Criza Covid-19 și criza demografică. "O nenorocire nu vine niciodată singură"

1 săptămână in urmă 1

1.Introducere ● 2. Dezvoltările din România ● Dezvoltările din spațiul European și locul României ● Addendum: Costul pandemiei. Campanie de vaccinare de mare amploare și rezultate spectaculoase în Israel. Pandemia Covid-19 în Regatul Unit și inegalitățile ei ● ANEXA

Introducere

Vaccinarea împotriva coronavirusului este în expansiune spectaculoasă ca număr de doze administrate populației în toate țările europene și rezultatele vor fi și mai impresionate după depășirea sincopelor în producerea/furnizarea vaccinurilor. Luând în considerare clasamentul țărilor după numărul dozelor la 100 de locuitori publicat de platforma Our World in Data, România se plasează pe o remarcabilă poziție, a 7-a în Europa la 18 februarie (după Regatul Unit, Serbia, Malta, Danemarca, Islanda și Polonia) și toate eforturile celor care dirijează operațiunea se cuvin a fi apreciate. Platforma Our World in Data actualizează zilnic datele, cu indicarea surselor naționale și internaționale [1]. Pentru țara noastră sunt folosite datele din comunicatele zilnice ale Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV). După datele din comunicatul din ziua de 19 februarie au fost vaccinate până acum aproape 547 mii persoane cu doza a doua și 224 de mii cu prima doza, ceea ce înseamnă 1,32 milioane de doze administrate. Coordonatorul campaniei naționale de vaccinare anunța la 19 februarie că într-un an de zile s-au înregistrat 774 de mii de persoane infectate (cazuri raportate) iar în mai puțin de două luni de la începerea campaniei de vaccinare sunt 771 de mii de persoane care au primit vaccin iar 550 de mii dintre acestea au primit doza a doua, devenind imune la virus.

Va trece însă multă vreme, multe luni de zile, până la vaccinarea populației în proporție de 70-80 la sută (cu cele două doze) și instalarea ulterioară, cu un decalaj, a așteptatei imunizări colective. Coordonatorul operațiunilor de vaccinare declara la sfârșitul lunii ianuarie (News.ro, 30 ianuarie) că în luna aprilie s-ar putea ajunge la 100 de mii de vaccinări pe zi, odată cu deschiderea „...celor 750 de centre care sunt prevăzute din etapa a doua...” și ajunge la 10 milioane de locuitori vaccinați cu ambele doze în luna septembrie. Ar fi o performanță excepțională, însemnând că 52 la sută dintre locuitori vor fi vaccinați cu ambele doze. Extrapolând datele, cu ritmul menționat, o proporție de aproape 71 la sută populație vaccinată ar urma să fie atinsă în luna decembrie, după vaccinarea din lunile octombrie, noiembrie și din prima parte a lunii decembrie a 3,5 milioane de persoane în ritmul de 100 mii vaccinări pe zi și două vaccinări. Atingerea unei proporții de 75 la sută a populației vaccinate (două doze) ar urma să aibă loc la sfârșitul anului.

Dispunem acum de datele pe întreg anul 2020 asupra numărului de decese prin Covid-19, a numărului total de decese pe luni, a numărului de decese pe vârste și a deceselor pe grupe mari de cauze de deces. Analiza mortalității poate astfel răspunde la o întrebare majoră asupra incidenței reale a pandemiei: în ce proporție creșterea masivă a mortalității în lunile noiembrie și decembrie provine din recrudescența infectărilor și deceselor prin coronavirus? Cu noile date putem determina și măsura în care nivelul speranței de viață la naștere în anul 2020 a fost afectat de creșterea mortalității în partea a doua a anului și îndeosebi în lunile noiembrie și decembrie. Din altă perspectivă, datele publicate recent de Institutul Național de Statistică asupra mișcării naturale a populației în anul 2020 relevă cel mai mare declin natural anual de până acum și conturează dimensiuni și mai sumbre ale depopulării țării.

Dezvoltările pandemiei rămân îngrijorătoare în țările europene, datele din lunile decembrie, ianuarie și februarie arătând o deteriorare a mortalității în multe dintre țări și recul contradictoriu în altele. Poziția mediană a României se menține.

Dezvoltările din România

Datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS) asupra distribuției deceselor pe grupe mari de cauze medicale în lunile ianuarie-decembrie 2019 și 2020, puse alături de cele publicate zilnic de Grupul de Comunicare Strategică (GCS) asupra deceselor prin Covid-19, permit acum o tentativă de radiografiere a locului deceselor prin coronavirus în ascensiunea rapidă și masivă a numărului total de decese în lunile octombrie-decembrie 2020. Decesele prin bolile aparatului respirator dețin a treia poziție în ansamblul deceselor din țara noastră, după cele prin bolile aparatului circulator, care domină net tabloul, și cele prin tumori. Se poate însă observa în figura 1 că în lunile noiembrie și decembrie numărul deceselor prin bolile aparatului respirator l-a depășit de aproape două ori pe cel prin tumori. Coborând mai jos, în structura pe cauze a deceselor prin bolile aparatului respirator, constatăm o situație neașteptată, cea din figura 2: creșterea apreciabilă a numărului de decese prin Covid-19 în lunile octombrie-decembrie a fost însoțită de o creștere similară a numărului de decese prin celelalte cauze din grupa bolilor aparatului respirator. În plus, în aceleași luni s-a înregistrat și o creștere considerabilă a numărului de decese prin boli ale aparatului circulator dar nu și prin tumori (se poate observa în figura 1).

Dacă am fi fost tentați să credem, la o privire sumară și încărcată de culoarea cifrelor din comunicatele zilnice asupra infectărilor și deceselor, că motorul majorării apreciabile a numărului total de decese în lunile noiembrie și decembrie este veritabila explozie a deceselor prin coronavirus ne-am fi înșelat. Nu, motorul nu se află acolo. Datele publicate de INS arată o creștere masivă a numărului total de decese în luna noiembrie în raport cu luna octombrie de 7278 decese. Sunt unele cauze la care numărul deceselor a fost în regres minor și luând în considerare numai decesele de la cauzele cu majorări ale numărului de decese creșterea din luna noiembrie ajunge la 7747 decese. Din această majorare, deceselor prin virus le revine o pondere de numai 29 la sută, la deceselor prin celelalte cauze din grupa bolilor aparatului respirator ponderea este de 22 la sută iar la decesele prin bolile aparatului circulator ponderea este cea mai ridicată - de 44 la sută. Datele Institutului Național de Statistică asupra distribuției deceselor pe cauze în luna decembrie nu diferă semnificativ de cele din luna noiembrie. Chestiunea la care nu avem răspuns este cea a creșterii considerabile a deceselor prin bolile aparatului circulator și prin celelalte boli ale aparatului respirator. În ce fel contextul pandemiei a determinat aceste creșteri? Este probabil ca mecanismul, necunoscut acum, să fie același la ambele grupe de cauze de deces non-Covid. Poate fi consecința măsurilor de restricționare a internărilor, intervențiilor și tratamentelor în spitale? Un răspuns afirmativ la întrebare în cazul creșterii deceselor prin celelalte boli ale aparatului respirator ar complica lucrurile. O astfel de creștere are în spate o recrudescență a morbidității prin bolile aparatului respirator iar această recrudescență ar fi putut favoriza instalarea mai rapidă a coronavirusului la persoanele afectate de boli ale aparatului respirator agravate în contextul pandemiei. Cauzele de deces cele mai importante din grupa bolilor aparatului respirator, în afară de coronavirus, sunt bronhopneumonia, boala pulmonară obstructivă cronică, pneumonia (fără precizare) și edemul pulmonar (după datele INS pe anul 2018). Ne aflăm în aria ipotezelor, în așteptarea rezultatelor cercetării științifice medicale din România. Literatura internațională semnalează căderi dramatice ale numărului de proceduri de diagnostic și servicii în boli ale aparatului circulator în timpul pandemiei Covid-19 în multe țări și consecințe asupra mortalității prin aceste boli [2], [3]. În unul dintre articole găsim următorul mesaj cheie: „A existat un exces de decese non-Covid-19 și prin boli cardiovasculare în timpul pandemiei Covid-19”.

Previzibila sinteza a evoluțiilor menționate ale numărului deceselor pe cauze este prezentată în figura 3. Rata mortalității pe luni s-a înscris pe o tendință ascendentă după luna iunie atingând în lunile octombrie-decembrie valori cu totul neobișnuite. Ar fi de adăugat că acestei ascensiuni explozive îi corespunde, luând în considerare și reculul numărului de născuți vii din anul 2020, o scădere naturală record a populației - aproape 120 mii locuitori. Dacă migrația externă netă a fost negativă și în anul 2020, populația rezidentă a țării urmează să coboare sub 19 milioane locuitori în acest an. Reculul numărului de născuți în anul 2020 nu provine din decizii de amânare a venirii pe lume a copilului în context de pandemie iar dacă au existat decizii de amânarea vom putea constata efectele în evoluția numărului de născuți în anul 2021. Cercetări elective efectuate în alte țări europene după primul val al pandemiei au indicat o proporție importantă de tinere cupluri care au luat decizia de amânare a nașterii copilului în context de pandemie și proporții mai mici ale deciziilor de a avea copil ori de renunțare la copil. Nu știm în ce măsură mortalitatea deosebit de ridicată din anul 2020 se va menține și în acest an, originea ei nu se află în mortalitatea prin coronavirus, care ar urma să aibă o curbă descendentă în contextul anunțatei campanii de vaccinare masivă în lunile care vin. Originea se află în recrudescența deceselor prin bolile aparatului circulator și bolile non-Covid-19 ale aparatului respirator, ceea ce ar putea indica schimbări profunde în starea de sănătate în contextul pandemiei prin factori și mecanisme cu acțiune lentă și rigidă, caracteristici care vor acționa similar și în perioada de așteptată redresare. O mortalitate mai ridicată în anul 2021 și, posibil, în anii următori, alături de natalitatea scăzută pe care o avem și care rămâne de văzut dacă va purta amprenta pandemiei, conturează un viitor demografic al țării și mai sumbru decât îl știm din toate prognozele de până acum (Divizia de Populație ONU, Eurostat, Institutul Național de Statistică, propriile proiectări ale autorului). Evoluțiile au devenit grave de la mijlocul anilor 1990, au ajuns dramatice și se conturează a fi catastrofale în deceniile următoare iar o populație rezidentă de 15-16 milioane de locuitori la mijlocul secolului, cum prevăd toate prognozele menționate, rămâne un simplu exercițiu al sfârșitului celui de a 2-lea deceniu al secolului 21, depășit de realități în schimbare rapidă și imprevizibile. În Programul de guvernare pe anii 2020-2024 nu există nici o secțiune dedicată demografiei țării. Situația devine și mai surprinzătoare dacă ținem cont că în actuala coaliție de guvernare se află, în poziții guvernamentale importante, pentru prima dată, reprezentanți ai unei formațiuni politice cu o proporție importantă de persoane tinere. Ce se întâmplă de multă vreme cu problema alocațiilor pentru copii arată un anumit tip de mentalitate și viziune.

Excesul de mortalitate pe vârste dictează regresul nivelului speranței de viață la naștere (și la celelalte vârste). Odată cu instalarea creșterii mortalității în a doua parte a anului 2020 și îndeosebi în lunile octombrie-decembrie speranța de viață la naștere a fost în cădere liberă, trecând de la 75,1 ani în luna august la 70,5 ani în luna decembrie (figura 4). Valorile lunare trebuie interpretate cu prudență, se pot schimba rapid și considerabil, dar valoarea anuală are o semnificație mult mai importantă și un regres de 1,4 ani față de anul 2019 rămâne în istoria indicatorului din România, declinul survenind după 24 de ani de progres. Reculul speranței de viață este prezent și la vârste avansate, acolo unde mortalitatea prin coronavirus a avut o intensitate particulară. În figura 4 este plasat, în partea de jos, graficul cu valorile speranței de viață la vârsta de 65 ani, reculul la nivelul anului fiind de 1,2 ani (de la 16,8 la 15,6 ani). Declin al speranței de viață la naștere în anul 2020 se va consemn și în alte țări europene (se cunosc deja declin de 0,5 ani în Franța [4], cel de 0,8 ani în Cehia [5] și declinul de 1 an în SUA în prima jumătate a anului 2020 [6] (cu mari variații la nivelul raselor: recul de 0,8 ani la „Non-Hispanic Whites”, 1,9 ani la „Hispanics” și 2,7 ani la „Black Americans” (păstrând termenii oficiali)).

Dezvoltările din spațiul european și locul României

Veștile bune și foarte bune care vin din Israel și cele care încep să apară și în Regatul Unit, țările cu proporții impresionante ale populației vaccinate, aduc optimism și în țările în care campaniile de vaccinare nu au atins încă proporțiile din cele două țări dar progresele sunt constante. În ce context dominant al evoluțiilor infectărilor și deceselor? Într-un context care rămâne încă destul de complex și predominant negativ în țările europene în aceste prime două luni din anul 2021 și care a determinat și determină încă guvernele să recurgă la măsuri restrictive dure asupra circulației persoanelor pe teritoriul național și control sever al intrărilor și ieșirilor în/din teritoriile naționale. Evoluția ratelor de mortalitate pe zile la 1000 de persoane infectate (cazuri noi) în perioada 1 noiembrie 2020 - 8 februarie 2021, perioadă în care s-a produs recrudescența infectărilor și deceselor și apoi accentuarea recrudescenței (dar și a altor indicatori) pot motiva deciziile guvernelor. Au fost calculate ratele de mortalitate pe zile în perioada 1 noiembrie 2020 - 8 februarie 2021 în 41 de țări europene și curbele acestor rate descriu evoluții nu numai variate, ci și greu de înțeles, uneori stranii în schimbări. Cititorul interesat poate examina toate aceste figuri în Anexă. Sunt reluate mai jos, în figurile 5A, 5B și 5C, pentru exemplificare și comentarii succinte, doar câteva dintre ele, reprezentative, din cele trei tipuri de evoluții naționale - creștere a mortalității, creștere a mortalității urmată de scădere și creștere urmată de scădere și/sau stagnare.

Figura 5. Mortalitatea prin Covid-19 pe zile în țările europene în perioada 1 noiembrie 2020 - 8 februarie 2021 Rate la 1000 de persoane infectate în perioada 01.11.2020 - 08.02.2021 - infectări și decese zilnice (cazuri noi) (valori ajustate - medie mobilă de 5 termeni).
Trei tipuri de evoluție

Figura 5A. Trei țări având creștere a mortalității (tendință dominantă)Figura 5B. Două țări având creștere > scădare a mortalitățiiFigura 5C, Două țări având creștere > scădere> stagnare a mortalității

Creșterile mortalității în România, Germania și Regatul Unit, ca tendință dominantă, descriu parcursuri diferite pe zile, fermitate în Germania în întreaga perioadă, de la mijlocul lunii decembrie în Regatul Unit și ezitantă în partea a doua a intervalului în țara noastră. În Franța și Belgia creșterea nu a fost de durată, regresul instalându-se la sfârșitul lunii noiembrie, corelat cu măsurile restrictive dure aplicate. În Austria și Cehia regresul instalat după zilele de ascensiune a fost temporar și urmat de stagnare a moralității. Galeria de curbe din Anexă este fascinantă și incita la reflecții.

Urmărind de multă vreme curbele indicatorilor de mortalitate pe zile în țările europene de la începutul pandemiei și îndeosebi de la începutul accentuării recrudescenței pandemiei, s-a născut și s-a consolidat sentimentul de uimire în fața dezvoltărilor absolut surprinzătoare și imprevizibile ale infecțiilor (și mortalității). Iar acest sentiment duce la constatarea că virusul nu are nici o regulă în răspândire (în afara răcirii vremii) și nici el nu știe unde și cum va evolua, totul depinzând de ce îi iese în cale în orice moment în aer, în instituții, în locuințe, pe stradă, în aeroporturi și gări, în restaurante și cluburi, în mijloace de transport public, în spitale și clinici, în școli și în alte locuri publice. Tot ce știe este că misiunea lui este proliferare rapidă și necontrolată iar civilizația noastră îi oferă din plin acest cadru. Cititorul interesat poate examina varietatea surprinzătoarelor curbe din țările europene în Anexă, o „excursie” în galeria curbelor fiind plină de informații asupra dezordinii în care virusul apare și omoară. Este util de comparat nu numai desenul curbelor, ci și valorile indicatorului. Creșteri ori scăderi la valori mici ale ratei nu pot avea aceeași relevanță și aceleași implicații ca evoluțiile la valori mari și foarte mari. În cazul unor populații mici, numărul cazurilor și al deceselor este și el mic și valori aleatorii pot modifica nerealist rezultatele iar în țări cu mortalitate scăzută regularitățile curbelor sunt afectate (Cipru, Belarus, Muntenegru, Albania, Norvegia).. Particularitățile evoluțiilor nu găsesc niciun corespondent în particularități economice, sociale, culturale, medicale, geografice ori de altă natură ale țărilor. Privind aceste curbe pentru ultimele 2-3 săptămâni găsim și explicația durelor măsuri recente luate de țări în materie de carantinare și circulație a persoanelor pe teritoriul național și controlul frontierelor. Unele țări par a-și reveni după valorile anterioare de vârf.

Poziția României în Europa după nivelul mortalității la 1 milion de locuitori în perioada de accentuare a recrudescenței fenomenului este mai favorabilă în raport cu poziția de la nivelul întregului an 2020: locul 19 în clasament crescător al mortalității (figura 6), comparativ cu locul 26 din 41 de țări. Se poate observa, în pozițiile cele mai defavorabile nu se mai află - în aceeași măsură și omogenitate - țările care au dominat clasamentele din anul 2020 și după primul val îndeosebi. Plasarea României în jumătatea superioară a clasamentului, în grupa țărilor cu mortalitate mai mică dacă privim nivelul ratelor în ansamblul populațiilor europene, reflectă eficiența măsurilor luate de guvernanți dar și comportamentul celei mai mari părți a populației. Poziția țării noastre după proporția deceselor din perioada 1 decembrie 2020 - 8 februarie 2021 în decesele din întreaga perioadă a pandemiei , în figura 7, reflectă și ea eficiența măsurilor adoptate. Se putea mai mult, fără îndoială, așa cum se putea mai mult în toate țările europene. Dar marile eforturi depuse, resursele alocate în raport cu posibilitățile țării și cu situația dinaintea pandemie, profesionalismul și dăruirea celor din linia întâi se oglindesc și în clasamente internaționale.

Addendum

Costul pandemiei

Nu este surprinzător faptul ca mijloacele financiare orientate de guverne pentru diminuarea multiplelor efecte negative ale pandemiei au fost și sunt mari, foarte mari, dezechilibrând bugetele și afectând alocările sectoriale și programele de dezvoltare. Pentru anul 2020 Fondul Monetar Internațional estimează costurile fiscale, ca proporție în Produsul Intern Brut, la 4,5 în Rusia, 5 în China, 7 în Argentina, 9 în Germania, 13 în Turcia, 14 în Australia, 17 în Canada, 19 în SUA, 22,5 în Franța, 32 în Italia, 33,5 în Japonia [7].Costurile iau în considerare măsuri fiscale directe și indirecte de stimulare ca procent in PIB, incluzând, în principal, transferuri, credite și împrumuturi, facilități de creditare, finanțare a cheltuielilor de sănătate și ajutoare de șomaj. Cifra estimată pentru țara noastră este de 4,5 la sută din PIB (estimat la 1040 miliarde le)(reprezentând însă 45% din deficitul bugetar) [8].

Campanie de vaccinare de mare amploare și rezultate spectaculoase în Israel

Evoluțiile pandemiei, ale campaniilor de vaccinare și rezultatelor lor au fost și au rămas particulare în Israel și în Regatul Unit. Unele detalii pot fi utile cititorului și sunt prezentate în continuare.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă