DOVADA: Accidentele de muncă s-au înjumătățit în ultimii 30 de ani, în principal după aderarea la UE, prin întărirea normelor

2 luni in urmă 18

Analizate de doi profesori universitari, seriile lungi de numere indică clar că minima organizare și protecție salvează vieți. De aceea, spun cei doi, e important să se facă lumină în accidentul tragic de la Biblioteca Națională.

Pe 2 august 2021, urmare a unui accident de muncă în fața Bibliotecii Naționale din București, doi muncitori au murit și patru au fost răniți. 

Terenul pe care se efectuau lucrările aparține Ministerului Culturii, iar firma care se ocupa de șantier se numește Algorithm Rezidențial S3, companie aflată în subordinea Primăriei Sectorului 3

Luăm sapa și mergem la un minister?

În zilele următoare accidentului s-a așternut o liniște mormântală, iar cei de la Cultură și cei de la Primăria Sectorului 3 au intrat în silenzio stampa: nimeni nu știe și nu declară nimic. S-a ajuns la situația ilară în care un secretar de stat de la Cultură, Iulia Popovici, susține că nimeni de la minister nu știa nimic. Dacă înalții oficiali ai statului român nu știu ce se întâmplă în curtea lor, atunci cine trebuie să știe, cine trebuie să-l informeze pe cetățeanul de rând? 

În prelungirea acestei logici, putem admite că orice cetățean, doritor de muncă comunitară, înarmat cu târnăcop și sapă, poate începe săpături prin preajma oricărui minister.

Condiția ca să sapi pare a fi să nu știe nimeni din ministerul respectiv, altfel încât să se poată adânci tranșee în voie – în limbaj ministerial, lucrările de care nimeni nu are habar se numesc codificat „amenajări minimaliste”.

Vom vedea în ce măsură va fi găsit vreun vinovat sau se va ajunge la un proces ce va tergiversa la infinit, iar odată cu trecerea timpului se va diminua și interesul media, dar și al publicului. O certitudine e clară ca lumina zilei. Doi oameni au murit în șanțurile slab executate și consolidate, iar instituțiile statului în culpă (cei de la Ministerul Culturii, Primăria Sectorului 3) își văd liniștite de treburile cotidiene.

Pornind de la acest accident de muncă, am vrut să vedem cum au evoluat accidentele de muncă în perioada postcomunistă. 

Populația ocupată s-a diminuat, dar diminuarea accidentelor e mult mai accentuată

În acest articol vom urmări pe de o parte (i) dinamica accidentelor de muncă în cei 30 de ani post-1989 și (ii) dinamica numărului de decese parte a acestor accidente de muncă. Suplimentar, (iii) reprezentăm grafic procentul deceselor din total accidente de muncă la nivel de județ, luând ca reper trei momente – 1992, 2005 și 2019. Datele folosite sunt cele puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică (INS).

O primă observație: accidentele de muncă s-au redus la jumătate în intervalul 1992 (9.808 accidente) – 2019 (4.751), practic o înjumătățire a numărului acestora. Evident, trebuie ținut cont și de faptul că în acest interval de timp, populația ocupată s-a diminuat.

Spre exemplu, în 1992 existau 6.627.350 de salariați, iar în 2019, cifra a fost de 5.481.143. Per ansamblu, scăderea numărului accidentelor de muncă este una cât se poate de evidentă.

Se observă totuși o creștere în intervalul  2014-2017, după care urmează o stagnare (Figura 1). 

 Accidentele de muncă s-au înjumătățit în ultimii 30 de ani, în principal după aderarea la UE, prin întărirea normelorFigura 1. Dinamica numărului de accidentați în muncă, România – 1992-2019

Decesele s-au redus mult după aderarea la UE

Similar, accidentele de muncă soldate cu decese au scăzut: 499 de decese în anul 1992 și 193 în anul 2019. După cum se vede pe graficul de mai jos (Figura 2), o descreștere puternică se înregistrează începând cu 2008, imediat după aderarea la UE. Regulile de protecție au devenit atunci, printre multe altele, condiție de aderare. 

Proporția accidentelor mortale din total accidente de muncă rămâne relativ constantă: 5,09% în 1992 și 4,06% în 2019. Cele mai multe decese la locul de muncă s-au înregistrat în 1997, 628 de decese, cu o medie de 1,72 decese pe zi la nivelul întregii țări. 

 Accidentele de muncă s-au înjumătățit în ultimii 30 de ani, în principal după aderarea la UE, prin întărirea normelorFigura 2. Dinamica numărului de accidente de muncă mortale, România – 1992-2019

Județele industriale, în mod logic, cele mai afectate

Analiza pe județe relevă următoarele situații. În anul 1992, în țara noastră au avut loc 9.808 accidente de muncă. Cele mai multe au fost înregistrate în județe industriale precum Hunedoara – 1.773, Prahova – 490, Gorj – 467, Brașov – 436, Maramureș – 430 și municipiul București – 413. Cele mai puține s-au înregistrat în județe precum Botoșani – 53, Ilfov – 51, Vaslui – 50 și Giurgiu – 36.

Din totalul acestor accidente de muncă, 499 au fost mortale, adică un procent de 5,09. Pe județe, cele mai mari procente de accidente soldate cu deces din total accidente de muncă s-au înregistrat în județele Giurgiu (16,67%), Vaslui (14,00%) și Botoșani (11,32%), iar cele mai mici, în Mureș (3,09%), Hunedoara (2,14%) și Harghita (2,02%) – Figura 3

 Accidentele de muncă s-au înjumătățit în ultimii 30 de ani, în principal după aderarea la UE, prin întărirea normelor Figura 3. Distribuția procentuală a accidentelor soldate cu decese din total accidente de muncă (1992)

Peste 13 ani, în 2005, la nivel de țară, numărul accidentelor de muncă scade la jumătate, 5.039 de accidente de muncă, cu deosebirea că cifra celor soldate cu decese a crescut – 519 și un procent de 10,30%, dublu față de cel din 1992.

Pe județe, cele mai multe accidente de muncă s-au înregistrat în București (517), Hunedoara (465) și Cluj (262), iar cele mai puține, în Călărași (39), Covasna (32) și Vaslui (22). Cele mai multe accidente mortale au fost în București (58 și 11,22% – un număr și procent duble față de 1992), Cluj (41 – 15,65%) și Brașov (28 – 13,08%). Cele mai puține au fost în Giurgiu (3 – 7,32%), Teleorman (1 – 2,13%) și Covasna (1 – 3,13%) – vezi Figura 4 pentru distribuția procentuală a accidentelor soldate cu deces din totalul accidentelor de muncă.

 Accidentele de muncă s-au înjumătățit în ultimii 30 de ani, în principal după aderarea la UE, prin întărirea normelor
Figura 4. Distribuția procentuală a accidentelor soldate cu decese din total accidente de muncă (2005)

Bucureștiul și-a redus mult accidentele letale

În 2019, cu o ușoară scădere, numărul total al accidentelor de muncă se menține în parametrii stabiliți în 2005 – 4.751. În top trei județe reapare Bucureștiul (1.253), la care se adaugă acum Brașov (257) și Timiș (227). Cele mai puține accidente de muncă s-au înregistrat în Caraș-Severin (21), Ialomița (20) și Călărași (19).

Scăderea mare în 2019 s-a înregistrat la accidentele soldate cu decese, de la 499 în 2005 la 193 în 2019. Este cu adevărat un progres semnificativ. Județele cu cele mai multe decese au fost București – 17 (dar procentul este foarte mic acum, 1,36%), Arad – 12 (10,43%) și Alba – 10 (8,70%), iar cele mai puține Mehedinți – 1 (4,35%), Dâmbovița – 1 (1,89%) și Giurgiu – 0 – pentru valorile procentuale vezi Figura 5

 Accidentele de muncă s-au înjumătățit în ultimii 30 de ani, în principal după aderarea la UE, prin întărirea normelor Figura 5. Distribuția procentuală a accidentelor soldate cu decese din total accidente de muncă (2019)

Concluzii

  • Numărul de accidente de muncă în intervalul 1992-2019 s-a diminuat – 9.808 accidente de muncă în 1992, 4.751 în 2019.
  • În același interval de timp s-au diminuat și accidentele soldate cu decese – 499 de accidente mortale în 1992, 193 în 2019.
  • Sunt câteva județe unde sunt mai multe activități economice concentrate, spre exemplu Hunedoara, cu sectorul minier pe vremuri (acum aproape desființat/intrat în conservare) sau București, ori tocmai aici accidentele de muncă, inclusiv cele soldate cu muncitori decedați, sunt mai numeroase. 
  • Faptul că se înregistrează o descreștere în ultimii 30 de ani indică și că sunt multe deficiențe ce țin de protecția muncitorilor și organizarea șantierului și tocmai acestea conduc la aceste accidente tragice. Tocmai aici trebuie insistat și cei care încalcă aceste norme de protecție trebuie exemplar pedepsiți.
  • Or, dacă procedăm precum cei de la Ministerul Culturii, firma constructoare și Primăria Sectorului 3, aplicând metoda tăcerii totale, sperând că trecerea timpului va rezolva problema vinovăției, cu siguranță că asemenea accidente precum cel din centrul Bucureștiului vor continua să existe. Dacă cei din Ministerul Culturii, cei de la primărie și organele de anchetă își vor face treaba, suntem siguri că numărul muncitorilor care vor deceda pe șantierele în grabă încropite va scădea exponențial. Soluția Noi nu știm nimic nu este o soluție când seriile pe trei decenii arată că întărirea regulilor e ceea ce contează și reduce riscul asupra celor care muncesc!

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă