De ce stă Turcia la masă cu toată lumea? Fost diplomat: „Este probabil ca în această regiune să apară noi conflicte”

5 zile in urmă 22

Faimoasa remarcă „Geografia înseamnă destin” este valorificată strategic de Turcia. Ţara se află la intersecţia dintre Asia şi Europa, iar conceptul de conectivitate este natural pentru turci, pentru că pe la ei trec mai multe coridoare de transport de resurse esenţiale, cum sunt alimentele şi energia. De când ruşii au început războiul din Ucraina, diplomaţia turcă foloseşte avantajele geografice şi reuşeşte să păstreze un echilibru din care toată lumea să câştige câte ceva. Mehmet Ogutcu a lucrat ca diplomat pentru Turcia şi într-un interviu pentru Digi24 a răspuns detaliat la întrebările despre abordarea practică pe care o are Ankara într-una din cele mai complicate perioade pe care o trăim cu toţii.

După declanşarea războiului din Ucraina, Turcia a venit rapid cu propunerea găzduirii discuţiilor între cele două părţi implicate în conflict. Diplomaţia turcă a oferit terenul neutru pentru prima întâlnire faţă în faţă a beligeranţilor. Chiar dacă acest pas nu a dus la un rezultat, turcii au continuat să joace rolul de intermediari între ucraineni şi ruşi, iar implicarea lor a început să dea roade, s-a deblocat situaţia exporturilor de cereale din Ucraina.

Un echilibru dificil

Cristina Cileacu: Subiectul de astăzi este exact diplomația turcă, pentru că vedem că Turcia lansează o ofensivă diplomatică pe toate domeniile atât cu țările occidentale și Ucraina, dar și cu Rusia. Cât timp poate Turcia să păstreze acest echilibru?

Mehmet Ogutcu, fost diplomat turc: Este un act de echilibru foarte dificil, trebuie să spun, pentru că, după cum știi, vorbim despre un spațiu geografic în care trebuie să interacţionezi cu atâția vecini, păstrând în același timp relația cu NATO, parteneriatul cu UE, relația specială cu SUA, care este grav erodată, iar pe de altă parte China, Orientul Mijlociu, ţările din Golf, Mediterana de Est, Grecia, oriunde te uiţi, geografia cere Turciei să joace un adevărat rol de echilibru, pentru a-şi proteja propriile interese naţionale, iar în acelaşi timp să rămână un membru responsabil al comunităţii internaţionale. În această privinţă, au existat greşeli grave în politica externă a Turciei în ultimele două decenii. Dar, recent, există o recalibrare a obiectivelor politicii externe a Turciei, misiuni care fac să fie o forță de luat în calcul în această regiune, dar, de asemenea, așa cum am spus şi repet, își protejează propriul interes de securitate națională, precum și prioritățile sale economice din regiune. Dar, în această privință, da, Turcia joacă un rol de echilibru într-un mod de succes, trebuie să spun, în comparație cu multe alte țări.

Cum a ieșit Turcia din izolare

Cristina Cileacu: Înainte de toate aceste manevre diplomatice, Turcia nu era într-o formă bună înainte de începerea războiului din Ucraina, de fapt, Turcia nu era într-o formă bună. Economia era un dezastru, relaţiile preşedintelui Erdogan cu liderii occidentali erau mai degrabă reci. S-a schimbat ceva între timp, este Turcia văzută diferit, este Erdogan văzut diferit de lumea occidentală?

Mehmet Ogutcu: Da. Cred că lucrurile s-au schimbat semnificativ, din mai multe motive. Cred că primul motiv pentru care Turcia era puțin expansionistă și foarte activă în politica externă nu au servit interesul național. Turcia a fost, într-un fel, izolată în mod semnificativ în această regiune. Acest lucru nu este normal pentru o țară de mărimea Turciei, pentru că din China până în Germania, din Rusia până în Arabia Saudită, Turcia este cea mai mare putere cu care se poate interacţiona economic şi militar, prin urmare, politica sa externă trebuie schimbată. Și cred că Erdogan a acționat într-un mod pragmatic în acest sens. După cum știi, a îmbunătăţit relațiile cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, acum cu Israel și Egipt și astfel, ca rezultat, Turcia merge pe o propunere de câștig reciproc.

Cred că al doilea motiv este economia. Economia Turciei nu merge bine. Desigur, peste tot avem inflația ridicată din cauza prețului energiei și prețurilor generale, de asemenea, sunt şi stagflaţia din economiile europene și americană. Turcia are o parte echitabilă a datoriei, iar economia nu este într-o formă bună. Prin urmare, Turcia trebuie să deschidă și să stabilească noi canale, să nu fie atât de asertivă, să nu fie atât de agresivă în anumite zone și să își folosească probabil abilităţile de soft power mai mult decât înainte.

Acestea sunt motivele pentru care a existat o schimbare în politica externă a Turciei, aceasta este abordarea pragmatică a lui Erdogan și a echipei sale, care au realizat că nimic nu a funcționat în trecut, jucând rolul de putere glorioasă, plină de grandoare, în regiune. Aşa că, în loc să deranjeze alți vecini și puteri, Turcia joacă acum un rol propriu, devine puterea regională care merită să fie, dar și interacționează nu doar cu vecinii săi, ci și cu Beijingul, Washington, Bruxelles și celelalte capitale cheie.

Erdogan şi jocul său de putere

Cristina Cileacu: Cu excepția faptului că Erdogan a ameninţat recent Grecia, în stil să spunem rusesc, şi să adăugăm că toată această diplomație a Turciei, așa cum ați spus, Erdogan este foarte pragmatic și este cunoscut pentru acest fapt, îl ajută pe președinte să stabilească încă o dată ideea, imaginea unui om puternic, pentru că anul viitor, în iunie, veți avea alegeri în Turcia. Aceste succese, pentru că le numiţi succese, succese diplomatice, îl vor transforma pe Erdogan într-un preşedinte mai autocratic?

Mehmet Ogutcu: De fapt, succesul este un termen relativ. Are succes în sensul că a inversat politica anterioară și a revenit pe scenă cu o bază mai realistă a obiectivelor, mai degrabă decât proiecte de vis. În această privință are succes, faptul că Turcia revine la acel bun-simț și, de asemenea, la masa unde poate discuta cu partenerii săi. Da, vor fi alegeri anul viitor în iunie, acestea sunt critice, o chestiune de viaţă şi moarte pentru Erdogan. Acesta este motivul pentru care politica sa externă, politica sa economică trebuie să fie reproiectate, ca să ajute rezultatul următoarelor alegeri. Și cred că pentru Erdogan, pierderea acestor alegeri ar fi o lovitură foarte gravă pentru el personal, dar și pentru ideologia și partidul său. Prin urmare, Erdogan, da, a apelat la un mod mai autocratic de guvernare și am văzut asta prin noua Constituție pe care o promovat-o printr-un referendum, care i-a conferit puteri extinse aproape în toate domeniile: executiv, judiciar și legislativ se îmbină, mai mult sau mai puțin, într-unul singur.

Dar, vom vedea la următoarele alegeri, dacă câștigă din nou, nu cred că va fi o Turcie ușor guvernat, din cauza atâtor probleme acumulate până acum. Iar dacă opoziția câștigă, există o sarcină uriașă, o sarcină colosală de a restabili ce a fost poate anulat sau distrus sau erodat. Prin urmare, Turcia are provocări uriașe în față. Și anul acesta, și anul viitor după alegeri, nu va fi ușor să guvernezi țara, nici pentru Erdogan, nici pentru opoziție.

Dar ne-am învățat lecțiile, pentru că în trecut ne-am plâns de coalițiile slabe care nu sunt capabile să guverneze țara în mod eficient. Acum descoperim, de asemenea, că un sistem prezidențial puternic nu este potrivit pentru această țară, că duce la o modalitate mai autocratică, nedemocratică și ineficientă de guvernare a țării. Prin urmare, cred că trebuie să găsim o cale de mijloc, în care nu va fi un guvern autocratic, ci puternic, verificat de legislativ și sistemul judiciar. Asta are, bineînţeles, implicaţii şi în politica externă şi de securitate. Așadar, trebuie o abordare mai democratică, o abordare bazată mai mult pe consens, a politicii externe, mai degrabă decât să folosim diplomația canonieră acolo unde este nevoie sau să ne flexăm mușchii militari ori de câte ori apare o provocare serioasă pentru politică externă. Prin urmare, Turcia este deja o naţiune puternică din multe puncte de vedere, cred că prin diplomaţie, prin negocieri, putem face progrese. Acest lucru este valabil și în relațiile sale cu vecinii, inclusiv în situația dramatică cu care ne confruntăm în Ucraina și Rusia. Este, de asemenea, probabil ca în această regiune să apară noi conflicte, dacă nu putem stabiliza situaţia din Ucraina.

Cum joacă Turcia pe scena lumii?

De ce rămân turcii la masă cu toată lumea şi nu fac o alegere între cei care susţin lumea condusă după reguli şi cei care consideră că invazia şi supunerea vecinilor este cea mai bună soluţie, adică între Occident şi Rusia? Înconjurată de atât de mulţi vecini cu probleme foarte diferite, diplomaţia de la Ankara lucrează practic şi se adaptează, după caz, atât la respectarea regulilor, cât şi la reinterpretarea lor acolo unde nevoia o cere, de pildă incursiunile militare pe care le-a făcut în nordul Siriei cu scopul de a îndepărta kurzii care trăiesc şi luptă acolo de graniţa turcă.

Cristina Cileacu: Credeți că va fi un moment în care Ankara va trebui să aleagă între Occident și Rusia? Îşi poate permite Ankara acest lucru?

Mehmet Ogutcu: Dacă Ankara nu este împinsă la limita extremă de Occident, nu cred că Turcia va face o alegere atât de fatală: fie Occidentul, fie axa Rusia şi China. Turcia se află în mijlocul acestor două lumi și este singura putere care poate reduce decalajul. Am văzut acest lucru în criza din Ucraina. Ankara este singura putere occidentală care vorbește cu Putin, Zelenski, Xi Jinping, Joe Biden și cei de la Bruxelles. Prin urmare, avem nevoie de țări precum Turcia, cu greutate şi dimensiuni medii în relațiile internaționale, dar capabile să discute cu toate părțile și să interacționeze economic, să creeze fluxuri comerciale, fluxuri de investiții, schimb tehnologic, schimb de informații. Prin urmare, nu cred că este vorba despre Turcia care să treacă de la Occident spre o axă formată din China, Rusia și Iran. Turcia insistă să rămână la mijloc și Turcia dorește să fie recunoscută ca atare. Pentru că uneori, când discut cu colegii mei dacă Turcia se va alătura sancţiunilor împotriva Rusiei, le spun: cum te-ai putea aștepta la o țară ca Turcia, care se află sub sancţiuni din partea SUA şi UE, să se alăture sancțiunilor împotriva unei țări vecine, oricare ar fi motivul? Ar fi imoral să nu se ceară acest lucru, pentru că, mai întâi cred că UE și SUA ar trebui să elimine sancțiunile împotriva Turciei. Atunci cred că va fi fezabil din punct de vedere moral să cerem Turciei să se alăture intereselor UE ale NATO şi a oricărei solicitări. Prin urmare, cred că trebuie să fim consecvenți.

Ce face Turcia este un mod responsabil de a trata Rusia, condamnă ce face în Ucraina şi colaborează îndeaproape cu Ucraina pentru a învinge invazia rusă, anexarea Crimeei, a Donbasului, le condamnă şi nu le recunoaşte. Turcia nu vrea extinderea conflictul în regiune, pentru că dacă Ucraina este învinsă în totalitate, și Turcia se va confrunta doar cu Rusia în Marea Neagră şi nu vrem asta. Turcia vrea ca Ucraina să fie contragreutate la Rusia, alături de Bulgaria, România și, prin urmare, politica externă a Turciei, acum, oricât de mult îl criticăm (n.r pe Erdogan) pentru acțiunile sale anterioare, este cea potrivită, încercă să-şi echilibreze relațiile, dar este şi o punte pentru Occident, după cum am văzut deja pentru coridorul de export de cereale, Turcia a jucat un rol critic în calitate de garant alături de ONU și a semnat un acord cu Rusia și Ucraina. Iar acum exporturile de cereale se deplasează prin strâmtori, sub control turc şi al ONU. În același mod, cea mai mare centrală nucleară din Europa din sudul Ucrainei este supusă unui risc serios, este un risc imens să apară un alt Cernobîl, iar Erdogan şi-a oferit medierea între Rusia și Ucraina, alături de Agenția Națională pentru Energie Atomică din Viena, pentru a juca un rol critic şi în această situaţie.

Prin urmare, cred că nu este ușor şi nici corect să caracterizăm poziția turcă în nuanţe de negru și alb. Turcia este dezamăgită de relațiile sale cu Bruxelles și Washington și încearcă să îşi stabilească propria politică regională independentă, dar, în același timp, rămâne fidelă principiilor NATO și relației sale cu UE și Statele Unite. Dar să nu vă așteptați ca Turcia să facă tot ce dictează Occidentul. Asta nu se va întâmpla.

Un scenariu de coșmar: Ucraina pierde războiul

Turcia continuă să susţină independenţa Ucrainei şi în egală măsură, să facă afaceri cu Rusia. Interesul major de securitate pentru turci este ca ucrainenii să aibă propria ţară, în graniţele recunoscute internaţional de dinainte de atacul ruşilor. O Rusie care ar învinge Ucraina va fi convinsă că poate face la fel şi cu alte ţări care nu o ascultă, iar în zona Caucazului, de exemplu, sunt multe state unde turcii au nu doar interese, ci şi populaţie înfrăţită.

Cristina Cileacu: Aţi spus că Turcia doreşte o Ucraină independentă, datorită intereselor sale de securitate, bineînţeles, la Marea Negră, împreună cu toți vecinii. Dar dacă Rusia va ieși din acest război într-o manieră în care o lasă învinsă complet?

Mehmet Ogutcu: Asta va fi groaznic nu doar pentru Ucraina, ci pentru toată lumea. Asta înseamnă că și Occidentul ar pierde, Occidentul a stat ferm în spatele Ucrainei cu sprijin militar, economic, logistic, dar nu implicându-se direct, pentru că dacă NATO ar face asta ar înseamna că depășeşte un prag al războiului cu Rusia. Dacă pierdem Ucraina, cred că va fi un cutremur uriaș în regiune și Turcia va suferi din această cauză, pentru că, după cum știi, Turcia și Rusia sunt parteneri chiar acum din punct de vedere economic, pentru gaz natural, petrol, cărbune, comerț, turism, industria de apărare etc, și totuși, dacă Rusia câștigă în faţa Ucrainei, atunci în Caucaz, în conflictul azero-armean, unde Rusia are, de asemenea, un rol-cheie de jucat, în Kazahstan, pentru că au peste 7000 de kilometri de frontieră comună, și dacă într-o zi se decid să se mute de cealaltă parte a graniței, unde este și o minoritate rusă considerabilă, apoi ce se întâmplă în Moldova, în Transnistria, în Marea Baltică? Rusia ar deveni o putere foarte, foarte agresivă, dificil de oprit, iar dacă China se alătură jocului... pentru că jocul real, în opinia mea, nu este între Rusia și Occident. Conflictul mai larg, indiferent de forma pe care o ia, va fi între Beijing și Occident. Toate acestea sunt în curs de pregătire, pentru dacă China se alătură jocului, mai întâi prin hărțuirea Taiwanului, care se întâmplă deja, după vizita lui Nancy Pelosi, iar acum aeronavele chineze și navele marinei sale încalcă apele teritoriale ale Taiwan.

O schimbare de putere condusă de India și China

Apoi cred că vom trece la o ordine globală, nedemocratică, în care influența Occidentului va fi din ce în ce mai mică, iar Occidentul nu va fi dispus să se angajeze în confruntari militare, pentru că își pierde deja competitivitatea, tehnologia, nivelul populaţiei, dacă pui China şi India împreună înseamnă 2,8 miliarde de oameni, apoi Indonezia şi alţii. Prin urmare, cred că vedem clar că există o schimbare de putere de la Vest la Est, condusă de India și China. Dacă avem această practică nedemocratică de invazie, anexări, nerecunoașterea suveranității, atunci vor exista probleme uriașe în întreaga lume, nu numai în Ucraina. Prin urmare, Ucraina este testul pentru ce va veni în lume în deceniile următoare. Și în această privință, cred că trebuie să facem tot posibilul pentru a nu pierde independența Ucrainei, ci pentru a găsi o soluție în care Rusia să poată fi acceptată. Nu vreau să spun că trebuie să acceptăm toate concesiile pe care le cere Rusia, ci să găsim o soluție diplomatică de durată. Cum s-ar putea face acest lucru? Cred că dacă există o voință, sunt sigur că va exista o modalitate de a o realiza. În caz contrar, vom continua într-un mediu al Războiului Rece. Dacă trupele ruse rămân în estul Ucrainei şi încearcă să intervină în sudul Ucrainei, iar Kievul va fi avea mereu senzația de insecuritate, Kievul nu va dori să sacrifice interesele sale naționale de dragul NATO. Și unde am ajunge? Dar, avem țări precum Turcia, care pot fi foarte, foarte utile, cu rol critic în a ne asigura că este un fel de echilibru al intereselor, că există un fel de canal prin care să se discute, mai degrabă decât să trimitem doar rachetele și navele de război. Și în această privință, cred că, după cum ai spus şi tu, rolul Turciei crește în mod neașteptat. Și Turcia a devenit o putere ale cărei acțiuni au fost examinate îndeaproape în întreaga lume.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă