Coada care dă din câine. Partidele religioase își sporesc influența în parlamentul israelian: 26 de mandate din 120

4 săptămâni in urmă 3

Al patrulea scrutin parlamentar în mai puțin de doi ani nu a reușit să spargă impasul politic creat în jurul prim ministrului Binyamin Netanyahu în schimb a re-adus în forță în Knesset (parlamentul unicameral al Israelului) partidele religioase, cu 26 de mandate din 120.

Cel mai puternic rămâne SHAS (Gardieni Sefarzi ai Torei) – cu 9 mandate, același număr ca la precedentul scrutin din septembrie din martie 2020, dar mult sub recordul istoric – 17 – din alegerile parlamentare din 1999.

SHAS este un partid ultra-ortodox care reprezintă un electorat care nu e ultra-religios – evreii originari din nordul Africii și Orientul Apropiat și Mijlociu (sefarzi/orientali), care au ajuns să reprezinte majoritatea populației evreiești a Israelului.

Fondat în 1983 de fostul șef-rabin sefard al Israelului, Ovadia Yosef (1920 – 2013, originar din Irak), SHAS este partidul cu cea mai îndelungată participare la guvernare (32 de ani din ultimii 37), iar liderul său, Arie Deri (62 de ani, originar din Maroc) este cel mai longeviv ministru dintre politicienii israelieni.

Sub conducerea spirituală a rabinului Yosef, una dintre cele mai charismatice figuri ale politicii israeliene, SHAS a devenit un pivot al coalițiilor la guvernare, fie alături de Likud (al cărui declin a coincis cu apariția SHAS, care a atras de la Likud o bună parte a electoratului sefard/oriental), fie alături de Partidul Muncii.

Condamnarea la închisoare pentru corupție a lui Deri în 2000 și moartea rabinului Yosef în 2013 (la înmormântarea sa au participat 800.000 de persoane, cea mai mare din istoria Israelului), au dus la declinul SHAS, iar după revenirea lui Deri în fruntea partidului acesta nu a mai depășit 9 mandate în Knesset, fără însă ca influența asupra guvernelor conduse de premierul Netanyahu să scadă.

Unitatea Torei (Yahadut ha Torah) – cu 7 mandate și-a păstrat același număr de parlamentari ca anul trecut. Partidul reprezintă ultra-religioșii așkenazi (de origine europeană) și este condus de Yaakov Litzman (72 de ani, fiul unor supraviețuitori ai Holocaustului din Polonia), care a îndeplinit funcția de ministru al sănătății și al construcțiilor de locuințe în precedent guvern.

Pe când era ministru al sănătății, Litzman s-a infectat cu Coronavirus, atrăgând critici, mai ales că ultra-ortodocșii așkenazi au fost comunitatea cea mai afectată în Israel de pandemie.

În plus, Litzman este trimis în judecată pentru acuzații de corupție și a făcut în trecut afirmații homofobe, ca și faptul că a încălcat în repetate rânduri restricțiile impuse de la declanșarea pandemiei în Israel, una dintre țările cele mai afectate de Coronavirus.

Partidul Sionist Religios (HaTzionut HaDatit) – cu 6 mandate este una dintre surprizele acestor alegeri. Condus de deputatul Bezalel Smotrich, Partidul Sionist Religios este descendent din vechiul Partid Național Religios, care era un pivot al politicii israeliene între Likud și Partidul Muncii înainte de declinul și dispariția sa în anii 2000 .

Partidul lui Smotrich nu este neapărat ultra-religios, însă este considerat extremist de dreapta, reprezentând interesele coloniștilor israelieni din teritoriile palestiniene ocupate și a preluat elemente ale ideologiei fostului partid al extremistului de dreapta, rabinul Meir Kahane, exclus din alegeri pentru Knesset în 1988 și asasinat în 1990 la New York de un islamist.

Smotrich, în vârstă de 41 de ani, și colegii săi au poziții extrem de radicale militând pentru separarea strictă între evrei și arabii palestinieni, pentru transformarea Israelului într-un stat teocratic, iar în 2015 a declarat: “Sunt mândru că sunt homofob”.

SHAS, Unitatea Torei și Partidul Sionist Religios sunt parteneri de nădejde ai Likud-ului în coaliția de guvernare, cerând avantaje pentru ultra-religioși, cum ar fi menținerea scutirii de la încorporare a studenților de la Yeshiva (seminar religios ortodox iudaic) sau pentru coloniștii din Cisiordania, măsuri care stârnesc nemulțumiri în majoritatea laică a populației Israelului.

Raam – cu 4 mandate, este marea surpriză a scrutinului din 23 martie. Format în ianuarie 2021 și condus de Mansour Abbas (47 de ani, dentist de profesie), Raam este desprins din Lista Unită, o alianță a partidelor arabilor palestinieni cetățeni ai Israelului (20% din populație) și are eticheta de islamist.

Este primul partid arab palestinian din Israel dispus să negocieze cu partidele de dreapta. În actuala componență a Knesset-ului, Raam poate deține balanța puterii între blocul pro-Netanyahu (59 de mandate) și cel anti-Netanyahu (57 de mandate) cei patru deputați ai săi putând oferi majoritatea absolută de 61 oricăreia dintre cele două tabere.

Abbas a criticat tendința partidelor arabo-palestiniene de a se alia doar cu partidele de stânga și are în comun cu cele trei partide religioase homofobia, Abbas fiind un adept al teoriei conversiei la homosexuali, considerată ca fiind homofobă.

Șansele unei alianțe între Raam și blocul pro-Netanayahu sunt însă extrem de reduse și cel mai vocal oponent a fost Smotrich, care a spus că atât timp cât el este lider al Sioniștilor Religioși, o astfel de alianță nu va avea loc. Cu toate acestea, deputatul Ytzhak Cohen de la SHAS i-a criticat pe cei care exclud cooperarea cu Raam, o poziție izvorâtă și din faptul că majoritatea evreilor sefarzi/orientali provin din țări arabe, iar pentru mulți dintre cei care au emigrat în Israel de acolo araba era limba maternă.

Indiferent însă de formula de guvernare, partidele religioase, evreiești ortodoxe și mai nou islamiste, vor rămâne influente în politica israeliană, într-un fel potrivit proverbului englez ele reprezintă coada care dă din câine.

Sursa Foto: Benjamin Netanyahu/ Facebook

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă