EXCLUSIV | A fost vandut de parinti pe 10 000 $ cand avea 3 luni, apoi s-a indragostit de Romania cand i s-a spus de unde e! A venit sa se faca fotbalist in Liga 1! Povestea care bate ORICE scenariu

3 luni in urmă 8

Viata i-a dat material cat pentru un serial cu multe sezoane.

Brandon Simon poate spune ca le-a trait pe toate si nimeni n-ar avea dreptul sa-l contrazica.

Propriii parinti l-au vandut unei familii din Canada cand avea doar 3 luni. S-au ales cu 10 000 de dolari in schimbul sau. S-au multumit sa umple o saltea cu bancnote si sa piarda un copil. Educat intr-o familie care nu i-a ascuns nimic, Simon s-a intors in Romania la 16 ani, hotarat sa se faca fotbalist la FC Botosani, aflata atunci in liga a 2-a.

N-a iesit, dar Brandon nu s-a multumit doar cu o incercare. Dupa ce a implinit 22 de ani a revenit in Romania, tot pe banii lui, pentru a-si incerca norocul cu Dinamo, Chiajna si Timisoara. Acum lucreaza peste Ocean cu pustii din penitenciare, insa se antreneaza in fiecare zi pentru acelasi vis: "Sunt gata sa las tot si sa merg undeva sa joc fotbal profesionist. Sunt pregatit, cred ca as face lucruri extraordinare daca as ajunge intr-o echipa cu care sa ma pregatesc zi de zi!"

www.sport.ro iti prezinta in exclusivitate povestea lui Brandon Simon intr-un interviu eveniment

Vandut la 3 luni de parinti cu 10 000 de dolari!

Brandon, povestea ta de viata nu incepe ca majoritatea celorlalte...
Asa e! In '91 am fost vandut de familia mea din Romania unui cuplu din Canada in schimbul a 10 000 de dolari. Cat am fost mic, am jucat si fotbal, si hochei. La 14 ani deja eram la echipa locala de 18 ani. Faptul ca am fost vandut din Romania m-a facut sa visez sa ma intorc. Am vrut s-o fac la Botosani, de unde erau ai mei. Asa ca i-am contactat si mi-am aranjat transferul. Voiam sa devin un idol acolo!

Stii cum s-a intamplat sa fii vandut?
Mi-a spus un prieten ca exista o persoana care organiza astfel de lucruri. Exista si un intermediar. Nu stiu cum o chema pe femeia care a vorbit cu ai mei. Poate Angela?! Nu stiu! Ce stiu e ca ma aflam in spital, apoi tranzactia a fost aranjata si documentele din instanta au fost falsificate. Asta e ce am aflat.

Cum ai dat de club? Cunosteai pe cineva, erai in legatura cu cineva de la Botosani?
Le-am scris pe Yahoo Messenger! Au fost deschisi la idee si mult mai profesionisti decat cei de la Dinamo sau Chiajna, echipe cu care am avut legatura pe urma. Voiam sa joc la Botosani. Era povestea mea de Hollywood. Am refuzat sa joc pentru Canada cand eram pusti. Aveam sentimente pentru Romania, chiar daca nu stiam multe lucruri despre natiune.

Ai reusit sa-ti intalnesti parintii naturali sau macar sa iei legatura cu ei?
Nu, pana prin 2011. Mi-a scris un var pe Facebook. Cat timp am stat la Botosani, nu am cunoscut pe nimeni din familia mea. Varul meu a raspuns unui mesaj pe care il trimisesem cu 4 ani inainte. Am fost in contact cu cateva rude, fratii mei credeau ca sunt un alt copil despre care li s-a zis ca a murit. Mama mea din Canada a vrut sa-l adopte si pe acest baiat, Luis, dar nu s-a putut atunci. Am fost norocos ca n-am murit intr-un orfelinat sau ca n-am ajuns la traficantii de organe. Am castigat loteria! Din ce stiu, mama mea naturala traieste in Italia si le-a cerut celor din familie sa nu ma caute. E casatorita cu un alt barbat, nu cu tatal meu. Tata locuieste intr-un sat. Mai vorbim. Discut cu verisorii mei si cu matusa mea. Cu mama am vorbit o data pe WhatsApp. Am pus cateva intrebari, dar nu mi-a raspuns. Am intrebat-o cum poti sa vinzi un bebelus si sa traiesti apoi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Cum ai ajuns in Romania? Ti-a aranjat Botosaniul deplasarea, erai platit in vreun fel?

Mi-am rezolvat eu totul, de la zboruri, la bilete de tren si ce mai era nevoie. Am mers acolo cu inima deschisa, eram mandru ca pot sa joc la Botosani. Lucrasem de la 14 ani, asa ca aveam niste bani stransi. Am stat jumatate de an, dar a trebuit sa plec pentru ca nu am gasit un liceu unde sa pot invata in limba engleza.



Baute in sauna de la Dinamo

Cum ti s-a parut liga a 2-a din Romania? Era cum te asteptai?
Se muncea bine la Botosani. In Canada, jucasem deja impotriva unor mai mari ca mine, ma simteam pregatit. Jocul era foarte fizic in Canada. Fotbalul din Romania e 'clasa' din punct de vedere tehnic, dar tactic, fizic si ca accept pe pregatire e in spatele Canadei. In Romania, jucatorii sunt fragili, nu pot sa alerge 90 de minute. E suficient sa ai un duel umar la umar si gata, i-ai terminat. In Canada, e altfel. Antrenamentele sunt mai competitive, practica de la antrenamente e mai dura. In Romania, e soft, are legatura complet cu partea tehnica. Rezultatele Canadei incep sa se vada.

Ai revenit in Canada si te-ai rupt iar de Romania.
M-am intors, mi-am facut scoala, am continuat si cu sportul la echipa locala. Mi-am luat diplomele. Stiam ca sunt suficient de bun ca sa joc fotbal in Romania. Visam in continuare la echipa nationala, sunt foarte mandru de tara mea! Am ajuns apoi la Dinamo.

Si cum s-a intamplat sa revii dupa 6 ani?
Matusa mea a vorbit cu Giovanni Becali. Citisem multe articole oribile despre familia Becali, nu stiam ce sa cred despre Giovanni. Cand m-am intalnit prima oara cu el, mi-am luat pe mine niste pantaloni stramti, roz. Am vrut sa vad ce reactie are. E un roman mandru si un om foarte bun, asta a fost experienta mea personala cu el. Nu am decat respect pentru familia Becali.

Bun, si ai ajuns direct la Dinamo?
M-am antrenat cu echipa a doua, era antrenor Flavius Stoican. Giovanni imi spusese sa incep acolo, sa intru in forma. Voia sa faca si un film despre viata mea, ii placuse povestea. Tin minte ca ziarele au scris despre mine si despre cariera mea de model, mi s-a parut neprofesionist, nimeni nu m-a intrebat nimic. Nici numele nu mi l-au scris corect in unele ziare, nu mai vorbesc de echipele la care jucasem.

Cum ti s-a parut la Dinamo?

Am stat o luna, o luna si ceva. Stoican s-a suparat pe mine pentru ca am criticat ideea de a bea bere in sauna cu jucatorii. M-am suparat intr-o zi si am zis ca nu e profesionist sa faci asa ceva si ca trebuie sa arunce frigiderul cu bere din sauna. Nu era treaba mea sa spun asta. Stoican e un om de familie, un tip cu adevarat de treaba, dar cred ca mai are de lucrat la profesionalism. Bautele din sauna nu erau tipul meu de antrenament! Ma mai duceam si lucram in sala de forta, ii gaseam acolo pe Danciulescu sau Catalin Munteanu, respectam felul in care se pregateau. A, sa zic ceva si de sala de forta de la Dinamo. Arata ca una dintr-o inchisoare din anii '50, aparatele erau demodate complet.



Doua goluri in 30 de minute la Timisoara

Nu s-a terminat totul cu Dinamo, nu?
Nu, am mers la Chiajna. M-au bagat intr-un meci de pregatire, in prelungirile jocului. Am trecut in viteza de un adversar si cam asta e toata actiunea pe care am vazut-o la Concordia. Apoi am trecut pe la Timisoara, m-am antrenat vreo doua luni. Am jucat si acolo intr-un amical, tin minte ca am dat doua goluri in 30 de minute. Sincer sa fiu, cred ca n-am primit sansa pe care as fi meritat-o in Romania.

Acolo de ce n-ai ramas?
Ma antrenam 6 ore pe zi, locuiam intr-un hambar si faceam tot ce-mi cerea antrenorul. Am primit un telefon de la mama mea adoptiva, din Canada, mi-a zis ca primise un diagnostic urat de la medici si a trebuit sa ma intorc. Nu a mai trait mult timp dupa aceea.

Ce faci acum?
Am mai jucat in Canada. Am avut un accident de motocicleta, m-a dat un pic inapoi. Dupa facultate, am inceput sa lucrez ca specialist in interventii la penitenciare pentru minori. M-am specializat in interventie si in prevenirea suicidului. Rezolvarea conflictelor si problemele tinerilor din penitenciare au devenit prioritare, asa imi plateam facturile si fotbalul a ramas pe planul al doilea.  Viata in Canada e scump!

Ai facut doua incercari de a juca in Romania. Ai 30 de ani, te mai gandesti sa joci fotbal profesionist?
Omule, mereu ma gandesc sa ma intorc si sa joc! Problema e ca in Romania nu e doar vorba despre ce faci pe teren. Cred ca am avut doua probleme in Romania: lipsa mea de maturitatea si coruptia. Dar, intr-o zi, ma voi intoarce in Romania. Nu stiu daca voi incerca sa mai joc, daca o sa incerc sa imi iau diplome si sa antrenez sau daca pur si simplu o sa vin sa locuiesc in Romania. In ultimii 4 ani, sotia mea si cu mine ne-am dedicat viata cresterii fetitei noastre. Sa-ti zic ceva: cred ca rezistenta mea, forta, pregatirea tactica, mentalitatea si capacitatea de a juca pe ambele benzi inca ma fac un atu pentru orice echipa. Ma duc la razboi pe teren, nu apar doar cand e sa-mi iau salariul!

Mai poti sa joci dupa o pauza atat de lunga?
As putea sa incerc s-o iau de foarte jos, de exemplu in Gibraltar. Sincer, si daca as juca un sezon as fi multumit. Vreau sa-i arat fiicei mele ca tatal ei nu renunta niciodata. Orice se intampla, poti sa ai succes. Dupa ce a murit mama mea din Canada, eram homeless. A trebuit sa-mi reconstruiesc viata. M-a distrus moartea mamei. Apoi am avut un accident la cap, a trebuit sa ma recuperez o perioada lunga. A fost o calatorie cu multe probleme pana acum! Fetita mea incepe sa ma intrebe daca mai joc fotbal, e un vis pentru mine si ma motiveaza!

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă