Emil Boc săracu’ și Rareș Bogdan care vede stele verzi. Biografiile politice ale reformiștilor lui Florin Cîțu

1 lună in urmă 50

Florin Cîțu, prim ministrul României, în mijloc. Flancat de Emil Boc, primarul Clujului, și Rareș Bogdan, europarlamentar. Prin spate se mai văd și Gheorghe Flutur, Preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava și Dan Vîlceanu, ministrul Finanțelor. Este o fotografie simbol a grupării Florin Cîțu. Se acreditează ideea de grup-simbol, reformist. Acest grup este cel care a aruncat în aer politica românească în septembrie 2021.

Florin Cîțu, Emil Boc, Rareș Bogdan. Sunt oameni care văd idei. Nu e nimeni ca ei. Fixiști, fără compromisuri. Însă, este poza celor care au rătăcit drumul PNL, drumul Guvernului, drumul României în 2021.

Emil Boc săracu’ nu este la prima experiență de acest fel. Acum este vioi, resuscitat, după ce Clujul său a devenit vedeta României. Este cunoscută căderea sa în cap la o emisiune TV. Tragicomică situație, dar arată exact ce fel de om este.

LLLL

Clujul este ce este și datorită lui Emil Boc. Boc este destupat la cap atâta cât să facă bine locului său de baștină, Clujul, fără fandoseli. E gospodar, dar nu mare vizionar. E un câine de vânătoare, miroase reforma și o ia pe urmele ei. Clujul este jalnic în multe privințe, dar în altele, esențiale funcționează. Și mai mult decât orice, domle, are imagine bună Clujul. Pute a bani acolo.

Emil Boc nu-i politician. N-are anvergură, n-are idei proprii. E mic în politică. El greșește continuu când e vorba de politica mare. La Cluj, e primar. La București este strivit, cade în cap. Și de atunci, fixația-i gata. Prins în capcană, omul e loial fanatic. Orice ar fi, înainte. Sigur, vi-l amintiți ca prim-ministru al lui Traian Băsescu, depășit de situațiile economice, politice. Boc nu știe prea multe. Priceput la Cluj, outist la București.

Lui Boc îi place umbra. El stă în umbra unor lideri providențiali, precum Băsescu, Cîțu, și zice: “Da”, când trebuie să spună tâfnos un “NU”. N-are curaj să-ntoarcă roata. Se fixează robotic și nu-l scoți din ale lui. Când e dat afară, eșuează, se dă la frunt, cu multe frustrări, ca tot omul.

Lângă Boc este și Flutur.
Sunt asemănători. Oameni care-și delimitează teritoriile. Mai puține vorbe sunt de spus despre Flutur. Mare speranță cândva, Flutur de fapt e cu mult mai greoi în toate, inclusiv în reforme în județului său. Gheorghe Flutur însă e un flutur, dă și el din aripi pe lângă vreo lampă. Politician căruia i se filează pe durată scurtă. În rest, uiți de el, stă la cutie ca-n insectar. A fost și el în insectarul lui Traian Băsescu.

LLLLL

Rareș Bogdan, fosta vedetă TV, acum europarlamentar. N-avea cum să lipsească o "gură mare" din poza "reformiștilor" PNL. El a avut mereu “boii rătăciți”. A ajuns în fruntea bucatelor televizate, pe acest arțag naționalist și pe un discurs anti-PSD. Gura lui mare era echivalată cu cea a lui Mihai Gâdea. Întrecerea TV de seară era mereu între cine se dă în stambă mai bine. Revoltele anti-Dragnea din Piața Victoriei, chiar Klaus Iohannis, în lipsă de altceva, l-au luat în brațe. Era firesc. Nefiresc este că a ajuns europarlamentar, cu tupeu, nepricepându-se nici la economie, nici la politică.

Cu gusturi fistichii în minte și îmbrăcăminte, Rareș Bogdan mereu a văzut stele verzi. Nu, nu-l bate nimeni în a debita prostii naționaliste, căci patria lui nemuritoare este demagogia. Demagogia, naționalismul practicat a la Bogdan, îți dă discernământ minim spre deloc. Vezi negru, vezi alb, iar când e liniște afară, tragi palme. Pata sa majoră este USR-PLUS. Ăștia trebuie distruși. USR-Plus trebuie căsăpit, zdrobit. De ce? Că put a internaționalism. Put a internet. Gândesc altfel. Exotic. Hoți de idei dintr-o lume ostilă.

Rareș Bogdan este un des-creierat, în sensul în care creierul propriu nu-i locul său preferat de reflecție și reflectare.
Cum să nu-l susțină, nu, pe un analfabet financiar ca Vîlceanu. Păi, nu-i păcat să fie lăsat pe afară un tupeist fără minime noțiuni financiare?

Emil Boc și Rareș Bogdan sunt "nuca" tare a filosofului Cîțu. Un yesman și un naționalist. Cum spuneam, și-ntr-un articol anterior, Cîțu are boala riscului. Din amețeala sa din America, din cariera sa de bancher în România.

Normal că atunci când îl apucă riscul pe Câțu, Emil Boc nu poate spune NU, iar Rareș Bogdan vrea să-i cânte în strună. După cum vedeți ecuația e toxică. Triada se sufocă dacă nu "ucide".

În mod normal, negocierea aduce oarecare pace. Dar de unde pace când Cîțu aude YES, SIR! Și Dă-le în bot nenorociților!

În aceste capete, nu-s alte idei. YESMEN-ii, naționaliștii și pariorii n-au idei prea multe. Ei vor să câștige, indiferent de consecințe.

Așa trebuie, zice Cîțu! Da, zice Boc. Da, zice Bogdan. Zilnic, la prânz, seara, dimineața, Cîțu aude aceleași voci. Vocile care-i încântă auzul.

Cîțu, riscul, Boc, yesul, Bogdan, ura. E vreo idee constructivă în toate aceste discursuri, limbarițe? Nu. Ei nu văd decât acțiune. Decât ideea goală dusă până la capăt. În pânzele albe. În șanț.

P.S.: Acest articol este despre biografiile politicienilor din grupul Cîțu. Observăm că nu-s idei, ci emoții. Emoții, conform teoriilor distructive. Oamenii au o plăcere sadică să se distrugă. Drum bun: Cîțu, Boc, Bogdan, Vîlceanu, Flutur.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă