Cea mai lunga noapte din an - 15 ore si 10 minute. Durata zilei incepe sa creasca din nou in acest punct

2 luni in urmă 19

Inceputul iernii astronomice este marcat de un eveniment precis, si anume solstitiul de iarna, care in 2020 are loc la 21 decembrie, la 12 h 02 m, desi, ne-am obisnuit sa delimitam din punct de vedere meteorologic, anotimpul iarna de cel anterior, toamna, la 1 decembrie.

In acest an solstitiul de iarna este marcat de o conjunctie foarte stransa intre Jupiter si Saturn. Cele doua planete se vor apropia aparent una de alta, fiind vizibile ca un astru dublu pe cerul de seara. Fenomenul poate fi vazut cu ochiul liber, pe 21 decembrie, foarte aproape de orizontul de apus. La Bucuresti, Soarele va apune la ora 16 si 49 de minute, iar dupa ora 17 planetele se pot vedea cu ochiul liber, pana spre ora 19, cand apun, potrivit Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu".

O conjunctie nu la fel de stransa se va produce pe 31 octombrie 2040, planetele fiind vizibile inainte de rasaritul Soarelui. Urmatoarea data cand cele doua planete se vor afla atat de aproape una de alta va fi pe 15 martie 2080, cand se vor vedea inainte de rasaritul Soarelui, in constelatia Capricornus.

Solstitiul de iarna este legat de miscarea anuala aparenta a Soarelui pe sfera cereasca, ce reprezinta consecinta miscarii reale a Pamantului in jurul Soarelui. Concomitent, in emisfera sudica are loc solstitiul de vara.

Solstitiu inseamna "soare nemiscat", aflandu-se in acest moment in emisfera australa a sferei ceresti, la distanta unghiulara maxima de 23 grade 27' sud fata de ecuator, el efectuand miscarea diurna in lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit "tropicul Capricornului". Aceasta explica, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor si a noptilor, precum si succesiunea anotimpurilor. La momentul amiezii Soarele "urca" - tinand cont de latitudinea medie a tarii noastre, de 45 grade - la numai 21 grade fata de orizont. O consecinta a acestui eveniment astronomic este faptul ca avem cea mai scurta zi (iluminata de Soare, opt ore si 50 de minute) si cea mai lunga noapte a anului (de 15 ore si 10 minute, pentru Bucuresti), potrivit astro-urseanu.ro.

Obiceiurile romanesti din preajma solstitiului de iarna pastreaza amintirea jertfirii violente a zeului adorat, prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, taiat si incinerat simbolic in noaptea de Craciun, cu taurul, reprezentat de o masca, Capra, Brezaia, Turca sau Borita, care, dupa ce insoteste unele cete de colindatori, este omorat simbolic si, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitica a spiritului graului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie).

Cea mai veche referinta scrisa despre o sarbatoare ce marca reintoarcerea Soarelui (solstitiu) a fost gasita in antichitate, in Mesopotamia. Sarbatoarea, care tinea 12 zile, avea drept scop sa-l ajute pe zeul Marduk sa imblanzeasca monstrii haosului pentru inca un an.

Solstitiului ii sunt dedicate sute de structuri megalitice in toata Europa, in cele doua Americi, Asia si Orientul Mijlociu. Chiar si popoarele care respectau calendarul lunar marcau intr-un fel sau altul cele doua solstitii.

In Europa, astfel de constructii din piatra pentru masurarea pozitiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, in Anglia, si la Newgrange, in Irlanda. Potrivit cercetatorilor, pietrele de la Stonehenge dateaza cu aproximatie din 2050 i.Hr. si se presupune ca au fost pozitionate astfel incat lumina Soarelui la apus, la data solstitiului de iarna, sa cada intr-un anumit fel.

Pentru pagani, aceasta era noaptea in care Marea Zeita dadea nastere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Romanii ii sarbatoreau in aceasta zi pe Saturn, zeul recoltelor, si pe Mithras, zeul luminii, potrivit volumului ''Zile si mituri - calendarul taranului roman'', de Ion Ghinoiu.


Citeşte Articolul Întreg pe Sursă