Cristiana Oprea, pilot de raliu: Respectul apare atunci când fanii sunt alături de sportivii preferați și la bine, și la greu

3 săptămâni in urmă 22

“Prin tot ce fac încerc să încurajez cât mai multe fete să se implice în motorsportul românesc, pentru a depăși stadiul de “excepție” în peisajul autohton”, spune Cristiana Oprea, pilot de raliu. S-a îndrăgostit iremediabil de senzația de libertate și putere de la volanul mașinii de curse și a simțit că poate schimba cu adevărat lumea în bine de la volan. Când a intrat în motorsport, în 2015, nu concura nicio femeie pilot în campionatul național de raliuri. În 2019, Cristiana Oprea a devenit prima româncă pilot care a concurat în Campionatul European de Raliuri, la o etapă în afara țării.

Ce înseamnă respectul pentru tine?

Cristiana Oprea: Eu am crescut într-un mediu în care respectul este strâns legat de muncă, o mentalitate pe care o cultiv și astăzi. Respect oamenii profesioniști, care își fac treaba cât de bine pot, indiferent că vorbim de personalul de curățenie sau de oameni din top management.

Respectul înseamnă pentru mine și atenția pentru propriul comportament, mici gesturi care sunt încadrate ca bune maniere. Mi se pare de bun simț să salut pe toată lumea, chiar și pe cei despre care știu că mă vorbesc de rău pe la spate; strâng întotdeauna după mine, uneori strâng chiar și gunoiul altora pentru că natura are de suferit și noi suntem singurii responsabili să protejăm mediul în care trăim. Sunt calmă în trafic pentru că toți avem zile proaste și puțină empatie ajută uneori mai mult decât credem. Nu în ultimul rând, în mediul online, respectul înseamnă că e mai bine să tac dacă nu am nimic bun de zis, dar și să încurajez oamenii spunându-le că îi apreciez, pentru că știu din propria experiență cât de mult contează aceste gânduri bune.

Crezi că sportivii sunt respectați în România? Dar femeile care au performanțe sportive?

Cristiana Oprea: Cred că sportul este încă, din păcate, un domeniu “de nișă” în România: avem un public restrâns pentru majoritatea sporturilor, nu doar pentru automobilism. Este un cerc vicios: avem o mediatizare slabă deci și sponsori mai puțini, ceea ce duce la performanțe sportive mai slabe, iar asta duce la dezinteres pentru sport. Jurnalismul sportiv este și el de nișă, pentru că se caută cancanul și, sincer, este de înțeles: atâta timp cât conținutul de calitate este consumat de un public restrâns, va fi greu de susținut din punct de vedere financiar.

Această lipsă de informație relevantă înseamnă că nu avem o conexiune reală, puternică, cu un public mai larg. În lipsa acestei legături este greu să vorbim despre respect la modul general. Desigur, contează foarte mult și cum definim respectul: este extraordinar pentru orice sport să aibă o comunitate puternică de fani care să își susțină favoriții la competiții. Dar nu cred că putem vorbi despre respect dacă acei fani încep să jignească sportivii la fiecare eșec - este o dovadă de superficialitate. Respectul apare atunci când fanii sunt și ei parte din proces, când sunt alături de sportivii preferați și la bine, și la greu și demonstrează că înțeleg cu adevărat sportul, cu toate valențele lui.

Cu riscul de a-mi lua din nou hate (pentru că asta pățesc când vorbesc public despre sexism și misoginism), cred că femeile din sportul românesc resimt și mai tare acest context. Trăim într-o societate patriarhală în care încă se resimt stereotipuri sexiste: femeia încă “trebuie” să știe să facă o ciorbă, este percepută ca fiind “incompletă” dacă nu are copii și familie până la 30 de ani și suntem mult mai criticate atunci când obținem orice rezultat, decât ar fi un bărbat cu aceleași performanțe. Eu am trăit pe propria piele ce înseamnă să te lupți cu aceste șabloane, cât de greu este să le arăți oamenilor că nu e nimic anormal pentru o femeie să fie pilot de raliu și să progreseze de la an la an, nu să rămână doar un “token” simpatic într-un sport al bărbaților.

Cel mai ciudat este că cea mai mare rezistență am întâlnit-o chiar în comunitatea de motorsport. Pe de o parte, asta mă face să îmi doresc și să muncesc pentru a putea concura în competiții europene, unde prezențele feminine sunt deja o normalitate în motorsport. Pe de altă parte, prin tot ce fac încerc să încurajez cât mai multe fete să se implice în motorsportul românesc, pentru a depăși stadiul de “excepție” în peisajul autohton. În schimb, sunt foarte fericită că publicul larg a primit cu brațele deschise povestea mea și știu că este o schimbare binevenită în peisajul sportiv românesc de astăzi.

De la arhitectură, la mașini, fotografie și pilot de raliu. Cum s-a produs această schimbare și cum vezi legătura dintre ele?

Cristiana Oprea: Am vorbit foarte mult pe blogul meu despre cum am ajuns aici: a fost un cumul de circumstanțe și nu există un răspuns simplu, pentru că și povestea mea este complexă, iar eu sunt rezultatul tuturor întâmplărilor și alegerilor pe care le-am făcut în ultimii ani. Am început ca o joacă, ca PR în motorsport, fără să știu ce e acela un raliu, asta în timp ce studiam în ultimii ani la Facultatea de Arhitectură. Deși am urmat în paralel și cursurile Facultății de Urbanism de la Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu” din București, am absolvit ambele facultăți și am simțit că nu mă regăseam în domeniu, așadar am avut curajul de a explora și alte drumuri în viață.

În încercarea de a înțelege ce este acela un raliu, am acceptat în vara lui 2015 provocarea de a-i fi copilot lui George Grigorescu, maestru al sportului și cel care mi-a devenit ulterior mentor în drumul meu ca pilot de raliu. M-am îndrăgostit iremediabil de senzația de libertate și putere de la volanul mașinii de curse și am simțit că pot schimba cu adevărat lumea în bine de la volan. Totuși, nu am fost teribilistă: la început am închiriat o mașină, ca să mă conving că acest sport este pentru mine și ca să îmi dau seama ce presupune. Din păcate, în motorsport performanța depinde mult mai mult de buget decât în alte sporturi, așadar au urmat câțiva ani cu multe sacrificii, în care cu siguranță aș fi progresat mai mult dacă aș fi avut susținerea financiară necesară.

M-a ajutat tot ce am învățat în facultate, de la grafică, la strategie sau comunicare, pentru că eu sunt o antreprenoare în sport. Nu am vreo echipă sau un impresar, mă ocup singură de tot ce înseamnă discuțiile cu partenerii mei, redactarea și trimiterea comunicatelor de presă, strategia pe social media și interacțiunea cu comunitatea mea online, chiar și blogul mi l-am făcut singură.

Ești fondatoare a platformei Femei în Motorsport (https://femeiinmotorsport.ro/). De ce crezi că era nevoie de o astfel de platformă în România?

Cristiana Oprea: Când am intrat în motorsport, în 2015, nu concura nicio femeie pilot în campionatul național de raliuri. Știam despre Alina Bunica, care a concurat în 2007-2011, m-am bucurat să le văd din când în când la start de-a lungul anilor pe piloții Patricia Grigorescu și Ramona Rusu, însă în continuare avem mult de lucru la creșterea reprezentării femeilor în rândul piloților.

În 2018, eu și copilotul Diana Hațegan am fost primul echipaj feminin românesc care a concurat în afara țării în ultimii 50 de ani - nu ne-am propus acest record, dar descoperirea acestei informații m-a determinat să construiesc o bază de date accesibilă, unde publicul să poată găsi la un loc cât mai multe informații despre femeile implicate în automobilismul și motociclismul românesc. Așa a luat naștere Femei în Motorsport, o platformă construită după ideile și direcțiile de dezvoltare definite de comisia FIA Women in Motorsport, a cărui reprezentant național sunt începând cu acest an. Într-un mod ciudat, și totuși atât de specific țării noastre, odată cu recunoașterea proiectului meu de către Federația Internațională de Automobilism, mi-a fost suspendată susținerea primită prin Federația Română de Automobilism Sportiv de la Ministerul Sportului ca pilot al lotului național de juniori, deși am fost prima și singura femeie pilot cooptată în lot, în iunie 2021.

Nu consider că am inventat ceva prin Femei în Motorsport, pentru că încă de la începutul carierei mele m-am inspirat din motorsportul european, acolo unde sunt mult mai multe femei pilot și acest concept este deja o componentă firească a competițiilor. Am încercat să aplic cât de bine am putut tot ce am descoperit valoros în comunitatea internațională, pentru a inspira la rândul meu următoarele generații de sportive să se implice în competițiile naționale. Mă bucur enorm să văd că acum avem pe Femei în Motorsport 80 de membre cu diverse roluri în motorsportul românesc, dintre care multe junioare talentate și ambițioase în rol de pilot: Alice Ene, Alexandra Teslovan, Sabrina Camarda, Anamaria Gustoi, Patricia Sîrbu Mărculeț, Daria Gănescu și Ștefania Băncilă sunt doar câteva dintre fetele care s-au remarcat în acest sezon, pe care le admir și le promovez pe platforma Femei în Motorsport.

Următorul pas este găsirea unor parteneri care să susțină atât dezvoltarea proiectului Femei în Motorsport, cât și cariera sportivelor de pe platformă. În lipsa implicării din partea instituțiilor care ar trebui să se ocupe de dezvoltarea sportului românesc, îmi pun speranțele în mediul privat și în companiile care apreciează aceste demersuri și nevoia de a avea exemple relevante pentru tinerele generații.

Despre cum accepți victoriile, dar și înfrângerile. Pare că admirăm și respectăm mai mult locul 1, fără a vedea efortul susținut chiar și pentru o participare. Ce lecții există în înfrângeri, care contează pentru dezvoltarea unui sportiv și ar putea fi învățate și de oamenii obișnuiți?

Cristiana Oprea: Într-adevăr, pare că trăim într-o societate care nu știe să prețuiască procesul. Încă de pe băncile școlii, o notă de 8 e un dezastru și elevii care iau din prima 10 sunt cei mai apreciați, fără să acceptăm că nu trebuie să fim cei mai buni din prima. Sportul m-a învățat că procesul de învățare trebuie îmbrățișat și că cele mai amare înfrângeri sunt uneori singura cale prin care poți progresa.

Primul meu raliu mi-a adus una dintre cele mai valoroase lecții: mi-am redefinit succesul în momentul în care am terminat pe ultimul loc Raliul Brașovului în 2016, bucurându-mă că în condiții dificile de ploaie, lapoviță și polei nu am abandonat la raliul meu de debut. Atunci mi-am dat seama că este mult mai greu să pilotezi decât pare de afară și m-am îndrăgostit de complexitatea motorsportului, care îmbină într-un mod unic dexteritatea la volan cu pregătirea mentală și cea fizică. La toate acestea se adaugă munca în echipă, încrederea în copilot, în mașină și în mecanici și tenacitatea de business necesară construirii unei povești care să atragă susținere și să dea înapoi publicului ceva valoros și relevant.

În raliuri, toate lumea “sare afară”, adică iese în decor și lovește mașina de raliu. Nu există pilot care să nu fi trecut prin asta. În motorsport înveți foarte clar că eșecurile sunt parte inevitabilă din proces, pentru că atunci când te joci cu propriile limite uneori le mai întreci.

Am învățat de-a lungul anilor că oricât de mult încerci să te pregătești sau aștepți momentul “perfect”, întotdeauna vor exista lucruri pe care nu le poți controla și cheia succesului este să încerci să faci tot ce este în controlul tău cât de bine poți, fără să pici în capcana perfecționismului. De asemenea, am învățat să mă bucur de micile victorii pentru a-mi evalua progresul de-a lungul anilor. Atunci când ai grija bugetului e greu să performezi, pentru că orice crash poate însemna finalul carierei. Așadar am învățat să jonglez cu propriile temeri, limite și planuri într-un fel care să îmi dea satisfacție și să mă motiveze să continui să dau totul pentru a reuși în acest sport.

Ce crezi că putem face pentru a insufla respect pentru sport, în general și sportivi, dar și respectul și responsabilitatea la volan?

Cristiana Oprea: Cred că fiecare dintre noi avem datoria de a ne face treaba cât de bine putem și așa vom insufla respect pentru orice domeniu, nu doar pentru sport. Am descoperit că performanța sportivă este un catalizator pentru schimbare și sunt de apreciat și de susținut sportivii care reușesc să aibă o voce și să transmită publicului său lecțiile din sport, mai presus de trofee. Într-o eră în care online-ul ne ajută să fim prezenți și conectați cu subiectele care ne interesează, cred că respectul se naște din relevanța poveștilor din sport și a valorilor pe care acestea le transmit, prin transparență, asumare și autenticitate.

Cât despre responsabilitatea la volan, atunci când am debutat în motorsport și am făcut primele cursuri de pilotaj am conștientizat că de fiecare dată când sunt în trafic îmi las viața în mâinile celorlalți participanți la trafic.

foto: arhiva personală

---

Articolul face parte din demersul RoMâine.

Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine.

#RoMaine #RespectRoMaine #RespectRoMaineMedLife

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă