Ar trebui să-mi fie rușine că vreau să călătoresc în pandemie? Despre "travel shaming" și "călătoriile ne-esențiale"

1 lună in urmă 1

​În timp ce tot mai multe țări doresc să interzică așa-numitele „călătorii ne-esențiale”, din cauza pericolului răspândirii noilor tulpini de coronavirus, oamenii din toată lumea continuă să plece în vacanță. În aceste condiții, nu a mai fost decât un pas să apară „travel shamingul”.

„De ce nu interzicem complet călătoriile?”, se întreba zilele trecute Angela Merkel într-o întâlnire cu liderii partidului său, CDU, aflat la putere în Germania.

„Pericolul pe care-l reprezintă numeroasele mutații ale virusului ne forțează să luăm în considerare măsuri drastice, inclusiv reducerea călătoriilor cu avionul către Germania la aproape zero, așa cum face Israelul în prezent”, spunea și ministrul de interne german, Horst Seehofer, pentru ziarul Bild.

Poziționările liderilor germani vin în contextul în care alte guverne deja au trecut la fapte și au oprit așa-numitele călătorii ne-esențiale, de frica noilor mutații ale coronavirusului mult mai contagioase decât cele de pînă acum.

De altfel, în spațiul european lucrurile par să meargă cu toată viteza în această direcție, chiar dacă, la nivel oficial, Comisia Europeană încearcă să convingă statele să nu ia totuși decizii unilaterale în acest sens. Poziția echilibrată a Comisiei poate fi explicată și de faptul că, pe lângă nevoia de siguranță sanitară, există și presiunea uriașă din partea industriei din turism, în special cea aeriană.

Un concept care nu exista până în 2020, „călătoria ne-esențială” a devenit în ultimele zile un fel de bau-bau al Europei. Ca să fac o comparație, poate „asimptomaticul” de la începutul pandemiei, adică acea persoană care nu prezintă semnele bolii dar o poate transmite mai departe, a mai stârnit atâtea discuții cum o face astăzi „călătorul ne-esențial”.

Dacă nu ai vreo treabă anume, adică nu te duci la muncă, la spital sau să-ți vizitezi vreo rubedenie aflată în nevoie, atunci ar trebui să stai acasă. Turism, vacanțe? Acestea mai pot aștepta. Cam asta e ideea care ni se transmite pe toate canalele oficiale și neoficiale.

Și nu aș putea să trec mai departe fără să-l menționez și pe Papa Francisc care, imediat după Revelion, pe 3 ianuarie, i-a criticat pe oamenii care au călătorit de sărbători:

„Nu s-au gândit la cei care au rămas acasă, la problemele economice ale multor oameni care au fost loviţi dur de lockdown, la oamenii bolnavi. (S-au gândit) doar cum să meargă în vacanţă şi să se distreze. Realitatea m-a întristat'', a spus Papa.

Adevărul e că oamenii au continuat să călărească, să meargă în vacanțe, și în timpul pandemiei. Charterele care pleacă în Maldive, inclusiv din România, sunt tot timpul pline, iar asta poate să o confirme orice agent de turism.

De asemenea, sunt mulți români în acest moment în Tenerife, Zanzibar, în Mexic, în Egipt și alte în țări exotice sau mai puțin exotice, care și-au relaxat mult condițiile de călătorie, tocmai din dorința de a-și menține industria turistică pe linia de plutire. Sau, mai exact, să-și țină sub control pierderile.

Poți să înțelegi, de altfel, decizia unor astfel de state: În Maldive, de exemplu, turismul reprezintă 66,7% din PIB, adică, mai în glumă mai în serios, ai putea să te întrebi „oare cum ar mai putea exista această țară fără turiști?”.

„Avioanele sunt pline, ar trebui să te gândești repede dacă vrei să pleci pe undeva în viitorul apropiat”, mi-a spus zilele trecute un prieten dintr-o agenție de turism atunci când l-am întrebat ce mai vinde în iarna asta, în condițiile în care toate oamenii sunt îndemnați să stea acasă.

O precizare importantă aici ar fi însă aceea că expresia „avioane pline cu turiști” trebuie corelată cu vremurile actuale. De exemplu, potrivit Eurocontrol, pe 21 ianuarie pe cerul Europei au fost 9156 de zboruri, dar asta reprezintă doar 36% din zborurile din aceiași perioadă din 2019.

Mai puține zboruri, mai ușor de umplut avioanele cu oameni. Iar realitatea e că situația se va menține și în perioada următoare. De altfel, după toate estimările, mai devreme de 2024 industria aviatică mondială nu are cum să-și revină la nivelul dinaintea pandemiei.

Dar revenind la călătoriile esențiale versus cele ne-esențiale, discuția nu se poartă doar în Europa, ci în toată lumea. În Statele Unite, americanii care s-au plimbat cu avionul de Ziua Recunoștinței au avut parte de așa-numitul „travel shaming” pe rețele sociale pentru că ar fi contribuit astfel la răspândirea virusului.

„Yes, people are traveling for the holidays. Stop shaming them”, scria într-un editorial din New York Times profesorul Aaron E. Carrol care făcea apel la înțelegere:

„Mulți nu respectă „standardele noastre” de siguranță pentru că pur și simplu nu au cum. Mulți oameni nu pot lucra de acasă. Mulți nu au alte variante de a se deplasa decât transportul public. Mulți nu au o curte unde să socializeze cu alții (deci trebuie să plece de acasă ca să socializeze)”, spunea autorul într-o încercare de a demonstra că oamenii se grăbesc să-i judece pe alții, deși nu știu foarte multe despre aceștia.

CNN Travel scria despre „travel shaming” că este un alt trend al anului și amintea de cazul lui Sarah Archer, nomad digital din Boston, care s-a confruntat cu critici pe rețele sociale pentru decizia sa de a pleca în mai multe țări din Europa în perioada pandemiei.

Ce spun românii care au făcut călătorii ne-esențiale în timpul pandemiei


FOTO: Sergei Fadeichev/ TASS/ Profimedia. Aeroport din Moscova (august 2020)

Despre „travel shaming” am stat de vorbă și cu unii dintre românii care au călătorit în pandemie. L-am întrebat pe Cezar Dumitru, de la site-ul Imperator Travel, care se află în acest moment în Maldive (și nu se ferește să o arate pe Facebook) dacă a fost criticat de alții pentru că nu respectă recomandările de a sta acasă:

„Foarte puțini mi-au zis ceva, dar am văzut că alți bloggeri se plâng. Personal, sunt în grupă de risc, dar cred că atâta timp cât te ferești, urmezi regulile și te duci în regiuni cu un grad mic de infectare, în țări care cer test PCR, și urmezi niște reguli simple, riscurile sunt mici. Plus că de fiecare dată când am venit acasă m-am autoizolat șapte zile neoficial, iar în avion port mască FFP2 sau/și vizetă”, mi-a spus Cezar Dumitru.

Bloggerul mi-a mai spus că deși o mobilitate mai scăzută a populației scade numărul de infectări, „călătoriile ajută la mental health”.

Și scriitoarea Raluca Feher a călătorit în perioada pandemiei, ultima dată la Beirut. Raluca Feher crede că împărțirea călătoriilor în esențiale și ne-esențiale este o „mizerie”:

„Dacă bucuria omului în viață este să călătorească, atunci pentru el este un lucru esențial. Aș putea și eu să opinez, de exemplu, că de ce sunt deschise sălile de gimnastică? Te poți infecta într-o sală de gimnastică. Cei care vor să facă sport ar putea să alerge în jurul blocului, de ce nu?”

În ceea ce privește criticarea celor care călătoresc în pandemie, Raluca Feher spune că, în unele situații, există și foarte multă ipocrizie: „Apropo de „travel shaming”, îmi amintesc de o fază de Crăciun: o doamnă în vârstă certa niște tineri care se plângeau că nu și-au aranjat nimic să plece undeva de sărbători. Iar doamna, deși urma ca în cinci ore să plece într-o destinație exotică, s-a apucat să-i certe pe tinerii respectivi că „nu toată lumea trebuie să călătorească, care este problema?”

Scriitoarea Petronela Rotar spune că a fost plecată două luni în Africa, de unde a ținut un jurnal de călătorie, atât fotografic, cât și scris, pe blogul propriu „tocmai cu scopul de a le arăta o altă lume celor de acasă, de a le da curaj, de a le colora zilele. Au fost enorm de mulți oameni care au citit și m-au urmărit cu mare interes și curiozitate, tocmai pentru că era o gură de aer proaspăt, chiar și așa virtual, între știrile despre boală”.

Scriitoarea spune că au existat însă și „voci foarte firave și puține care au zis că aș fi putut asta acasă, fără să argumenteze. Sau că nu e drept că eu sînt acolo și ei acasă”.

„Câtă vreme călătorești legal, cu toate măsurile de precauție impuse, cred că e dreptul fiecăruia să facă cu viața, timpul și banii lui. Eu una am călătorit în acest fel, iar alegerea mea nu a adus atingere nimănui. Trecusem prin boală, am respectat carantina, regulile. Dacă va exista o restricție pe viitor pentru călătoriile ne-esențiale o voi respecta, desigur, fiindcă înseamnă că e spre binele meu și al tuturor.

Dar dacă este voie, voi călători în continuare acolo unde este voie. Cred că e treaba specialiștilor să decidă dacă avem voie să călătorim, nu a oamenilor de pe Facebook sau Twiter”, mai spune Petronela Rotar.

În același timp, există foarte țări în această lume care au mare nevoie de turiști. „Mi-am petrecut două luni în Tanzania la final de 2020. Țările alea depind de turism – sunt țări sărace, care din asta se susțin. Iar noi avem nevoie să ieșim, pentru sănătatea noastră mintală”.

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă