Ce va însemna noua politică agricolă comună pentru fermierii români? Carmen Avram, PSD: România trebuie să înceapă să uite tot ceea ce știe despre agricultura tradițională și să se îndrepte cu pasi repezi spre noul tip de agricultura “verde”

4 luni in urmă 24

Europarlamentarul PSD, Carmen Avram, a explicat pentru G4Media, că noile reguli care se negociază acum în ce privește politica agricolă comună, vor trebui să armonizeze poziția statelor membre, pe care o consideră ”mai prietenoasă României” și poziția Parlamentului European, calificată drept ”mai progresistă” cu ”măsuri mai dure și cu bani mai puțini”.

Avram susține însă că indiferent de forma compromisului referitor la noua Politică Agricolă Comună (PAC) la care se va ajunge între Consiliu, Comisie și Parlament, este clar că ”România trebuie să înceapă să uite tot ceea ce știe despre agricultura tradițională și să se îndrepte cu pasi repezi spre noul tip de agricultura “verde”.

”Fermierii români, mari si mici, vor fi obligati sub noua PAC să renunțe la pesticide, să retraga din productie o bucată din suprafața cultivată pentru a fi rezervată unor zone de biodiversitate, să mărească suprafața de teren dedicată producțiilor organice, să implementeze noile masuri de mediu, denumite “eco-scheme”, iar pe cele actuale să le înăsprească”, a explicat Avram pentru G4Media.

Ea mai susține că Guvernul trebuie să pregăteacă de pe acum planurile naționale strategice în agricultură adaptate noii PAC, altfel fermierul român mediu și mare riscă să dea faliment iar terenurile agricole să ajungă în proprietatea fondurilor de investiții străine.

Miniştrii agriculturii din UE au ajuns la un acord miercuri, după lungi negocieri privind o reformă a politicii agricole comune (PAC) marcată de reguli de mediu obligatorii – o primă etapă crucială înaintea negocierilor cu eurodeputaţii.

Orientările adoptate de statele membre vor fi de acum înainte obiect de negocieri cu Parlamentul European, care votează în această săptămână propriile propuneri.

Consiliul, Comisia şi eurodeputaţii vor trebui să tranșeze apoi, până la începutul lui 2021, noile regulile care se vor aplica începând din ianuarie 2023.

Redăm mai jos explicațiile europarlamentarului PSD, Carmen Avram:

In acest moment, nu putem vorbi decat in termeni relativi despre ceea ce se va intampla sub urmatoarea Politica Agricola Comuna (PAC) si nu vom sti clar decat dupa ce se va fi ajuns la un compromis intre pozitiile Parlamentului European si Consiliului. Ce se poate spune, totusi, este ca, in mod clar, Romania trebuie sa inceapa sa uite tot ceea ce stie despre agricultura traditionala si sa se indrepte cu pasi repezi spre noul tip de agricultura “verde”. Adica, fermierii nostri, mari si mici, vor fi obligati sub noua PAC sa renunte la pesticide, sa retraga din productie o bucata din suprafata cultivata pentru a fi rezervata unor zone de biodiversitate, sa mareasca suprafata de teren dedicata productiilor organice, sa implementeze noile masuri de mediu, denumite “eco-scheme”, iar pe cele actuale sa le inaspreasca. “Eco-schemele”, care ii vor aduce fermierului bani in plus, pot consta in plantarea de perdele forestiere, agrosilvicultura, o mai mare rotatie a culturilor, digitalizarea si agricultura de precizie, culturi de plante care retin in sol mai mult CO2 etc. Aceste scheme trebuie decise de stat, iar fermierul isi va putea alege ce i se potriveste mai bine. Procentele si termenele de implementare inca trebuie negociate. Sunt doua scoli de gandire: una echilibrata si una dusa la extrem. Pozitia Consiliului, de ieri, cu ambitii temperate, este o varianta prietenoasa Romaniei. Ea merge pe principiul ca “inverzirea” agriculturii este necesara, dar nu trebuie sa depaseasca niste limite, de la care incepe sa puna in pericol securitatea alimentara. Pentru ca tranzitia grabita spre noul tip de agricultura risca sa saraceasca fermierul. El va produce mai putin, scoatand din productie o bucata de teren si folosind fertilizatori bio, cu randament redus, situatie in care costurile lui vor creste. Aceste cheltuieli, insa, nu se vor regasi in profitul fermierului, pentru ca, in anumite state, cum e Romania, de exemplu, unde populatia e saraca, inca se consuma hrana ieftina si mai putin sanatoasa, iar publicul nu este educat si indrumat spre produse organice. Unii fermieri occidentali, de exemplu, spun ca au avut nevoie de 4-5 ani pentru a face tranzitia spre organic, timp in care au fost nevoiti sa investeasca, fara sa si vanda la pret de produs organic. Franta a vazut falimente pe banda rulanta, tragedii si pamant abandonat. Pentru ca nici in Occident, macar, nu exista consum de anvergura nationala pentru produse organice. Parlamentul European, insa, e mult mai progresist. In varianta lui, se regasesc masuri si mai dure, procente si mai mari si bani mai putini. Daca s-ar aplica asa, fermierul roman ar trebui sa faca eforturi foarte mari pentru a-si atinge tintele. In caz contrar, Romania ar primi penalitati substantiale. Banii pentru PAC, desi par sa fie mai multi in viitorul buget, vor fi, din nou, insuficienti pentru Romania. Noi avem o situatie aparte, pe care, din pacate, ultima sedinta a Consiliului nu a reglementat-o, desi reprezentantii Romaniei au facut tot posibilul. In calculul platilor pentru Romania lipsesc din nou banii aferenti a 400.000 de hectare de teren cultivat, pentru ca Uniunea face o raportare la un an in care noi inca nu definitivaseram cadastrul. In plus, in Parlament, a fost respins amendamentul sustinut de toti europarlamentarii romani, prin care se solicita echivalarea platii la hectar cu cea a fermierilor din restul Europei. O alta problema cu subventiile este ca, in acest moment, din cauza votului haotic din plen, varianta privind plafonarile platilor directe este neclara. Ea urmeaza sa fie analizata de specialisti, pentru a intelege ce anume, din amestecul de amendamente adoptate, ramane si efect va avea. Acest haos este rezultatul unor jocuri mai putin curate, facute peste noapte, carora noi, majoritatea europarlamentarilor romani, ne-am impotrivit. Este o nedreptate pentru Romania, deoarece problema plafonarii fusese transata in 2019. Oricare ar fi varianta finala a PAC, un lucru e clar: fermierii stiu ce au de facut si au tot interesul sa faca tranzitia. “Cartoful fierbinte” e, acum, in curtea Guvernului. Daca el nu redacteaza rapid planurile nationale strategice si “meniul” de posibile eco-scheme, daca nu simplifica birocratia si nu incepe o campanie de popularizare a produselor organice, a lantului scurt de aprovizionare si a rolului fermierului mic, PAC risca sa esueze, fermierul mediu si mare, sa dea faliment, cel mic, sa nu se poata dezvolta si pamantul Romaniei, sa ajunga in mainile unor fonduri de investitii straine, pentru ca ele sunt deja “la vanatoare”.
Citeşte Articolul Întreg pe Sursă