"Anularea" lui Navalnîi de către Amnesty ridică probleme dar subliniază și capcanele elevării sale

1 lună in urmă 1

Revocarea grăbită și confuză de către Amnesty International a calificativului de „prizonier de conștiință” acordat lui Alexei Navalnîi din cauza a ceea ce organizația afirmă că ar fi „promovarea urii” în trecut de către disidentul rus i-a șocat pe mulți și a evidențiat influența pe care o are presa Kremlinului, scrie Moscow Times.

Se pare acum că o campanie semiconcertată de a atrage atenția în afara Rusiei cu privire la comentarii rasiste și inflamatorii făcute de Navalnîi cu mulți ani în urmă a avut un efect asupra deciziei Amnesty.

O lovitură iscusită în sfera internațională a mass-mediei controlată de statul rus? O greșeală pripită din partea unui ONG cu probleme de conducere și scopuri aflate în conflict? O reorientare cu întârziere asupra opiniilor nu atât de liberale a unuia dintre cei mai apreciați opozanți ai Rusiei? Un exemplu de anulare „woke” dusă la extrem?

Unul dintre motivele pentru care am putea fi șocați de „anularea” lui Navalnîi este că unii dintre noi încă vrem să credem în caricatura de erou pe cal alb care în realitate există doar într-o lume fantezistă din propriile imaginații geopolitice.

Trebuie să ne amintim că, la fel ca orice ONG de succes, Amnesty are un brand puternic datorat, cel puțin în parte, inventării ideii de „prizonier de conștiință” care a devenit sinonim cu prizonier politic.

Nelson Mandela, la fel ca Navalnîi, a fost la rândul său „retrogradat” de Amnesty de la prizonier de conștiință la prizonier politic. O diferență notabilă însă: Mandela a promovat opoziția violentă față de un regim.

Amnesty se confruntă cu ceea ce profesoara de drept Diana Hortsch de la Universitatea George Washington descrie drept un „conflict de drepturi”.

Dacă trecutul lui Navalnîi este văzut ca rasist și naționalist, acest lucru intră în conflict cu agenda publică a Amnesty de a proteja drepturile minorităților etnice și religioase. Însă respingerea lui Navalnîi este contrară agendei mai largi a Amnesty de a proteja drepturile omului.

Campania disidentului împotriva elitelor Rusiei a reînceput când s-a reîntors din Germania, intrând în cea mai nouă fază a unei cruciade profund personaliste, populiste și cu apetență pentru mass-media.


FOTO: Babushkinsky District Court / TASS / Profimedia Images

Efecte negative

Au existat întrebări dacă acesta se va transforma din nou (ținând cont că a fost un cameleon politic de succes) într-un fel de disident de tipul lui Soljenițîn cu care am fost familiari în perioada sovietică.

În fond, imaginea unui prizonier politic - un prizonier de conștiință - de la sfârșitul secolului XX a fost puternic modelată de rezistența intelectuală și principială a unor indivizi solitari din URSS.

După cum notează și avocata pentru drepturile omului și activista Christie Miedema, Amnesty însăși s-a născut din politica Războiului Rece, evitând însă condamnarea unor regimuri drept inumane și concentrându-se în schimb pe drepturile individuale.

Însă progresele în domeniul drepturilor omului adesea nu au venit de la instituții externe sau guverne iluminate ci direct sau indirect de la luptele grele ale mișcărilor politice și sociale de a scoate la lumina zilei puterea necontrolată.

Dat fiind acest lucru, este important de notat că „succesul” recent al lui Navalnîi nu reflectă atât de mult dorința acestuia de a-și avansa propriile ambiții politice ci mai degrabă canalizează nemulțumirile mai profunde și ample din societatea rusă.

Elevarea lui Navalnîi de către mass-media, politicieni și organizațiile pentru drepturile omului a avut atât efecte pozitive și negative.

Pe de-o parte scoate în evidența manipularea procesului juridic în scopuri politice dar în același timp marginalizează și riscă să distragă atenția de la abuzurile suferite de activiști mult mai puțin vizibili decât Navalnîi.

„Anularea” sa îi face pe cei de la Amnesty să arate ca niște nerozi pe toate fronturile.

Dacă o persoană are idei pe care le consideri reprobabile înseamnă acest lucru că ea nu poate fi un prizonier de conștiință? Sau puternicele instituții internaționale pentru drepturile omului cad atât de ușor pradă manipulării directe sau indirecte de către statul rus?

Orice ar crede cineva despre Navalnîi, anularea sa arată ca o farsă jucată la adresa propriei persoane de către instituțiile din Vest dat fiind faptul că trecutul său este prea puțin sau deloc relevantă pentru nemulțumirile sociale și politice pe care campania sa le reprezintă.

REFERINȚĂ:

Amnesty International i-a retras calificativul de „prizonier de conștiință” lui Alexei Navalnîi / Avalanșă de critici la adresa organizației neguvernamentale
Citeşte Articolul Întreg pe Sursă