Fără iluzii în funcții publice. Cazul Cîțu

2 luni in urmă 66


Povestea din SUA nu e decât una dintr-un șir de întâmplări care oglindesc stilul guvernanților de a nu da explicații oamenilor.


Într-una dintre nenumăratele snoave ce-l au drept personaj principal, Nastratin Hogea înmoaie bucăți de pâine într-un heleșteu pe care pluteau niște rațe. Întrebat ce face, Nastratin răspunde, natural, că ia cina: supă de rață.


Așa l-a găsit și Alina Gorghiu pe Florin Cîțu în 2016. 


În 2011, câștiga mai puțin de 400 de euro pe lună


Expulzat din sistemul bancar în 2011, Florin Cîțu avea venituri salariale sau de natură salarială apropiate de salariul minim. Înmuia pâine în lacul cu rațe ca să poată supraviețui decent cu cei 375 de euro pe lună (1.695 de lei la cursul din 2016) pe care-i câștiga anual pe post de drepturi de autor. 


Fiind președinta PNL, Alina Gorghiu, partenera de viață a celui mai bun prieten al domnului Cîțu, Lucian Isar, l-a luat pe economistul de talie mondială de pe malul supei de rațe și l-a pus pe lista PNL. Locul a fost pentru Senat, în București, imediat în spatele lui Leon Dănăilă. 


În doar o lună, cât a durat campania electorală, veniturile domnului Cîțu au crescut de la 375 de euro pe lună, cât încasa ca freelancer, la aproape 2.400 de euro pe lună, ca senator. 


Astăzi, ca prim-ministru, domnul Cîțu câștigă în jur de 3.000 de euro pe lună. Net. În aproape 5 ani, domnului Florin Cîțu i-au crescut veniturile salariale de aproape 10 ori, ducându-l în grupul select al celor 1% dintre români care câștigă peste 3.000 de euro pe lună. Așadar, din punctul de vedere al domnului Cîțu, în România a avut loc un miracol economic, fiind țara în care ajungi foarte repede de la 375 la peste 3.000 de euro pe lună fără a face eforturi deosebite, fără a avea rezultate senzaționale. 


„Cine nu s-a urcat beat la volan?”. Milioane de oameni nu s-au urcat beți la volan


Pare că tuturor li se întâmplă asta, că a ajunge parlamentar, ministru și apoi prim-ministru din aproape șomer este un lucru la îndemâna oricui. 


Ultimii doi premieri ai țării sunt dovada vie că se poate să faci rapid saltul de la coada de la Agenția Forțelor de Muncă la Palatul Victoria.


Iar partidul din care provin acești doi ultimi premieri - chiar dacă cei doi se bat, astăzi, pe viață și pe moarte pentru o funcție în partid - ne transmite că și noi putem fi la fel de norocoși ca șomerii ajunși prim-miniștri. Pentru că Florin Cîțu, de exemplu, a făcut lucruri pe care le face toată lumea, de-o banalitate uluitoare. „Cine n-a făcut asta niciodată? Cine nu s-a urcat beat la volan? Cine nu conduce beat și nu este condamnat la două zile de închisoare? Cine?”. Chiar așa. E atât de normal, de firesc și de lăudabil să încalci legea, mai ales în țara europeană cu număr record al deceselor în accidente rutiere…


Nu ne iese tuturor să ne crească veniturile de zece ori în nici cinci ani, din bani publici. Nu poate oricine să sară din postura de șomer într-o funcție de demnitate publică, bine plătită și care mai vine și cu diverse beneficii, cum ar fi mașină la scară, pază asigurată de SPP, cumpărături făcute de RAPPS. Dar într-o direcție putem împărtăși toți visul românesc. 


Iar visul românesc pare a fi să încalci legea și să nu pățești nimic. Nu doar să nu pățești nimic, ci să mai și sară în ajutorul tău un întreg aparat de propagandă care să-ți găsească scuze și să transforme o greșeală într-o faptă de vitejie. 


Regulile inverse ale premierului României 


Dacă sumarizăm ultimele câteva săptămâni și reacțiile echipei câștigătoare la declarațiile aiuritoare ale domnului prim-ministru, înțeleg așa:


nu este o problemă să declari că obiectivele campaniei de vaccinare sunt 5 milioane de vaccinați la 1 iunie și 10 milioane la 1 august, pentru ca apoi să te declari fericit că s-au strâns aproape 5 milioane la 1 august;nu este o problemă să angajezi pe bani publici persoane care să se ocupe de campania ta electorală din interiorul partidului, chiar dacă alții au făcut închisoare din exact același motiv;nu este o problemă să spui că a crescut puterea de cumpărare a românilor, deși inclusiv guvernatorul BNR îți demonstrează că inflația a depășit creșterile de venituri și, implicit, puterea de cumpărare a scăzut;nu este o problemă că nu știi cât costă o pâine. Nimeni nu știe cât costă o pâine, chestiile astea cu prețul pâinii fiind doar manevre propagandistice ale dușmanilor din presă;nu este o problemă să spui că românii o duc bine pentru că 1% dintre ei câștigă peste 3.000 de euro lunar. În definitiv, tu reprezinți românii, iar dacă ție îți merge bine, atunci și lor le merge bine.

Nimic din ceea ce face și spune, din ce a făcut și a spus, din ce nu face Florin Cîțu nu este o problemă în ochii admiratorilor săi. Personajul are wild card în competiția internă din partid și un morman de indulgențe pentru modul nu foarte fericit în care a condus Ministerul de Finanțe și în care conduce guvernul. Să duci datoria publică a României de la 35% la 50% într-un an și jumătate nu este o performanță managerială, ci dimpotrivă. Chiar dacă, desigur, politica economică nu e doar contribuția ministrului de finanțe.


„Care este problema?”


Legat de scandalul condamnării sale din SUA, Florin Cîțu nu are de ce să-și facă griji. Din punct de vedere legal, condamnarea sa nu mai are nicio semnificație, căci a intervenit reabilitarea și putea, conform legilor noastre, să fie membru al guvernului.


Din punct de vedere moral nu avem ce discuta, căci morala și-a făcut de multă vreme ieșirea pe ușa din dos a politicii românești, alungată cu huiduieli și șuturi în fund. 


Problema va apărea nu peste foarte multă vreme, când nici economia României și nici creditorii ei nu vor mia accepta gradul galopant de îndatorare. Abia o aștept pe doamna Alina Gorghiu să-și apere favoritul: „Care este problema? Câți dintre noi nu am prăbușit economia unei țări, nivelul de trai al oamenilor, nu le-am distrus speranțele?”.


Doamna Gorghiu, cei mai mulți dintre noi n-am făcut asta. Pentru că nu ni s-a dat ocazia. Încă nu ne-a luat zâna cea bună de pe malul bălții unde înmuiem pâinea în zeama de rațe, ca să ne facă prim-miniștri.


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă