8 mituri legate de scăderea și îmbătrânirea populației

1 month ago 21

Populația țării s-ar putea înjumătăți în următorii 50 de ani, arată datele Institutul Național de Statistică într-o lucrare publicată vineri la prânz. Declinul și îmbătrânirea populației va produce efecte în toate direcțiile: de la numărul de parlamentari și europarlamentari, la modificări structurale consistente în fiscalitate dar și societate. Există, legat de această tendință demografică și o serie de mituri despre care ar fi util să discutăm.

Mitul nr. 1 Dacă populația scade, economia va scădea și ea

Nu e chiar așa. România a avut perioade de scădere a populației dar cu toate acestea economia a continuat să crească. Pentru că PIB-ul nu depinde doar de cât de mulți suntem, ci și de o sumedenie de alte lucruri.

Mai jos, aveți evoluția PIB/capita și a populației, după calculele lui Maddison. Click pentru a mări imaginea.

Dacă nu se vede clar pe graficul de mai sus, amintim că între anii 1840 și 1960, populația Irlandei s-a prăbușit de la 8,3 milioane la 2,9 milioane. Cu toate acestea, în aceeași perioadă, produsul intern brut pe cap de locuitor al Irlandei s-a triplat. Mai recent, Bulgaria și Estonia au suferit amândouă contracții puternice ale populației de aproape 20% (de la sfârșitul Războiului Rece până acum), dar cu toate acestea ambele state au avut parte de creșteri susținute ale PIB-ului. între 1990 și 2010, venitul pe cap de locuitor al Bulgariei a crescut cu peste 50%, iar cel al Estoniei cu peste 60%. De fapt, practic toate țările din fostul bloc sovietic se confruntă astăzi cu depopularea, totuși creșterea economică a fost puternică în această regiune

Mitul nr. 2: Îmbătrânirea populației este o problemă care poate fi rezolvată doar prin creșterea populației

necesită o creștere mai mare a populației. Joseph Chamie, fost șef al Diviziei Populație din cadrul Națiunilor Unite se referă la promovarea creșterii populației ca la o schemă Ponzi. Chamie spune: „Creșterea economică care ar necesita neapărat creșterea populației este mesajul de bază pe care demografia de tip Ponzi vrea ca publicul să-l înghită. Nu se menționează profiturile suplimentare pe care le obțin unii și nici costurile suplimentare pe care le suportă publicul”. Chamie explică: „La fel ca toate schemele Ponzi, demografia de tip Ponzi este nesustenabilă. Printre tacticile sale principale, exploatează frica de declin și îmbătrânire a populației. Fără o populație tânără și în creștere suntem avertizați că vom deveni o națiune care se confruntă cu ruina financiară".

În lumea reală, îmbătrânirea populației nu a provocat recesiuni economice, iar unele țări cu populație în scădere își văd chia crescând veniturile gospodăriilor. Îmbătrânirea nu cauzează scăderea locurilor de muncă, ba chiar are loc o scădere a șomajului. Seniorii contribuie la societate în multe feluri, iar îmbătrânirea aduce o serie de servicii noi oferite celor în vârstă. Structura economiei se poate schimba, dar întotdeauna economia va găsi o cale de a se descurca cu ce are.

Mitul nr 3: Educați femeile, iar rata fertilității va scădea automat

Folosesc cuvântul „mit” cu prudență aici, deoarece o mare parte din ceea ce se află în spatele acestei afirmații este adevărat. De fapt, în multe țări există o puternică corelație inversă între nivelul de educație al femeilor și nivelul de fertilitate al acestora. ”Imbunatatirile in dezvoltarea economica, cum ar fi atingerea unui nivel de educatie superior, cresterea ocuparii fortei de munca pe piata formala a muncii, trecerea de la agricultura nu duc doar la cresterea standardelor de viata individuale, ci par sa fie corelate cu scaderea ratelor de fertilitate, conform rezultatelor studiului nostru", a declarat Maria Shenk, citată într-un studiu despre care a scris MedLife.

Este nevoie însă de mai multe cercetări privind relația dintre diferitele statutului femeilor și ratele de fertilitate. Într-un alt studiu său din 1991, Charles Westoff de la Oficiul de cercetare a populației al Universității Princeton a descoperit: „Relația dintre educație și procentul de femei care nu mai doresc copii este pozitivă în mai multe țări, dar slabă sau inexistentă în multe altele. De fapt, [datele] dau impresia generală că intenția de a stopa fertilitatea este similară la toate nivelurile educaționale ”

Participarea pe piața muncii, în special dacă câștigurile femeilor aduc o contribuție semnificativă la venitul familiei, pare să afecteze în mod semnificativ dimensiunea familiei: Penn Handwerker și Diane Macunovich au constatat în în anumite țări (printre care și SUA) femeile preferă și au mai puțini copii atunci când creșterea copiilor implică un cost de oportunitate.

Crearea de locuri de muncă pentru femei ar trebui combinată cu programe la scară largă pentru a ridica statutul femeilor - dovezile de până acum sugerează că toate aceste eforturi vor fi utile.

Mitul nr 4: Amânarea pensionării celor în vârstă înrăutățește șomajul în rândul tinerilor

E drept, șomajul în rândul tinerilor este foarte ridicat (17-18%). Dar asta nu doar în România ci în mai toată Europa. Iar unii analiști spun că menținerea în muncă a celor aflați la vârsta pensionării va înrăutăți situația . Această viziune care pornește de la ideea că pe piața muncii există un număr fix de locuri de muncă, acestea împățindu-se între tineri și seniori, e falsă. Biroul Național de Cercetări Economice din SUA nu a găsit dovezi că lucrătorii mai în vârstă iau locurile de muncă pe care le-ar ”merita” tinerii.

Ba mai mult, în unele state, cum ar fi în Franța și Canada, cercetătorii au descoperit, de asemenea, că o participare mai mare a forței de muncă din rândul persoanelor în vârstă a fost asociată cu o participare mai mare în rândul tinerilor, din cauza creșterii plăcii economice generale.

Pentru a stimula creșterea economică, mediul de afaceri și Statul ar trebui să elaboreze stimulente și programe de formare care să le permită lucrătorilor mai în vârstă să rămână pe piața muncii, mai degrabă decât să-i împingă spre pensionare pentru ”a face loc” lucrătorilor mai tineri

Mitul nr. 5: Muncitorii mai în vârstă tind să fie mai puțin productivi

Realitatea nr. 6: Firmele pot sprijini creșterea angajaților prin adaptarea cerințelor jobului la nevoile salariaților. Ce Ipoteza din spatele acestui mit este aceea că firmele care angajează oameni de peste 50 de ani, cu vechime în funcție bazându-se pe competența și experiența acestora, nu știu un amănunt: cei în vârstă sunt reticenți în a îmbrățișa idei noi, nu se simt confortabili cu schimbările din companie, nu sunt bine motivați și consideră că pensionarea anticipată este din ce în ce mai atrăgătoare. În consecință, productivitatea lor este mai mică decât cea a unui ”lup tânăr” dornic să se afirme.

În realitate, „productivitatea crește odată cu vârsta până la pensionare”, potrivit unui studiu făcut pe angajații unei linii de asamblare dintr-o fabrică de mașini.

De asemenea, un alt studiu suedez a examinat productivitatea în aproape 9.000 de fabrici. Cercetătorii au descoperit că fabricile cu angajați mai în vârstă au o productivitate mai ridicată decât cele cu proporția tinerilor mai mare.

Mitul nr.6: Spiritul antreprenorial tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă

Realitatea: Ai fi tentat să spui că tinerii sunt cei mai buni antreprenori. Cred mai mult în șansa lor, iau decizii rapide și știu că la o adică, au timp să o ia de la capăt. În realitate, media de vârstă a asociaților/acționarilor cfirmelor românești arată că 65,59% au peste 40 de ani (date ale ONRC, valabile pentru luna octombrie 2020). Și doar 8% au sub 30 de ani.

Nu vârsta este așadar factorul esențial care influențează antreprenoriatul ci educația, experiența și competențele.

În Regatul Unit, antreprenorii cu vârste cuprinse între 50 și 65 de ani au creat 27% dintre companiile de start-up de succes între 2001 și 2005, echivalent cu 93.500 de companii. În această perioadă, această grupă de vârstă a

Antreprenoriatul în rândul persoanelor în vârstă ar putea fi chiar mai ridicat dacă ar fi eliminate barierele legate de vârstă. De exemplu, accesul la capital și finanțare este crucial pentru înființarea unei noi afaceri. Cu toate acestea, mulți oameni în vârstă se confruntă cu dificultăți în accesarea unei linii de credit sau au fost o bună bucată de timp excluși de la produsele de asigurare.

Mitul nr. 7: consumatorii mai în vârstă sunt neatractivi pentru specialiștii în marketing

Realitatea: consumatorii mai în vârstă au resurse de cumpărare mai mari, făcându-i o oportunitate insuficient exploatată de specialiștii în marketing. Mulți comercianți se rezumă să-și direcționeze produsele către consumatorii tineri, gândindu-se că oamenii în vârstă nu sunt foarte cheltuitori, au un venit disponibil mai mic și deseori preferă să păstreze banii în bancă. Mai mult, sunt mai puțin mobili și își au prejudecîțile proprii când vine vorba să încerce mărci noi de produse.

Un sondaj recent a constatat că doar 37% dintre companii consideră că este destul de important să ia în considerare nevoile și preferințele consumatorilor mai în vârstă atunci când dezvoltă produse. Acest scepticism se reflectă și în practicile de marketing, deoarece cercetările arată că doar aproximativ 30 la sută din reclamele TV se adresează celor de peste 60 de ani. Nu este surprinzător că 70 la sută din persoanele de peste 55 de ani cred că publicitatea nu răspunde nevoilor lor.

Ceea ce scepticii par a nu înțelege este că acești consumatori mai în vârstă cheltuiesc mai mult decât cei tineri. În Statele Unite, consumatorii cu vârsta peste 50 de ani au cheltuit mai mult decât cei tineri cu aproximativ 1 trilion de dolari (datele provin de la US Census Bureau). În Europa, diferența e de 300 miliarde eur (conform Europe’s Information Society portal).

Unele companii și-au extins deja gama de produse pentru a răspunde consumatorilor mai în vârstă. De exemplu, Harley Davidson - recunoscând că vârsta medie a clienților săi a crescut de la 38 la 46 de ani în ultimele două decenii - proiectează motociclete noi pentru a atrage consumatorii de peste șaizeci de ani.

Mitul nr.8: consumatorii mai în vârstă sunt mai puțin predispuși să adopte noile tehnologii

Există o percepție greșită conform căreia persoanele în vârstă se apropie foarte lent de noile tehnologii. Sau că cei în vârstă nu pot ține pasul cu ultimele evoluții tehnologice și că se adaptează greu. Pandemia a schimbat structural aceste percepții. Părinți care nu și-au putut vedea fizic copiii sau nepoții din cauza restricțiilor pandemice au fost oarecum nevoiți să adopte noile tehnologii. E drept că există o falie digitală între tinerii de sub 20 de ani și seniori, dar această falie a început să se îngusteze. Această falie nu e doar la noi, ci în mai toată Europa. În Germania, de exemplu, doar 31% dintre cei cu vârsta de 65 de ani și peste au folosit internetul, comparativ cu o medie de peste 75% pentru populația totală. Acest lucru se datorează mai degrabă lipsei de experiență decât vârstei în sine și reflectă o diferență generațională nu o relație directă dintre vârsta persoanei și capacitatea de a adopta tehnologiile. Mulți dintre cei mai tineri baby boomers intraseră pe piața muncii atunci când computerele își făceau loc în birouri și au fost primii care au înțeles valoarea tehnologiei.

Read Entire Article

Powered By Seo Tools