Ce citesc ROMÂNII în plină pandemie. Cum s-au adaptat librăriile scenariului CORONAVIRUS (partea a doua)

1 lună in urmă 1

LUNI, 08 MARTIE 2021, 16:12

SURSĂ: Realitatea.net

AUTOR: Andrei Zbîrnea

Distopiile au urcat foarte mult în topul vânzărilor și s-au vândut mai bine volumele de memorii

Andrei Zbîrnea: Deși pare o întrebare extrem de previzibilă, îmi voi asuma riscul de a o adresa. Care sunt cele mai cerute titluri de după 15 mai 2020, când am ieșit din lockdownul de aproape două luni? Au și vânzările de carte legătură cu ceea ce se întâmplă în țară și peste tot în lume?

Corina Stângă-Grasu: Uite un răspuns nu tocmai previzibil: “Dragoste în vremea holerei” de Gabriel García Márquez se află încă în top vânzări, dar nu atât de sus pe cât era la începutul pandemiei. Pentru varietate, eu aș acorda atenție unui alt titlu din aceeași zona, o noutate, „Hamnet” de Maggie O\"Farrell. „Ciuma” lui Albert Camus a fost și ea înlocuită în preferințe de un alt titlu al autorului, „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd”, iar titlurile de filozofie par să fie la mare căutare, în special „Gânduri către sine însuși” de Marcus Aurelius.

Imagine

Foto: Răzvan Sălășan

„Gripa spaniolă din 1918” de la editura Corint a lăsat loc unor altor titluri de istorie cel puțin la fel de interesante: „Homo sapiens. O istorie plină de speranță”, „Scurtă istorie a dezastrelor naturale. Epidemii, cutremure și dereglări climatice”, „Cum merge lumea”, „Epoca întunecării: Cum a distrus creștinismul lumea clasică” și toate cărțile lui Yuval Noah Harari. „O educație emoțională” de Allain de Button, pe care am menționat-o pe lista de cărți citite, este de asemenea, un best seller. Cititorii caută în continuare și titluri noi de beletristică, așa că în top se regăsesc: „Gambitul Damei” de Walter Tevis, „Acolo unde cântă racii” de Delia Owens sau „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig. Foarte solicitată este și cartea de poezie „Sînt alta” de Svetlana Cârstean, singura carte de poezie din top best sellers, de altfel.

Ioana Stănescu: Da, au existat anumite cărți mai cerute în perioada asta, cum ar fi ”Dragoste în vremea holerei”, ”Ciuma”, unele distopii. Dar interesant e că deși a existat această predilecție, totuși titlurile dedicate pandemiei care au apărut nu au prins. A existat o creștere și pe ficțiune de toate felurile, probabil a existat nevoia asta de evadare și relaxare. Alții s-au reorientat spre dezvoltare personală, spre cărți de hobby-uri și foarte mulți spre… tarot.

Carmen Florea: În materie de preferințe au existat cu siguranță câteva schimbări vizibile și notabile. Există liste promovate și de noi, dar și de edituri, cu bestseller-uri pe fiecare domeniu. Nu am să insist aici cu titluri. Dar s-a schimbat ceva în revenirea la anumiți autori care acumulaseră ceva praf pe rafturi, nemeritat: mă refer la Albert Camus sau Jose Saramago, de exemplu. De asemenea, distopiile au urcat foarte mult în topul vânzărilor și s-au vândut mai bine volumele de memorii. O schimbare pozitivă am observat și pe zona de istorie, unde și editurile au susținut interesul cititorilor.

Am încercat în această perioadă să promovăm și mai mult autorii români

AZ: Ce autori români prizează publicul din librăria voastră? Cum îi promovați pe aceștia, păstrând totuși distanța fizică? Știu că un experiment fain ați făcut cu volumul unei poete foarte dragi mie. Îmi povestiți puțin modul în care ați contribuit la promovarea cărții Svetlanei Cârstean?

CSG: Da, Svetlana este și o persoană foarte deschisă și a fost suficient de amabilă încât să accepte o provocare venită din partea librarilor, să vină să ne semneze câteva exemplare, cam 60 la număr, dar în două vizite. Apoi am dat vestea mai departe în online și am avut grijă să semnalizăm la raft exemplarele semnate. Svetlana este foarte apreciată de cititori, recunosc că și mie îmi place foarte mult și recomand cu drag volumul ei de poezii „Sînt alta”.

De asemenea, mie și cred că și colegilor mei ne-ar plăcea să repetăm experiența, dar ține mult de autor și cât de dispus este către o astfel de promovare. Altfel, există pe site-ul nostru „Raftul autorilor români”, iar invitatul de săptămâna aceasta este Bogdan Răileanu (26 februarie – 4 martie, n.r.) . Un alt proiect fain și pe care îl implementăm în librării este „Raftul traducătorului”, pentru că de multe ori uităm de aportul adus de aceștia la piața de carte din România, nu-i așa? Mai avem și postări prin care promovăm poezia, le găsiți folosind hashtag-ul #GivePoetryAChance.

IS: Am încercat în această perioadă să promovăm și mai mult autorii români, să îi susținem, cu siguranță nu au fost vremuri ușoare pentru ei. Am avut pe site-ul nostru, dar și în librării, rafturi dedicate autorilor români, a existat și o bursă de creație. Pe Facebook-ul nostru au fost nenumărate lansări și discuții cu autorii. Pe conturile noastre de Instagram (a fiecărei librării) promovăm noutățile lor. Iar și noi și cititorii am fost super încântați de ultimele apariții, mai ales că toată lumea a fost îngrijorată că perioada nu va fi favorabilă.

Lumea întreabă de mulți dintre autori, sunt la curent cu aparițiile, cu premiile, se caută din ce în ce mai mult poezia, mai ales a tinerilor autori, debutanți. Cu Svetlana Cârstean, povestea a fost că ne-am bucurat de noua ei carte de poezie, și cum câțiva colegi o cunosc, au rugat-o dacă poate semna câteva exemplare, pentru că eram siguri că cititorii ei se vor bucura. A fost foarte drăguță să vină chiar de 2 ori, pentru că primele exemplare s-au dat imediat. Am promovat și pe Instagram, pe toate paginile noastre și s-au vândut foarte multe și foarte repede. Sper că asta a contribuit mult la decizia editurii de a retipări cartea.

CF: Cu excepția cititorlor avizați, care vin doar pentru a cumpăra titlurile noilor ale scriitorilor preferați și a petrece ceva timp în librărie, există mulți oameni care vin și cer recomandări. Ar fi nedrept să spun că prizează doar anumiți autori (deși sunt câțiva), dar eu încerc să lărgesc de fiecare dată orizontul, prin întrebări legate de preferințele de stil. Pentru că există varietate și printre scriitorii români, avem de unde face recomandări. Uneori sunt întrebată dacă avem vreun scriitor care scrie ca un anumit autor străin, Gabriel García Márquez, și da, avem!, ca să dau doar un exemplu.

Poate că unii dintre scriitorii români nu au notorietate, dar asta nu înseamnă că nu sunt buni. În ceea ce privește promovarea, au existat mai totdeauna rafturi tematice, fie cu traducătorii, fie cu scriitorii, au existat și evenimente online, asta la nivel de lanț de librării. Apoi, fiecare librar s-a implicat, încercând să ajute scriitorii preferați, fie prin invitații în librărie, cum a fost cu Svetlana Cârstean, a mai fost și Doina Ruști și lista poate continua. Astfel, am promovat lansările lor de carte, postând materile fie personale, fie de la editură. Personal am încercat să aduc în atenția cititorilor și rafturile de poezie, să stârnesc un interes mai mare și pe zona aceasta. Și cred că am reușit! 

Tind să cred că am fost mereu atenți și responsabili, chiar dacă librari pasionați și „boemi”

AZ: Cum și-au schimbat oamenii atitudinea față de pandemie de când ați redeschis librăria? Cum simțiți acum interacțiunile din librărie? Cât de greu a fost să vă transformați din librari, oameni prietenoși, pasionați de lectură, în librari fermi (atenți la sănătatea proprie și a colectivității)? Nu aș vrea să spun că a fost o trecere de la un entuziast la un mic polițist, însă, pentru a-mi susține ideea, nu mă voi feri de această afirmație.

CSG: Tind să cred că am fost mereu atenți și responsabili, chiar dacă librari pasionați și „boemi”. Eu una nu mi-am pierdut din entuziasm, cum spuneam și mai sus, îmi port optimismul în dinți și nu mă văd ca fiind un mic polițist, pentru că deși urăsc să atrag atenția, le mulțumesc oamenilor care înțeleg și țin cont de rugămintea mea, nu îi sancționez în vreun fel. Cred totuși că e nevoie de o mai mare conștientizare și că e foarte important să fim mai responsabili, mai grijulii, să avem spirit comunitar și simț civic, să vorbim despre reguli și rolul lor.

Imagine

Foto: Alex Galmeanu

IS: Da, a fost complicat, cel puțin la început. De la discuții mai lungi, râsete, timp îndelung petrecut în librărie, am trecut la variante mai scurte ale interacțiunilor, mai la distanță, zâmbete pe sub mască, uneori grijă. Cred că la început nu știam nici noi, nici clienții noștri cum ar trebui să decurgă mai bine interacțiunile, aveam tot felul de scenarii. Și acum e la fel oarecum, în funcție de fiecare dintre noi, unii suntem mai îngrijorați, alții mai relaxați unii mai stricți, alții nu. Însă am încercat, chiar și cu reguli și mască, să rămânem aceiași, până la urmă tot prietenoși și entuziaști suntem, în orice context, asta e pe primul loc și nu ne-am schimbat. Dar dacă a fost și cazul să fim mici polițiști, am făcut-o, pentru că e o perioadă ce stă sub semnul responsabilității pentru noi și cei din jur, ținem mult și la respectarea regulilor și la siguranța și liniștea tuturor, colegi sau alți cititori.

CF: Excepții există mereu, a trebuit să facem apel și la reguli care nu ne erau nici la îndemână, nici pe plac. Dar oamenii au fost în general receptivi, pentru că nu numai nouă ne-a fost dor de librărie, ci și lor. Și, pentru a rămâne deschiși, trebuia și trebuie în continuare, să ținem seama de câteva lucruri esențiale. Cât privește colegii, nu am ce să adaug, suntem o echipă unită, lucrurile vin de la sine, nu e nevoie de nimic suplimentar.

Lucrurile devin mai ușoare și dacă oamenii respectă regulile și ne ajută să fim la rândul nostru liniștiți

AZ: Cum ați reușit să vă temperați teama de coronavirus, în așa fel încât cititorii să se poată bucura de explorarea hubului cultural, respectând desigur normele sanitare?

CSG: Cred că a fost vorba despre o adaptare treptată, pentru că la început cu toții eram la fel de speriați, deși nu ne-am pierdut cumpătul. Cheia succesului a fost că ne-am avut unul pe celălalt, a fost o mobilizare masivă în rândul nostru, am stat prin call-uri și ne-am încurajat reciproc sau oferit ajutor acolo unde a fost nevoie, apoi cred că a contat foarte mult că am avut mereu un set de reguli, care chiar dacă s-au schimbat pe parcurs, ne-au fost de mare ajutor.

IS: La început a fost destul de greu, era reticență și teamă de ambele părți. Apoi, cu răbdare și grijă, lucrurile s-au mai așezat și ne-am adaptat la schimbări. Am încercat totuși și să facem clare anumite reguli și să apelăm la înțelegere și încredere reciprocă, fără să îngrădim însă plăcerea cititorilor de a explora. Lucrurile devin mai ușoare și dacă oamenii respectă regulile și ne ajută să fim la rândul nostru liniștiți.

CF: Cu riscul de a face notă discordantă, mie nu mi-a fost teamă de coronavirus, așa că nu am avut ce să temperez. În fiecare zi suntem posibile victime ale nu știu câtor primejdii, a ne gândi tot timpul la iminența tragicului nu cred că ajută. M-am informat și am respectat puținele, dar strictele reguli de igienă extinse, am limitat apropierile și totul a fost ok. Așa că panica nu s-a simțit dinspre mine, ceea ce cu siguranță a fost ajutor atunci când am interacționat cu cititorii care ne-au vizitat.

AZ: Avem deja un an de când România se află în pandemie. Ce abordare ați ales în ceea ce privește informarea proprie? Urmăriți sau obișnuiați să urmăriți bilanțul de la ora 13, pus la dispoziție de autorități, sau mai degrabă încercați să nu vă gândiți la cifrele vehiculate?

CSG: Cât am stat în casă chiar am încercat să fiu cât mai informată, îmi instalasem și aplicația Feedly pentru a vedea ce se mai întâmplă în lume cu pandemia, cu zona de retail și ce măsuri au luat alte librării din Franța, Olanda sau Germania. Urmăream și bilanțul de la ora 13, deși încercam să nu mă panichez prea tare, acum îl ignor, nu mă mai uit pentru sunt convinsă că după ce o mare parte din populația lumii se va fi vaccinat, lucrurile vor merge spre bine.

IS: La început urmăream foarte mult, în mod mai obsesiv, dar apoi ușor ușor am mai renunțat sau am mai filtrat locurile din care iau informații. Nu cred că este ok pentru sănătatea noastră psihică nici să ducem informarea într-o obsesie, dar nici să ignorăm complet informațiile, mai ales unele actualizate, pentru că te pot ajuta să știi ce ai de făcut mai departe, cum poți ajuta, ce decizii să iei și așa mai departe.

CF: Aproape că am răspuns anterior. Nu, nu citesc și nu am citit niciun bilanț. Numărul morților și bolnavilor nu mă ajută cu nimic. Am citit câteva materiale medicale (adaptate și pentru nespecialiști), dar nu am abuzat. Mă așteaptă mica mea familie, multe cărți interesante, parcurile, teatrele, iar timpul îmi pare că își mărește continuu viteza, astfel că abia reușesc să țin pasul cu el. Pandemia este o experiență prin care trecem, nu vreau să îi ofer mai mult timp decît mi-a răpit deja.

Au existat foarte mulți cititori care s-au solidarizat cu noi și cu editurile și au plasat comenzi pe site

AZ: Pot duce librăriile și editurile lupta cu pandemia și, mai ales, cu criza economică, pentru a ne pune la dispoziție titluri noi de la autori români, dar și cele mai proaspete traduceri ale momentului? Și nu mă refer doar la beletristică.

CSG: Eforturi consider că sunt din toate părțile. Noi ne-am zbătut încă din primele secunde, pentru că sectorul cultural pleca deja cu un mare minus din start. Ne-a salvat piața online, au existat foarte mulți cititori care s-au solidarizat cu noi și cu editurile și au plasat comenzi pe site. Observ că și editurile s-au adaptat și colaborează mai strâns cu librăriile ș,i deși câteva luni lansările de carte au fost puse pe hold, în ultima perioadă au recuperat enorm. Nu numai cu lansări de carte independente, ci și cu câteva colecții noi apărute: Anansi World Fiction de la editura Trei (niște traduceri excepționale, plus o carte de poezie - „Alwarda” de Ruxandra Novac), Biblioteca de Proză Contemporană de la editura Litera (axată pe autori români contemporani) sau Corinteens, de la Corint (o colecție  de ficțiune adresată adolescenților).

IS: Este o perioadă dificilă, însă nu e un orizont așa sumbru. Vânzările de carte sunt în continuare în creștere, este un lucru minunat. Mai multe edituri au spus deja că își pot urma planurile editoriale și vor și traduce cărți așteptate, vor publica și autori români. Sunt semne bune, zic eu, pare că editurile și librăriile, împreună, vor trece cu bine peste momentele astea și chiar dacă cu grijă, cu puțină reticență, pașii sunt către destule apariții din toate genurile. Eu cred că e entuziasmant. Sper să rămână așa.

CF: Cred că am mai spus ceva despre asta într-unul dintre răspunsurile anterioare. Da, editurile au făcut eforturi mari să vină cu titluri noi pe piață. Și asta s-a simțit: în librărie oamenii au fost receptivi, dar și printre colegi. Ne era teamă că nu vom mai simți prea des emoția aceea pe care o ai când primești un titlu nou, dar mă bucur că nu a fost așa. Sunt zile în care vin destul de multe noutăți, iar emoția, a mea cel puțin, ia cu asalt termometrul.

Am recuperat mult și pe zona de știință, există câteva colecții cu titluri excelente și în oferta românească de carte

AZ: Ce mai citiți în perioada asta? Ce filme vizionați și, mai ales, cum reușiți să fiți entuziaste în librărie și în pielea personajului (prea puțin apreciat la noi) de librar?

CSG: Tocmai am terminat de citit „O educație emoțională” de Allain de Button, o carte de nonficțiune care mi-a ridicat super mult moralul. După mine e cea mai bună carte de autocunoaștere și de psihologia emoțiilor și o recomand cu căldură. În prezent citesc „Gambitul Damei”. Cartea e un bestseller în lanțul nostru de librării, a stat la baza celui mai urmărit serial Netflix din toate timpurile și nu mai are nevoie de nicio prezentare. Mai am câteva pagini din ea, am devorat-o în câteva zile și eu sunt o cititoare înceată. M-a atras mult naivitatea și inocența personajului principal, dar în același timp hotărârea și maturitatea de care dă dovadă. Mai mult decât atât, deși nu înțeleg o iotă din mișcările de șah descrise în carte, mă regăsesc în îndârjirea cu care Beth luptă pentru pasiunea ei la o vârstă atât de fragedă.

N-am văzut serialul încă, dar urmăresc multe altele, genuri destul de diverse: „Raised by Wolves”, „Fate:The Winx Saga”, „Firefly Lane” și „The Crown”. Îmi plac thrillerele spaniole, dar și norvegiene, recomand Contratiempo, At the end of the tunnel, The hidden face și Mørke. Dar și filmele de acțiune precum The Commuter și The Equalizer. De asemenea, dacă vreți să vedeți o ecranizare drăguță bazată pe cartea lui Roald Dahl, uitați-vă la The Witches, a apărut recent și pe suport DVD și BluRay.

Așadar, îmi place să fac și să primesc recomandări, sunt o persoană veselă, dinamică și curioasă, librăritul m-a învățat să socializez mai bine, m-a mai eliberat de timiditate și m-a făcut mai responsabilă, sunt eu, nu pretind să fiu altcineva și nici nu am o rețetă specială.

IS: Încerc să citesc din teancul mare de cărți care așteaptă pe noptieră și care tot crește, s-au adunat, dar și să fiu la curent cu noile apariții, din care multe îmi fac cu ochiul, așa că iar teancul se mărește. În general citesc ficțiune, așa că și acum e la rând tot una din această categorie, „Crudo”, de Olivia Laing, un roman nou, prima carte de ficțiune a autoarei britanice cunoscută mai degrabă pentru non-ficțiune, critică literară.

Și următoarea pe listă este din teancul de restanțe, „Libertate” de Jonathan Franzen. De filme m-am bucurat și astă-vară, cât au fost câteva festivaluri frumoase în aer liber, iar acum văd filme de toate genurile, pe cele câteva platforme de streaming pe care am abonament. Entuziasmul în librărie vine din tot felul de lucruri și momente. Din apariția unor titluri noi și așteptate, din răsfoit albume minunate, din rafturile noastre tematice cu totul felul de bucurii și nebunii, din bucuria oamenilor că găsesc librăria încă deschisă, din conversațiile interesante cu clienții sau colegii despre ce mai e nou și bun, dar și despre orice fel de subiecte.

CF: În afara de noutăți, cele care sunt vinovate de starea foarte bună a entuziasmului pe care sper că îl simt și cititorii care vin în librărie, aici mă refer și la ficțiune și la non-ficțiune în aceeași măsură, citesc cu plăcere din ambele, am încercat să recuperez mult pe partea de poezie, am revenit, și datorită unui curs de la master, pe care l-am avut toamna trecută, la literatura SF (în special volume care au și conținut de calitate, nu numai formă), o pasiune mai veche de-ale mele, din adolescență.

Imagine

Într-o lume tot mai digitalizată, există câteva probleme care țin de conștiință și limitele ei, alteritate și multe lucruri interesante, pe care scriitorii SF sunt printre puținii care le-au prevăzut (și o fac în continuare) cum mult înainte să se întâmple. De asemenea, am recuperat mult și pe zona de știință, există câteva colecții cu titluri excelente și în oferta românească de carte. Cu filmele sunt puțin în urmă, cu serialele nu prea mă înțeleg, dar din timp în timp mai scotocesc după câte ceva ori prin librărie, ori pe platformele online și mă apuca dimineața cu ochii în ecran.

În rest, nu aș schimba nimic. Lucrez totuși într-una dintre cele mai frumoase librării din Europa

AZ: La final, un exercițiu de IMAGINAȚIE. Dacă ați putea să schimbați decorul în care e plasată librăria voastră (un alt oraș, o altă formă de relief, o altă țară, imaginară sau reală) care ar fi acesta? Ce ați vrea să vedeți prima data la final de program, în așa fel încât să fiți foarte fericite de modul în care vă încheiați ziua?

CSG: Acum un an vizitam Amsterdamul și am rămas îndrăgostită de o librărie de acolo, The American Book Center, cu scara sa imensă în spirală, cățelul lățos de la etaj și un vibe foarte pozitiv. Mi-ar plăcea să fac schimb de experiență acolo, așa cum am făcut acum câțiva ani când am mers la colegii din Timișoara și am experimentat un ritm mai lent și mai visător comparativ cu nebunia din Capitală. Dar nu aș muta librăria din București niciunde.

Cred că fiecare librărie are farmecul ei, la locul ei și cu comunitatea de care aparține. Poate puțin timp cu liniște și imaginație nu strică, dar nu aș schimba cu nimic vorbele și privirile cititorilor din provincie sau a celor străini care se minunează când intră în librărie, poate percepția greșită și impresia naivă că noi, librarii, avem o groază de timp pentru citit și meditat în librărie. Doar atât. În rest, sunt mereu fericită la final de zi când simt că a fost o zi productivă și știu că am ajutat prin librărie, apoi mai e gândul că acasă mă așteaptă un pahar cu vin. Hmm...Atât.

IS: Dacă aș putea schimba ceva printr-o magie, ar fi spațiul înconjurător, aș vrea să fim într-o zonă cu multă verdeață și aer curat, așa cum încă! sper să apuc să îl prind pe poluatul București.. Ce aș vrea să văd la plecare, la final de program? Personaje din cărți care ne salută de la revedere. În rest, nu aș schimba nimic. Lucrez totuși într-una dintre cele mai frumoase librării din Europa.

CF: În adevăr, oricât de blamat e uneori Bucureștiul, eu sunt îndrăgostită de străduțele și copacii lui. Dar, Barcelona (lui Gaudí aș zice) este totuși orașul în care mi-ar plăcea să fi fost amplasată librăria, dacă ar fi să aleg altceva. Este un oraș superb, atât ca atmosferă, cât și din punct de vedere arhitectural. Există mare și este cald, pentru mine două condiții esențiale când vine vorba de orașul preferat. Am fost acum ceva ani și mi-am promis că voi reveni.

La final de program mă bucur când vine cineva, e aproape ora închiderii și ori aleargă și ne roagă să-i permitem câteva minute pentru că știe exact ce vrea, ori caută o carte, din care mai avem doar o bucată, și eu mă întorc, triumfătoare, cu volumul. Sunt mici victorii personale care aduc bucurie, de care avem mare nevoie în perioada asta.

#interviuripentrurealitate

Februarie 2021

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă