Cand psihologii au nevoie de ajutor. Ce spun colegii dupa sinuciderea lui Cristian Petrescu, cunoscutul psiholog din Iasi

1 lună in urmă 139

Medicul psiholog iesean Cristian Petrescu, de la Centrul de Sanatate Mintala din cadrul Institutului de Psihiatrie Socola Iasi, s-a sinucis marti dupa-amiaza, chiar in clinica in care isi desfasura activitatea.

Medicul, in varsta de 50 de ani, casatorit si tata a doi copii a fost gasit cu streangul de gat de catre colegii sai, dupa ce acestia s-au sesizat ca era cautat de pacienti si nu raspundea apelurilor de la receptie. In martea neagra, el a venit la serviciu mai devreme si potrivit colegilor s-a retras in cabinet fara sa-i salute. Lucru acesta nu le-a dat de gandit, pentru ca il stiau pe Cristian Petrescu drept un tip retras.

Se pare ca barbatul era foarte trist in ultima vreme, unul dintre motive fiind faptul ca avea un copil care suferea de autism.

"Stiam toti ca are probleme cu copiii, era un om foarte retras, nu prea stiam de ce, care este motivul. Au venit pacientii care erau programati la el si atunci fetele de la receptie au incercat sa il sune si nu a raspuns, usile erau inchise la birou, atunci a fost gasit", a declarat un medic care lucreaza la Centrul de Sanatate Mintala de la Socola.

Cristian Petrescu era si presedintele Asociatia de Consiliere si Terapie a Familiei, avea o experienta de peste 20 de ani in Terapie Sistemica, Psihologie Clinica, Managementul Conflictelor si Psihoterapie Cognitiva si se declara ca fiind "in egala masura om si prieten, psiholog si terapeut". Oferea suport psihologic copiilor, dar si terapie persoanelor cu dificultati.

Colegii sai psihologi sunt socati, mai ales ca il stiau ca un profesionist desavarsit, cu un simt al umorului iesit din comun. Acestia sunt de parere ca si psihologii au nevoie de ajutor.


Lectii la disparitia unui psiholog

"Colegul meu, psihologul Cristian Petrescu a ales sa opreasca, de la sine putere, ceasul vietii. In zilele urmatoare o sa cititi tot felul de tampenii despre el. Nu aveti de ce sa le credeti si categoric nu judecati ceva ce nu stiti. Ganditi-va asa: un tip foarte destept s-a imbolnavit, iar boala a decis pentru el. Nu radeti de el. Nu il etichetati. Si psihologii au nevoie de ajutor", a declarat prihologul iesean Radu Leca.

"Cristi Petrescu a fost un profesionist desavarsit, psiholog clinician, psihoterapeut, formator si profesor. Si poate tocmai aceste imagini au fost parte din povara lui. Dar el a mai fost si sot, tata, coleg si mai ales om. Si asta il facea sa fie foarte frumos, cu putere de vindecare si in acelasi timp, vulnerabil si fragil. Si daca e sa vorbesc de lectii pe care mi le da disparitia lui Cristi, vreau sa invat sa fiu slaba si sa pot sa cer ajutor, sa spun stop, sa nu fiu perfecta", spune si Simona Herb, de la Asociatia de Phihoterapie Centrata pe Emotii pentru Cuplu si Familie.

"Imi placea sa il numesc mentorul meu. Avea acel ceva, care te cucerea. Vestea sinuciderii prof. psih. Cristian Petrescu este socanta pentru intreaga comunitate a psihologilor din Romania. A plecat dincolo, cu ultima lui lectie: si noi, psihologii, suntem oameni! Suferim, suntem vulnerabili, sensibili, si uneori avem nevoie de ajutor. Depresia nu iarta pe nimeni", spune psihologul Carmen Busi.

Intr-un interviu acordat acum trei ani in cadrul emisiunii "Intalnire in punctul zero", vorbind despre destin sau autodeterminare Cristian Petrescu declara urmatoarele despre traumele din viata unui om, aproape premonitoriu.

"Din momentul in care s-a intalnit destinul meu, firul vietii, filmul existential cu evenimentul traumatic in nici un caz nu mai pot schimba multe. Trauma inseamna schimbarea destinului. Din acel moment, nimic din ce a fost pana atunci nu va mai fi. Inseamna o incercare de adaptare, acomodare, asimilare, toate acestea sunt eforturi care pot dura ani de zile sa asimilezi noile informatii, sa ma adaptez noilor coditii si sa plec din punctul acela, in alta directie, unde este posibil sa ma invart in cerc ca un titirez, care face mult efort, dar nu pleaca de acolo. Trauma are nevoie de specialisti in jurul persoanei traumatizaate, sa afle cineva din afara ca ma aflu in situatia asta".

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă