Dezvăluirile lui Ropotan: încă un caz de Dosarul Transferurilor? „Am dat bani din contractul viitor în Rusia pentru a putea pleca de la Dinamo. Nu am spus nimănui asta”

1 lună in urmă 12

Articol de - Publicat marti, 06 aprilie 2021, 14:26 / Actualizat marti, 06 aprilie 2021 15:58

Adrian Ropotan (34 de ani) este retras din fotbal și își crește copiii alături de Raluca, fiica lui Stelian Ogică. Se pregătește să devină antrenor, deși spune că îl bate gândul să mai joace fotbal. Luni dimineață, a acordat un interviu rar Gazetei Sporturilor, în timpul emisiunii GSP Live 

Ropotan e dezamăgit de modul în care cele mai multe dintre cluburile românești își tratează jucătorii. În direct la GSP Live, mijlocașul cu 21 de meciuri în sezonul ultimului titlu câștigat de Dinamo a acceptat să vorbească în premieră despre episoade controversate din cariera sa și, în același timp, a spus povești necunoscute din anii în care a jucat pentru Dinamo București și Dinamo Moscova. Totul într-unul dintre puținele interviuri acordate vreodată jurnaliștilor. 

7 meciurila echipa națională are Adrian Ropotan. El a jucat în egalurile cu Italia (1-1) și Spania (0-0)

- Ce faci, Adrian?
- Am reușit să mă trezesc. Mă trezește fiul meu, Ivan, mă pune la antrenament.

- Ai rămas cu Rusia în cap după experiența de acolo. Fiul tău are un nume rusesc. 
- Da, da. Am rămas cu foarte multe experiențe de acolo. Am ținut mult să rămân cu ceva din Rusia. Mi-a plăcut foarte mult, eu și soția suntem îndrăgostiți de tot ce ține de Rusia.

- La 34 de ani, sunt fotbaliști care încă mai joacă. Tu de ce te-ai retras? Nu mai aveai motivație? 
- Cu o pregătire foarte bună pot să revin și astăzi. Am citit că spaniolul venit la Dinamo nu a mai jucat de un an și ceva. Ce ar fi să revin?! Nu e imposibil. Referitor la motivație, nu cred că am pierdut-o, dar ce am trăit în ultima perioadă în fotbalul românesc mi-a cam dat de gândit. În România, joci fotbal de plăcere și pe hârtie.

- Te referi la salariile neplătite de cluburi? 
- Sunt puține echipe care își țin jucătorii focusați doar pe fotbal. Exagerez puțin, dar sunt mulți fotbaliști care se gândesc în timpul meciurilor la ce pun pe masă în seara aia. În mare parte, am decis să renunț din cauza lipsei de respect pentru profesia de fotbalist.

- Tot timpul, în puținele interviul pe care le-ai dat, ai lăsat senzația unui tip așezat, echilibrat, bine crescut. Cum a fost copilăria ta? 
- Mulțumesc pentru cuvinte. Provin dintr-o familie de sportivi, mama mea a fost sportivă. E și acum antrenoare de atletism. Când te naști în mediul ăsta, știi exact cum să te comporți, ai un program bine stabilit. Dacă știi să nu te abați de la el, vei avea o viață frumoasă, cu urcușuri și coborâșuri.

- Remarcam mai devreme că ești născut pe 8 mai 1986, a doua zi după finala câștigată de Steaua la Sevilla. 
- (Se amuză) Și am ajuns să joc la rivală. Poate din cauza datei de naștere nici nu-mi e foarte dragă Steaua. Când eram mic, nu țineam cu niciuna dintre cele două. Eram fan Oțelul. Apoi, când am ajuns la Dinamo am devenit un câine adevărat.

- Cum ai ajuns la Dinamo? 
- A fost un turneu memorial Piți Varga pe care l-am câștigat cu Aripi Pitești. După ultimul meci, am fost oprit la Dinamo. M-au băgat imediat în căminul de la sediul clubului.

- Care a fost impactul clubului asupra ta? 
- Foarte mare. M-a educat, m-a ajutat să mă dezvolt atât în plan profesional, cât și în cel extrasportiv.

- Pe bune? Se spune că puștii din provincie veniți în București sunt furați de mirajul orașului. 
- Tentațiile apar, da, dar apar când ai ceva bani în buzunar și când poți să faci ceva. Dar când stăteam în cămin, cu trei mese pe zi și bani mai mult lipsă, nu prea erau tentații. Cu timpul, după ce am câștigat, tentațiile au apărut, dar nu le-am dat curs. Provin dintr-o familie serioasă, nu cu mulți bani, și știu cât se muncește pentru bani. Nu trebuie să-i arunci pe prostii, deși trebuie să-ți mai faci și poftele. Ok, trăiești clipa, îți mai iei unele chestii, dar ele se dovedesc nu așa de importante cu cât înaintezi în vârstă.

- Ce? O mașină scumpă?
- Asta a fost și singura greșeală. Stăteam în chirie și eu mergeam cu un BMW seria 5. M-am bucurat de moment, dar când am realizat ce prostie am făcut, am vândut-o și mi-am cumpărat un apartament. A apărut oportunitatea de a cumpăra un apartament într-un complex rezidențial construit de Florian Walter și atunci am luat decizia să o vând.

Ieșirile nocturne cu Radu Ștefan

- Ai crescut cu Radu Ștefan la tineret și ați venit la prima echipa cam în același timp. Ce simți când vezi că a ajuns un jucător emblematic la Lazio? 
- Mă bucur enorm pentru el. Și-a văzut interesul, a știut să se impună. Am multe amintiri împreună. Aveam un grup al nostru, mergeam în vacanță împreună. Asta când am început să câștigăm ceva bani și noi.

- Ai vreo amintire anume cu el? 
- (Râde încurcat) Mai mult de-ale tinereții. Ieșeam și petreceam. Dar îmi place să păstrez lucrurile astea pentru mine.

- Vă ascundeați când ieșeați? 
- Nu făceam noi cine știe ce, dar presa de cancan de atunci obișnuia să exagereze. Eram tineri, mai ieșeam într-un club, dar a doua zi stăteam ca pe ghimpi. Te suna unul și spunea: “Vezi că a apărut ceva!”. Atunci te gândeai: “Aoleu, care din nou a furat-o?”.

- Ai fost prins?
- Chiar a apărut că tinerii Ropotan și Radu Ștefan au petrecut într-un club din București. Dar noi mai ceream voie, lumea din club știa. Și chiar dacă nu le spuneam, tot știau. Și dacă ieșeam la magazin, cei din conducere știau. Eram monitorizați 24 din 24, deși credeam că nu ne vede nimeni.

118 de meciuriși 5 goluri are Ropotan în Liga 1 în tricourile lui Dinamo, Petrolul, Pandurii și Concordia

 „Mă pozam cu jucătorii lui Dinamo să am amintiri”

- Foarte repede, ai ajuns să joci în Europa, în acel sezon foarte bun cu calificarea în primăvara europeană. Cât te-a ajutat experiența din anul ăla? 
- Era o competiție acerbă în sezonul ăla. Cine să dea goluri, cine să dea pase de goluri. M-a ajutat foarte mult că aveam jucători cu experiență mare lângă mine. M-au ajutat mult Alexa, Denis Șerban, Dănciulescu, Ganea, Niculescu, Lobonț. Vedeai unde jucaseră în străinătate, câștigaseră foarte mulți bani și eu, copil fiind, îmi doream să ajung ca ei. Era wow pentru mine să joc cu ei.

- Din cauza influenței lui Alexa ai ajuns să iei peste 100 de galbene în carieră? 
- Ne asemănăm. (Râde) Unii înscriu 100 de goluri, alții iau 100 galbene. M-a costat fiecare galben, dar îmi asumam. Rolul meu era să stric frumusețea jocului. Într-o echipă mai ai nevoie și de doi-trei ciobănași care să recupereze mingea.

- Ce îți aduci aminte din acel prim sezon al tău la profesioniști? 
- Știu că mă duceam în cameră la Florentin Petre și la ceilalți jucători cu experiență, mă puneam în pat lângă ei și îmi rugam colegii să îmi facă o poză, să o am ca amintire. Nu știam dacă voi rămâne la echipa mare și încercam să adun cât mai multe amintiri. Am și acum acasă poze din camera lui Florentin Petre, el era în pat cu laptopul, m-am pus lângă el și îl rugam să facă o poză. Pentru mine, jucător la Dinamo, era incredibil să rămân fie doar și cu o poză alături de jucătorii ăia.

- Sezonul ăla s-a terminat cu un episod controversat. Becali a dat o primă să o încurcați pe CFR, dar la jucători nu au ajuns toți banii promiși, iar între voi și Rednic a izbucnit un scandal uriaș. 
- (Râde încurcat și se scarpină pe gât) Povestea e mult mai lungă, dar noi eram tineri, nu ajungeau multe la urechile noastre. Oarecum, nu eram băgați la număr…

- Dar trebuia să luați și voi niște bani din prima aia. 
- (Râde încurcat) Bani luam din fiecare meci, aveam prime la fiecare meci. Mai speciale sau normale.

- Asta era extraspecială…
- Prefer să mă opresc aici cu discuția. Sunt de principiu că lucrurile petrecute în vestiar trebuie să rămână acolo. Întotdeauna voi vorbi la superlativ de foștii colegi, de tot ce ține de familia Dinamo. Nu o să divulg niciodată chestii pe care le-am trăit sau auzit. Mereu am preferat să rămână lucrurile între noi, așa cum am sperat să rămână și la acel episod cu maneaua.

 Urmările neștiute ale episodului Maneaua 

- Ai adus vorba despre acel episod, povestește-ni-l din unghiul tău. 
- Am întrebat atunci dacă suntem între noi, așa ne asiguram că lucrurile rămân acolo, dar au fost și alții din exterior și s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Nimeni nu se gândea că în apartamentul unui coleg se va întâmpla asta. Noi oricum eram speriați, eram urmăriți nonstop în perioada aia, apăreau poze și când ieșeam la supermarket.

- Înțeleg că Dragoș Grigore a avut un fler fantastic și a plecat mai devreme… 
- Da, de asta spuneam de unitate. Prima oară a apărut doar o parte din filmuleț. Am fost chemați și întrebați cine a fost acolo. Am spus că doar ăia trei care am apărut în imagini. Eu, Pulhac și Torje, care apare ca barmanul nostru, cu sticla de vin în mână. Ne apăram unii pe alții. După aceea au mai apărut și alții, dar din gura mea nu a fost rostit niciun alt nume.

- Pulhac a spus că i s-au tăiat picioarele când a aflat de imagini. Tu îți aduci aminte momentul când ai aflat? 
- Cred că eram în mașină cu cineva, cu Goian, parcă. Mergeam spre mall să bem o cafea. Am primit un telefon și, fără salut, fără ce faci, ni s-a spus “vedeți că e groasă”. Mă gândeam ce s-a întâmplat. Apoi, am aflat că s-a blocat site-ul Libertatea, că suntem noi în prim-plan. Nu știam ce apăruse, nu știam cum să ne apărăm. Nu mă gândeam nicio secundă că ne-a filmat cineva acolo.

- Înțeleg că fusese un aparat foto în cameră, l-ați văzut… 
- Oarecum, da. Îmi aduc aminte scena. Erau două fotolii, eu stăteam rezemat de spătarele ambelor fotolii…

- Erai cam tăcut în film. 
- Eram cam mut, da! (Râde). Pulhac întreținea atmosfera, îmi cânta la ureche să mă simt eu bine. Avea un întreg repertoriu, putea să concureze la “Românii au talent”. Îmi aduc aminte că era o domnișoară cu un aparat în mână, era cu iubitul ei. Nimeni nu s-a gândit că ar filma, mă gândeam că se uită la niște poze.

- Ce s-a întâmplat după ce ați aflat despre ce e vorba? 
- Seara târziu, eu și Pulhac am fost chemați la Computerland, la domnul Badea, și întrebați ce am făcut. Am intrat ca niște condamnați. Surprinzător, domnul Badea a fost alături de noi, ne-a învățat cum să gestionăm situația. Aveam o relație specială cu el, ne suna tot timpul, ne certa, ne dădea sfaturi. Chiar și acum mă sună de ziua mea să mă felicite.

- Apoi? 
- S-au întâmplat evenimente mult mai delicate decât cel filmat. Ne era frică să ieșim din casă. Pulhac a fost fugărit pe stradă. Ne-am întors de la un antrenament, seara, eu am ajuns acasă, iar el a auzit niște pași mai apăsați când să intre în scara blocului. Veneau spre el, Pulhac a lăsat geanta jos și unul dintre acei băieți a vrut să-l lovească. S-a ferit, m-a sunat, apoi am dat niște telefoane și nu s-a mai întâmplat nimic. Mie mi-au spart geamul la mașină.

Lăudat de scouterii Benficăi într-un raport confidențial 

- Hai să îți citesc dintr-un raport de scouting descoperit în baza de date Football Leaks. Benfica te urmărea în 2007. (I se citește raportul, unul laudativ, realizat de scouterul Jorge Gomes, în care îi sunt remarcate calitățile fizice, stilul de joc și atitudinea de a “lupta pentru fiecare minge ca și cum ar fi ultima fază din viața lui”. Singurul minus era agresivitatea exagerată în dueluri) Știai că ești urmărit de ei? 
- (E flatat și emoționat) Nu, nu știam. Wow, mă flatează ce am auzit! Nu pot să îmi dau seama de ce nu s-a concretizat un transfer la Benfica. Multe din raport sunt adevărate. Jucam fiecare minge ca și cum ar fi ultima din viață. Nu mi-era frică să intru cu capul în crampoane. Asta știam, asta făceam. Dragostea pentru fotbal a fost enormă. Raportul ăsta mă bucură mult, înseamnă că am făcut ceva pentru fotbal.

- Mă mir că nu ai plecat în occident și ai plecat în est… 
- Am plecat unde au fost alți oameni mulțumiți. Viitorul nostru nu depindea în mare parte de ce vrem noi. Dacă mă puneai să aleg între Benfica și Dinamo Moscova, e clar că aș fi ales Benfica. Știu de un singur episod. A fost o ofertă de la Werder Bremen. Au venit să-l urmărească pe Adrian Cristea și au rămas impresionați de calitățile și de jocul meu. Nu s-a concretizat transferul, dar nu din cauza cerințelor mele. Au fost alte cauze, exterioare.

-  A cerut Dinamo prea mult? 
- Da, probabil și asta. Dar erau și comisioanele care trebuiau plătite. Acum, prea multe nu știu, dar mi-ar fi plăcut să prind și eu un campionat mai puternic.

- Cât înseamnă un impresar pentru un jucător tânăr? 
- Cred că e mai important jucătorul pentru impresar decât invers. Când jucam la Dinamo, nu știu cât contau impresarii. Dacă jucai bine și aveai norocul să te vadă cineva, impresarul avea doar rolul să-ți negocieze transferul și, implicit, salariul.

- Și comisioanele lui… 
- Da. Comisioane care de multe ori erau mai mari decât salariul jucătorului (n.r. - Pulhac a fost inițial impresariat de Florin Răducioiu și Lucian Marinescu, apoi a trecut la firma fraților Becali)

 „Am simțit ceva ciudat la un meci cu CFR” 

- Mărgăritescu a povestit că Rednic vă inflama pe amândoi înainte unui meci. Vă întreba care dintre voi merită să joace, apoi îi spunea fiecăruia că va fi titular. 
- Așa era. Venea la tine și vorbea cu tine: “Am nevoie de tine, o să joci!”. Te antrenai ca un nebun și când ajungeai la teren era altcineva titular. Nici prin gând nu-ți trecea că n-o să joci. Asta era, îmi așteptam rândul, iar la meciul următor încercam să fiu eu ăla care nu rămâne pe bancă. Sunt multe povești frumoase cu Rednic…

- Povestește una! 
-  Erau discuții între Moți și Goian. Stăteau împreună în aceeași cameră. Vă dați seama, nu prea avea cum să vorbească Rednic în particular. La un moment dat, unul dintre ei a plecat din cameră. Apoi, s-au separat. Nu s-au certat, dar apăreau discuții. Ieșeau ceva scântei. Erau copii, se gândeau că voiau să joace. Ce v-am spus acum, v-am spus cu perdea. Mai pe ocolite, dar e o poveste funny. Dar Rednic ne ținea în priză mereu, la Dinamo victoria era sigură atunci…

- Era sigură pentru că mai bătea și vântul controlat de Borcea …Vezi că mă uit atent la fața ta. 
- (Râde) Probabil, fața mă trădează. Dar eu, ca jucător, ca jucător tânăr nu am simțit niciodată nimic suspect. Chestiile astea nu se făceau cu jucătorii tineri. Noi intram prin zid dacă ni se spunea. Așa, am mai simțit și eu la un meci cu CFR Cluj, când am fost schimbat în minutul 30. A fost un scandal, am luat bătaie acasă. Mi s-a zis că l-aș fi înjurat pe antrenor, pe domnul Mulțescu (n.r. - e vorba de meciul Dinamo - CFR 1-2 din martie 2008, în sezonul în care CFR a luat campionatul cu presiuni politice, potrivit declarațiilor lui Cornel Dinu. În meci, Ropotan a fost schimbat cu Zicu în minutul 25). Nu am înțeles schimbarea. Nu greșisem nimic, îmi făcusem treaba.

Moscova și sticla de whisky de pe masă

- Cum a fost experiența ta în Rusia? Cum a fost să îl ai coleg pe Kokorin, copilul răsfățat al Rusiei ajuns ulterior la închisoare? 
Contactul cu Rusia a fost o schimbare radicală. Am ieșit din zona mea de confort, am ajuns într-un loc unde nu știam limba, modul de viață. Rusia m-a făcut să fiu bărbat, m-a călit atât în fotbal, cât și la modul de viață. Temperaturile scăzute, mentalitatea lor…Kokorin, da, a fost un răsfățat, era copilul de suflet al lui Dan Petrescu. Avea un talent cum rar mi-a fost dat să văd. Rușii, în general, erau mai teribiliști…

-  Adică?
-  La ei nu se punea problema banilor câștigați. Mulți aveau bani din familie, nu prea puneau accent pe fotbal. După meciuri, se lăsa cu licoarea cu Bachus și atunci nu mai gândeau foarte mult. Credeau că tot ce zboară se mănâncă. Când băutură îți pune o ceață…

 -Votcă? 
- Și nu numai. Dar, în principiu, votcă. Când ai ceață pe ochi faci ce au făcut ei.

- Povestește-ne un episod din Rusia, ceva din experiența ta în Rusia. 
- Amuzantă a fost prezentarea mea la Dinamo Moscova. Veneam după episodul cu maneaua și mi s-a oferit un CD cu melodiile galeriei Dinamo Moscova. Trebuia să le învăț, să nu cumva să cânt cu rivala. Am avut noroc că am dat gol în derbyul cu Spartak și am scăpat. Mai e amintirea de după primul meci în Rusia. M-au cooptat în “echipa” lor un bulgar și un polonez (n.r. - Tsvetan Genkov și Marcin Kowalczyk) și a trebuit să mă mulez după tabieturile lor. După fiecare meci, scoteau o sticlă de whisky pe masă și beau. Eu nu beam, voiam să mă duc acasă. Ei: “Unde te duci? Abia acum ieșim în oraș. Ăsta a fost doar începutul”. Mi-am luat gentuța și am plecat acasă, nu mai puteam să merg. Și, uite, mai țin minte ceva…

93 de meciuriși 3 goluri are Ropotan în prima ligă din Rusia

Secretele transferului de la Dinamo

- Ce? 
- Primul contact cu Moscova. M-am dat jos din avion și în drumul spre hotel mi se părea totul gri, rece. Cel de la club era foarte încântat că m-am transferat. Mă întreba ce număr vreau, de ce am nevoie. Eu eram posomorât și am zis: “Mamă, nu știu cum o să stau aici!”. Dar ei s-au purtat incredibil. Mă simțeam prea băgat în seamă. Am fost răsfățat, lucru care nu mi s-a întâmplat la Dinamo. Era o trecere incredibilă.

- De ce crezi că fotbalistul român nu se adaptează în străinătate? 
- Pentru că fotbalistul român visează cai verzi pe pereți. Visează să câștige milioane peste noapte. Când se vede cu sacii în căruță zice: “Fie ce o fi, mi-am luat banii”. Mulți vor să ia la semnătură mai mult de jumătate din contract. Aș putea să dau “n” exemple, dar mă abțin. Mulți nu realizează norocul pe care îl au. Eu când m-am transferat am dat bani de la mine ca să mă pot transfera. Asta nu o știe nimeni.

- Cum adică ai dat bani de la tine? 
- Am dat bani din contractul meu să pot să plec.

- Adică nu erai plătit la zi de Dinamo și ai renunțat la banii restanți.
- Nu. Am dat bani din viitorul contract, dar asta e altă discuție.

- Cui i-ai dat banii ăștia? 
- Cum se face în ziua de azi…Nu vreau să mai dezgrop amintirea asta. Îmi doream așa de mult să plec încât aș fi acceptat orice. Inițial, a venit o ofertă de la Spartak. Aveam un contract stabilit, dar apoi a venit oferta de la Dinamo Moscova. Povestea e mult mai amplă. Cluburile nu se înțelegeau cine să plătească TVA-ul. Rușii ofereau 3 milioane, apoi au aflat că trebuiau să plătească și TVA-ul. Așa, suma a ajuns la 3,5 milioane, poate și mai mult. Apoi, contractul meu s-a mai schimbat…

-  S-au micșorat sumele?
- Da. Plus că am dat și bani de la mine. Dar voiam să ajung la vorba lui Lobonț care îmi spusese: “Stai liniștit, Ropo, că o să ajungi să câștigi foarte mulți bani, mai mulți decât poți tu să numeri. Fii cu capul pe umeri și o să vină momentul!”. Îl vedeam cum venea cu fel și fel de ceasuri, laptopuri, mașini. Câștigau bani mulți la Dinamo.

- Ce crezi că ți-a lipsit pentru a ajunge la un nivel mai ridicat decât cel la care ai jucat? 
- Dacă ne gândim la raportul despre care mi-ai zis, probabil că n-am avut noroc să joc într-un campionat mai puternic. Poate altfel creșteam și mă educam la Benfica sau la Werder. Eu am fost același peste tot.

- Ești sigur? Intensitatea ta din fotbal nu a scăzut în niciun moment? 
- Poate îmi reproșez o singură chestie. Eram pe val la Dinamo Moscova, jucam meci de meci, antrenorul mă plăcea foarte mult. Îmi dăduse și banderola. N-am avut rezultate, a venit un antrenor rus de la echipa a doua și el a vrut să-și promoveze tinerii. Aici a intervenit prostia din capul meu, nu eram prea educat în profesionism. Am început să zic: “Domnule, stai puțin, eu sunt X. Eu trebuie să joc”. Nu mă mai antrenam așa cum trebuia să mă antrenez. Începeam să lovesc jucătorii la antrenament, eram frustrat, dădeam cu mingile pe sus. În momentul ăla, luai aceeași primă dacă jucai din primul minut sau dacă erai în primii 18. Luai 15.000 de euro oricum. Dar în nebunia mea de a juca, am crezut că mi se face o nedreptate și am început să fiu prost.

- Antrenorul era Serghei Silkin? 
- Da. M-a scos din echipă și nu-mi dădea șanse. La un meci cu Rubin, la ședință, mi-a zis că din cauza comportamentului de la antrenamente nu mă mai ia nici în lot. Îmi venea să arunc scaunele pe acolo, începuseră să-mi curgă lacrimile de nervi. Atunci am și plecat împrumut la Tom Tomsk. A fost prostia cea mai mare. Trebuia să semnez un contract nou, știam sumele, erau foarte mari, dar mi s-a zis că voi semna în vară. Domnul Victor Becali a negociat și a rămas că semnez în vară, dar în vară s-a schimbat antrenorul și s-a dus totul pe apa Sâmbetei. Frustarea mea asta a fost. Probabil se putea face mai mult din partea anumitor oameni, să semnez atunci prelungirea.

- Impresarii, adică?
 - Da, dar vina e a mea sută la sută. Dacă nu mă ofticam, nu se ajungea să mai plec împrumut. Atunci am pierdut foarte mulți bani.

 “Dinamo a ajuns o echipă de pluton, are probleme din toate punctele de vedere. Are jucători care nu mai sunt concentrați și nu mai sunt cu gândul la Dinamo. Cu părere de rău, trebuie să ne gândim la ce e mai rău pentru Dinamo” 
- Adrian Ropotan

VEZI AICI EMISIUNEA INTEGRALĂ GSP LIVE CU ADRIAN ROPOTAN

CITEŞTE ŞI ALTE ŞTIRI DIN FOTBAL: 

Caz rar în fotbalul românesc: : „Iubesc Steaua. Iubesc Dinamo. Mi-e imposibil să aleg între ele!”

Cătălin Hîldan Jr. a izbucnit în timpul meciului cu CFR Cluj » A șters postarea la scurt timp

Playtech: Traian Băsescu, reacție halucinantă în legătură cu condamnarea Ioanei: ”Nu-i atinge nimeni pe...”


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă