Apele Nordului – Istoria banilor sau despre cum se construiește Imperiul

1 lună in urmă 28

Un serial britanic plasat în apele înghețate ale Nordului, secolul XIX. Se vânează balene, dar marea vânătoare este una de bani. Singura valoare supremă, pentru care trebuie să fii dispus să faci orice. „După care totul revine la valorile normale tradiționale și îți permiți să fii gentleman”, scrie Vasile Ernu, într-un nou articol publicat de Libertatea.

Am văzut mini-serialul britanic Apele Nordului (The North Water) – 5 episoade la număr (Regia – Andrew Haigh). Fiecare cu câte un nume care vrea să marcheze bine esența poveștii. Cinci povești ca niște parabole: Iată omul, Suntem niște nenorociți, Homo Homini Lupus, Demonii pământului, Viața înseamnă suferință (traducere liberă). Filmul este făcut după romanul lui Ian McGuireApele Nordului, apărut la noi la Polirom, 2017 (tradus de Alexandra Fusoi).

Motto-ul filmului care vrea să sintetizeze esența întregii istorii este un citat din Schopenhauer: Lumea este Iadul – oamenii sunt pe de o parte sufletele chinuite, iar pe de altă parte diavolii din ea. 

Începe: atenție, conține spoilere! În întuneric un tip masiv „execută” o prostituată în bordel, după care merge să bea într-o tavernă decăzută, după care jefuiește pe cineva cu o lovitură mortală – nu-l interesează nimic: mâine pleacă pe mare la vânat de balene. Totul e de un realism rece, aproape naturalism, totul e mizerie, brutalitate, răutate și violență într-o atmosferă întunecată: așa intră în scenă eroul principal negativ, băiatul rău – Henry Drax – jucat magistral de Colin Farrell.

Paralel o scenă opusă – lumea ceva mai bună. Un domn, medic chirurg, cu un trecut complicat, întors din războiul din India unde a fost medic militar caută să se angajeze. Ceva din trecutul lui nu-i permite să rămână în „lumea bună” și se angajează medic pe un vapor al vânătorilor de balene. Medicul, băiatul bun, Patrick Sumne, este jucat excelent de Jack O’Connell.

Se pune ceva la cale

Într-un alt plan paralel avem chiar lumea suspusă. Un căpitan ghinionist, Arthur Brownlee (Stephen Graham), cunoscut pentru eșecurile sale este în discuție cu un om din „înalta societate”, pe nume Baxter (Tom Courtenay): proprietarul de nave al unei companii din această breaslă a vânatului de balene și produsului de seu. Ceva pun la cale.

Suntem la 1859, ultimii ani în care seul de balenă mai poate aduce ceva profit, căci vine era petrolului. Cei doi pun la cale o imensă escrocherie cum numai în Imperii și în „lumea bună” a oamenilor cu putere se poate întâmplă. Oare ce pun ei la cale? Culmea e că filmul nu o ascunde: e clar de la început ce vor face. Crima este anunțată pentru că se știe scopul. Vor să scufunde nava, ca un pur accident, pentru a lua banii din asigurări. Crima și scopul sunt anunțate, dar asta nu scade, ci crește suspansul. Spectatorii știu, dar eroii nu: e un truc tehnic. Noi știm că eroii nu știu tragedia și devenim și mai curioși: oare cum se vor comporta?

Totul trimite spre Moby Dick – însă fără romantism. E ca un Moby Dick despre crima și pedeapsa care va aduce bani. Un Moby Dick despre bani – iar unde sunt bani e și crimă. 

Dar să nu ne grăbim. Cele trei planuri – trei eroi, dintre care doi principali – se intersectează pe vaporul care pleacă din portul Hull în apele înghețate și nemiloase ale Nordului.

Binele vs răul

Apele Nordului – Istoria banilor sau despre cum se construiește ImperiulEroul principal negativ, Henry Drax, interpre de Colin Farrell

Cei doi eroi se intersectează: binele și răul arată radical opus. Sunt două lumi antagonice. Patrick Sumne, medicul, e un personaj suferind, fragil, căruia mereu i se întâmplă nedreptăți: ca o frunză în bătaia vântului. Însă în toate tragediile vieții lui el se conduce după credința în justiție, lege, dreptate, echitate, umanism. De fiecare dată însă pierde și trebuie să o ia de la capăt. 

Henry Drax, eroul antagonist, băiatul rău cu harponul – un munte de om, de o forță teribilă: este diavolul întrupat. El stă pe poziții radical opuse: forță, violență, totul se bazează pe propria putere și propriile dorințe și legi. El este legea și nu dă doi bani pe convingerile băiatului bun. Din toate conflictele și dramele iese învingător. Însă oare până la capăt?

Când cei doi se intersectează în cazul unei crime, discută: lumile lor se ciocnesc. Băiatul rău e incriminat, dar răspunde. Despre ce legi îmi vorbești? Cele pe care le-a făcut lumea bogată, puternică să mi le impună mie? Ele sunt făcute să-i protejeze și să-i privilegieze pe ei, nu pe noi: eu acționez după legea propriilor dorințe și interese – zice băiatul rău băiatului bun care vrea să-l condamne.

În timp ce nava se mișcă spre apele Nordului înghețat – cu niște peisaje de o frumusețe rece incredibile – în jur se întâmplă lucruri: beții, bătăi, viol între bărbați, crime și tot ce poate face mai rău mintea omului. Chiar trimite spre canibalism. În timp ce se întâmplă astfel de lucruri, medicul, băiatul bun, își amintește lucruri din războiul dus în India. E după Rebeliunea indiană din 1857, după nebunia expansiunii în India: este copilul tipic al colonialismului Imperiului Britanic al acelor timpuri.

Cum se construiește un Imperiu

E ca o paralelă – expansiunea Imperiului: spre Sud și spre Nord. Că e în Nord, că e în Sud, Imperiul se dezvoltă prin crimă, război, violență și exploatare. În Sud extermină și exploatează India, bengalezii și ce nații mai sunt pe acolo. În Nord extermină toate formele de viață: vedem cum sunt vânate toate animalele nordului. Ele fug tot mai spre Nord de mâna lungă și harponul Imperiului. Imperiile civilizate așa s-au construit, ni se arată fără discursuri sofisticate: prin exterminare și exploatare fără limite. Un erou chiar spune – pe acești oameni se ține Imperiul: violenți, duri, fără milă, dispuși să facă totul. 

Asta o mai spune indirect, oferind un cadru mai larg, unul din marinari când medicul participă și el la tranșarea balenei. E moarte, e sânge, e mizerie, e carnagiu ca în iad. Medicul tranșează coada balenei. Știi unde ajunge această coadă? (arată un detaliu din balenă – nu rețin numele). Peste câteva luni va fi purtată de o doamnă din înalta societatea ca semn al civilizației și prosperității. Ea nu știe că în spatele acestui „blazon” este mult sânge, multă mizerie și suferință – filosofează harponierul care trăiește din asta. 

E mult spus trăiește. Este foarte vizibil în toată povestea că munca lor nu face doi bani: le ajunge doar pentru a bea în cea mai ieftină bodegă și a merge la bordel. Munca lor le ajunge pentru a rămâne săraci. Atât. Banii mari sunt altundeva și se fac altcumva – nu prin muncă. Dar oare cum?

Sacrificați pentru profit

Apele Nordului – Istoria banilor sau despre cum se construiește ImperiulPersonajul pozitiv Patrick Sumne este interpretat de Jack O’Connell

Îmi tot revin fragmente de dialog și scene emblematice. Filmul e ca un set de parabole despre condiția umană în acest context social, istoric și mai ales economic. Parcă e despre navele cu muncitorii noștri care plutesc în aer spre mările de sparanghel.

Scufundă corabia – toți sunt sacrificați pentru profitul imens: cei mici sunt piese de decor pentru a legitima marea afacere. Scufundarea duce la un cumul de situații tot mai imprevizibile, tot mai violente și disperate. Condiții limită. Acțiuni la limită.

Da, se vor întâlni și cu „oamenii locului”, cu care vor încerca să negocieze, dar fără crimă nu scapă nici ei. Oamenii locului, „aborigenii”, de o naivitate copleșitoare – niște copii. Dar priviți de marinarii Imperiului ca niște suboameni: barbari, necreștini și needucați. Acest paradox al relației dintre discurs și fapte te sperie.

Cel rău fuge, cel bun fuge: singurii care scapă. Medicul se salvează omorând un urs, se ascunde în corpul său (cunoscută metafora) și este găsit de oamenii locului, salvat și dus în satul lor. Aici dă de un misionar bătrân care vrea să civilizeze locul. Cine pe cine salvează și civilizează se întreabă medicul care a văzut tot. Avem scene frumoase, meditații profunde și inteligent croșetate.

Băiatul rău și băiatul bun se vor mai intersecta când revin acasă – merg să-și recupereze banii. Și iar un set de crime: nici un ban mare nu se câștigă prin muncă, ci prin crimă. Totul e pe față, ca în literatura de secol XIX.

Totul pentru bani

În final băiatul bun taie gâtul celui rău ca pe un act de sacrificiu. Dar îl împușcă și pe cel care a pus la cale totul – marea crimă: profitul suprem. Îl împușcă și-i ia banii: averea trece de partea eroului bun. Și dispare.

Scena de final. Un gentleman din înalta societate, esența lumii civilizate, se plimbă prin Berlin meditativ. Ajunge la o grădină zoo. În cușcă stă un urs polar imens, alb – asemenea celui pe care l-a ucis. Dar e un urs muribund. Cel care cândva l-a salvat acum moare. Ei se privesc și se termină privirea.

Eroul bun a învins, valorile au învins, ierarhiile s-au reașezat – printr-o crimă fondatoare. Dar care erau valorile? Despre ce este filmul? Tema centrală a filmului este de fapt tema centrală a literaturii secolului XIX produse de cele două mari imperii: rus și britanic. Tema centrală sunt banii. Baxter, proprietarul, cel care pune la calea marea afacere criminală, omul central al Imperiului și al lumii noi, spune: banii ne conduc de sus până jos, banii conduc lumea iar în fața lor nu rezistă nimeni. 

În epoca noastră valorile sunt schimbătoare, nu însemnă nimic. Există o singură valoarea supremă stabilă: banii. Dar pentru a-i stăpâni este nevoie să fii dispus să faci tot: de la crimă în sus. După care totul revine la valorile normale tradiționale și îți permiți să fii gentleman. Un film bun. S-a terminat, privesc spre actualitate – simt aerul mărilor nordice care se apropie…

Citeşte Articolul Întreg pe Sursă