Acești lași sfătoși care ne conduc

4 luni in urmă 31

Numărul de infectări crește vertiginos în București și alte localități din țară, dar România pare condusă azi de o mână de funcționărași incompetenți care se joacă, cel puțin în Capitală, cu viețile a peste 2 milioane de locuitori. Guvernul Orban și președintele Iohannis s-au extras artistic din pesiaj, lăsând greul unor decizii exclusiv în sarcina unor anonimi din administrația locală. Derobarea de responsabilitatăți nu-i împiedică să înfiereze, de pe margine, un amărât de prefect complet depășit de situație sau să-și ascundă lașitatea politică în spatele ”experților”.

Iată un pasaj elocvent din ultima conferință de presă ținută de președintele Klaus Iohannis la Cotroceni:

”Alte județe sau localități sunt, de asemenea, foarte aproape de acest scenariu. Odată depășit acest prag, este evidentă necesitatea instituirii de noi măsuri restrictive, care să permită reducerea curbei infecțiilor. Guvernul a stabilit metodologia și măsurile specifice fiecărui scenariu în care ajungem în urma numărului de infectări, dar autoritățile locale sunt cele care au responsabilitatea de a le implementa. Este de neînțeles că, deși am văzut zilnic o creștere importantă a numărului de cazuri de infectare, și era evident că această tendință va continua, la nivelul Capitalei nu a existat un plan coerent, comunicat în termeni clari, astfel încât populația să fie pregătită și să știe la ce să se aștepte. Atitudinea Prefectului Capitalei și modul în care acesta a reacționat sunt inacceptabile și nu trebuie să rămână fără urmări.”

Cum s-a ajuns totuși ca o mână de funcționari și experți fără chip să fie singurii responsabili de decizii care pot afecta viața a milioane de oameni, așa cum am văzut că se întâmplă în București? Cum e posibil ca premierul să anunțe dimineața că afterschool-urile și creșele nu vor închise în Capitală, iar câteva ore mai târziu Comitetul pentru Situații de Urgență să decidă invers, pentru ca seara târziu să revină din nou bulversând viața a sute de mii de oameni? Cât va mai dura această bătaie de joc, cu guvernul Orban și cu președintele Iohannis derobați de orice responsabilitate numai și numai pentru că sunt în campanie electorală pentru alegerile parlamentare?

Povestea fugii de răspundere e simplă și încape în câteva rânduri. După decizia CCR din primăvară, care a stabilit că decizia carantinării nu se poate lua pe baza unui simplu ordin de ministru, ci pe bază de lege, a fost adoptată în Parlament legea carantinării. Potrivit legii, decizia carantinării zonale este luată de șeful Direcției pentru Situații de Urgență (DSU), la propunerea comitetelor județene pentru situații de urgență.

Dar atenție mare, decizia carantinării, în caz că lucrurile scapă de sub control, cum pare să se întâmple azi în România, poate fi luată de șeful statului prin declararea stării de urgență la nivelul local sau regional. Numai că șeful statului a explicat deja public, în conferința de presa din 13 octombrie, că nu va utiliza acest instrument legal, la îndemâna sa.

”Deci, nu este nevoie acum de stare de urgență. Dacă, Doamne ferește, ajungem în situația să nu mai fie suficiente măsurile posibile prin legea care descrie starea de alertă și trebuie să impunem alte restricții ale libertăților, atunci este de evaluat dacă se introduce local, regional sau, național nu cred că va fi cazul, starea de urgență, în măsura în care experții noștri, medicii noștri vor veni cu aceste solicitări, le vom discuta. (…) Da, în momentul în care va exista o astfel de solicitare, o voi analiza cu absolut toată seriozitatea.”

Dar să zicem că măsura carantinării, adică a limitării mobilității populației, dat fiind că limitează drepturi fundamentale, în acest caz la libertatea de circulație, este ultimul lucru la care ne dorim să ajungem, deși tot mai multe state unde valul doi se manifestă cu agresivitate au impus cetățenilor să rămână în casele lor pentru două săptămâni.

Numai că în afară de carantinare, clar stabilită în lege, toate celelalte măsuri și restricții au fost delegate de Guvern autorităților locale. Toate: închideri de restaurante, creșe, afterschool, purtarea obligatorie a măștii.

Sigur că și autoritatea locală trebuie să fie parte din decizie, să-și asume împreună cu Guvernul impunerea de restricții  și e foarte bine că decizia a fost descentralizată prin HG pe durata stării de alertă.

Dar atunci când Guvernul constată că autoritatea locală, respectiv prefectura sau comitetul pentru situații de urgență,  este complet depășită de situație, cum se întâmplă în Capitală, ar trebui să intervină urgent. Așa cum a delegat decizia prin simple HG, tot așa o poate lua înapoi la centru dacă există voință politică.

De pildă, în București, din Comitetul pentru Situații de Urgență fac parte, pe lângă prefect, experți și specialiști în subordinea Guvernului, primarul general plus primarii de sectoare, societăți din subordinea primăriei. Or, aceștia nici măcar n-au depus jurământul, abia se trezesc după alegeri, necum să fie capabili de decizii complicate. Cum să lași o Capitală, în momente de criză majoră, pe mâna unui organism care s-a dovedit deja nefuncțional?

Nu mai stai pe gânduri când lucrurile tind să scape de sub control, când spitalele sunt deja pline iar medicii țipă că au ajuns, ca în Italia, să decidă cine trăiește și cine moare, când începem să vedem tot mai des cozi nesfârșite la intrarea în spitale cu suspecți de COVID, nu te mai cramponezi aiurea de procentul de 3 la mie și acționezi în forță.

Muți decizia înapoi la nivel central, pentru a reda încredere cetățenilor că țara este totuși condusă de oameni responsabili. Nu doar că nu te oprește nimeni, dar ai obligația ca guvern și ca președinte cu toată puterea pe mână să-ți asumi decizii care pot salva vieți.

Cetățenii acesti țări n-au votat experți și funcționari anonimi care să ia decizii cheie în momente grave. Aceștia propun, formulează sugestii, livrează expertiză, dar decizia finală trebuie să aparțină oamenilor politici. Din acest motiv votăm, ca oamenii politici să conducă, să-și asume decizii și să treacă țara prin momentele dificile, nu să se ascundă laș în spatele unor funcționărași și experți îngroziți și de umbra lor.

Numai că nici premierul Orban, nici președintele Iohannis nu mai vor să anunțe ei, din gura lor, în plină campanie electorală, măsuri nepopulare. Nu mai vor nici să se pună în fruntea deciziei politice, așa cum au făcut în primăvara, când Guvernul s-a mutat la Cotroceni iar președintele ținea să transmită pe toate căile că a luat în mână frâiele țării și că decizia este la el.

Acum, când era mai mare nevoie de curaj politic și decizie asumată la vârf, am ajuns în extrema cealaltă. Nimeni nu mai vrea să răspundă pentru nimic, de unde rezultă un șir lung de bâlbâieli, eiztări, amânări și fofilări.

De frică și din lașitate politică se învârt în jurul cifrelor și nu știu cum să le tragă în jos pentru a nu panica populația și pentru a nu periclita organizarea de alegeri în decembrie. Tot din acest motiv evită să se implice direct, președintele sau premierul, prin decretarea stării de urgență în plan zonal sau regional sau prin adoptarea unor măsuri  necesare, cum ar fi obligativitatea măștii.

Însă orice nouă restricție furnizează argumente celor care solicită amânarea parlamentarelor. Premierul Orban și președintele Iohannis nu vor asta, din motive pe care le-am explicat deja.

Cât vor mai putea merge pe sârmă guvernul Orban și președintele Iohannis?

Așa am ajuns, mergând pas cu pas pe sârmă, cu sistemul sanitar în pragul colapsului și cu secțiile de terapie intensivă pline și cu o rată de infectare alarmantă.

În momente critice, țara nu poate fi condusă de funcționari mărunți și de experți din comitete și comiții. Dacă acest lucru ar fi posibil, n-am mai avea nevoie de politicieni, nici motive să-i votăm, din moment ce lucrurile se pot rezolva și fără ei.

Guvernul Orban și președintele Iohannis ar trebui să-și exercite atribuțiile cu ceva mai mult curaj și să-și asume decizia politică așa cum au procedat la începutul pandemiei. Lașitatea lor sfătoasă, chibițatul de pe margine, a început să cam plictisească și să ne coste scump pe noi toți.

PS: Captura de mai jos de pe site-ul presidency.ro ilustrează perfect gradul de implicare al președintelui. Ideal ar fi ca oamenii să-și pună restricții singuri și să-și limiteze de bună voie deplasările fără să fie forțați de autorități, ceea ce vedem bine că nu funcționează nicăieri în lumea asta.

Sursa: Captură presidency.ro
Citeşte Articolul Întreg pe Sursă