Educația va fi întotdeauna un șantier în lucru. Acești copii au nevoie de oameni care să-i vadă, să treacă dincolo de hainele murdare, de pantofii rupți, de caietele lipsă, a mărturisit Mihaela Bucşa, profesoară de Fizică la Şcoala Gimnazială din Sânpetru, Brașov, premiată la Gala Merito

4 săptămâni in urmă 25

https://cdn.edupedu.ro/wp-content/uploads/2021/09/Mihaela-Bucsa-500x334-1.jpeg
„Părinții, care aveau cel mult patru clase, mă întrebau la ce le trebuie copiilor atâta școală. Nu au de unde să știe că școala îi ajută, trăiesc cu sentimentul că nu e pentru ei. Au și dreptate, pentru că sunt multe piedici, discriminarea există”, spune Mihaela Bucșa, profesoară de Fizică la Şcoala Gimnazială din Sânpetru și la o școală din Crizbav, Brașov Aceasta a intrat în învățământ în 2018, prin programul Teach for Romania, după 15 ani de antreprenoriat. Rolul de profesoară a dus-o în două școli de la sat, din lumi complet diferite.

Mihaela Bucșa a fost premiată la Gala Merito pentru inovație în educație. După ce a luat premiul a subliniat că ”acesta nu este o recunoaștere a unor merite, eu așa îl consider, este o încurajare și este un semn că ceea ce facem, acolo unde facem în aceste sate, facem bine.”

În legătură cu rolul cadrelor didactice din comunitățile vulnerabile, acesta a mărturisit că „Profesorii în aceste comunități sunt punți. Sunt în primul rând, oameni care fac legătura între lumea aceasta în care suntem noi aici, și lumea în care ei trebuie să supraviețuiască. Cadrul didactic a subliniat că pentru a înțelege situația nu este suficientă o vizită în acele sate: „Pentru un sat la 25 de kilometri de Brașov, nu știi ce se întâmplă și nu vezi cum trăiesc acei copii până nu te duci acolo. Și până nu te duci acolo, nu o dată în vizită, ci să fii în fiecare zi acolo.”

Cadrul didactic este de părere că „educația va fi întotdeauna un șantier în lucru. Nu cred că vom termina vreodată, că vom zice: gata, s-a terminat, acum avem cea mai bună educație, acum oferim copiilor tot ce este mai bun și toate cele de care au ei nevoie”.

Elevii de la sate „au nevoie oameni care să-i vadă, să treacă dincolo de hainele murdare, de pantofii rupți, de caietele lipsă, de temele nefăcute, de problemele de comportament foarte multe pe care nu le au pentru că vor”, după cum a spus Mihaela Bucșa.

Pentru o mai bună înțelegere, profesoara a dat exemplul unei eleve, care face naveta zilnic și pleacă de acasă dimineața, la ora 5 și ajunge înapoi la ora 17: „Mara este un copil care la ora 5:00 dimineața iese pe poartă, indiferent de vreme, merge aproape un kilometru pe jos până la un autobuz din acela, nu vă imaginați cu aer condiționat, încălzire și așa mai departe, un autobuz îngrozitor de aglomerat, doar ca să fie la ora 8 dimineața, în școală, în clasă, în Brașov. Și se mai întoarce la ora 17. Sunt 12 ore, din care ea este doar 6 în clasă. Restul este acea navetă îngrozitoare, de multe ori nedecontată, neplătită. Bursele sunt cum sunt, oricât de mari ar fi pentru acest efort, niciodată nu vor fi suficiente”.

Mihaela Bucșa a povestit că pentru a o convinge pe Mara să se înscrie la liceu a avut nevoie de 3 luni: „Am lucrat aproape 3 luni doar ca să o conving că are o șansă să se înscrie la liceu”.

Profesoara de fizică a spus că în satul Crizbav, „există școală de peste 100 de ani, dar 70% din oameni sunt analfabeți, lupta era să îi menținem pe elevi la școală – și să și învețe. Lipsesc foarte mult pentru că muncesc de mici, cu ziua. Sunt cumva obligați să facă asta – sunt familii numeroase, părinții nu au nicio calificare, nu au joburi. Și fac munci grele, la pădure, pe șantiere, la încărcat și descărcat cartofi. Le-ar fi mult mai ușor să meargă la școală, am avut chiar copii care veneau la școală să se odihnească, să stea și ei puțin liniștiți”.

Mihaela Bucșa a mărturisit că a încercat să dea o mână de ajutat școlii din ipostaza de părinte, dar vrut să vadă sistemul „dinăuntru”: „Trecuseră șase ani în care am tot încercat să ajut școala din ipostaza de părinte. Am înființat o asociație de părinți, am avut finanțări de 300.000 de euro pentru școala fiicei mele cea mare, făceam activități pentru 300 de copii pe an. Dar nu reușeam să producem schimbarea de care era nevoie în clasă și atunci am zis să încerc și altfel. Cumva a fost și nevoia mea de a vedea sistemul dinăuntru”.

Citește povestea integrală a profesoarei pe Proiectulmerito.ro
Declarațiile profesoarei la minutul 59

Articolul Educația va fi întotdeauna un șantier în lucru. Acești copii au nevoie de oameni care să-i vadă, să treacă dincolo de hainele murdare, de pantofii rupți, de caietele lipsă, a mărturisit Mihaela Bucşa, profesoară de Fizică la Şcoala Gimnazială din Sânpetru, Brașov, premiată la Gala Merito apare prima dată în Edupedu.ro.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă