avem mereu măcar 30 de zile sau ideal 60 de zile în care să dezbatem, să analizăm, să calculăm, să ne consultăm. Adică de zece sau douăzeci ori mai mult timp decât avem acum. În Consiliul Economic și Social European partenerii sociali au minim o lună pentru dezbateri și discuții și în cele mai multe cazuri mai multe luni de zile. Acolo trebuie să ajungem. Este primul lucru care trebuie să se schimbe. Nu există niciun mecanism prin care să ne asigurăm că cei 45 de membri ai Plenului CES și cei 81 de membri ai comisiilor de specialitate respectă niște minime criterii profesionale și de competență. Eu înțeleg că partenerii pot să fie reprezentați de cine doresc, dar vă mărturisesc că nu de puține ori mi-a stat mintea în loc ascultând opiniile și argumentele multora dintre cei care trec pragul acestei instituții. Să nu uităm că acești oameni sunt remunerați cu indemnizații din bani publici, deci cred că publicul are dreptul să ceară niște minime standarde. Și CES-ul îndeplinește (sau mai bine spus ar trebui să îndeplinească) o funcție publică și constituțională motiv pentru care nu cred că oricine are ce căuta acolo. CES-ul însăși are nevoie de modernizare. Primim legislație sub formă de pdf-uri scanate și ilizibile. Este de multe ori o muncă titanică să înțelegi măcar ce articol al legii se schimbă și în ce context și asta când ai o singură zi ca să înțelegi, să comunici cu companiile, să le ceri opinia, să discuți cu sindicatele, să redactezi un document de poziție și nu mai continui. Ca să rămân doar la digitalizare nu vreți să vă imaginați cum arată dosarele de reprezentativitate pe care trebuie să le facă fiecare confederație patronală la fiecare patru ani de zile. Sunt importante aceste dosare pentru că trebuie să demonstrezi că membrii tăi angajează minim 7% din forța de muncă a României ca să ai dreptul să primești locuri în CES. Vă încurajez să intrați pe site-ul Ministerului Muncii să vă uitați la un astfel de dosar. Un munte de hârtie care ar putea fi înlocuit cu un fișier de Excel care pot fi verificat rapid cu baza de date din Revisal.

Aș putea continua, dar cred că este suficient pentru ce vreau să spun. Ceea ce mi-aș dori de la următorul Guvern și Parlament este angajamentul ferm că stăm împreună sindicate, societate civilă și patronate și ne uităm la tot ansamblul care guvernează activitatea acestui for și îl reformăm, transformându-l în locul unde cei care sunt aleși prin vot pot discuta într-o manieră rațională și organizată cu alte tipuri de reprezentanți ai societății despre politicile publice și reformele de care România are atât de mare nevoie în următorii ani.

Iar Guvernul actual cred că poate respecta dorința societății civile de a-i vedea nominalizați acolo pe toți cei pe care singuri și i-au ales.

Radu Burnete este director executiv al Confederației Patronale Concordia

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă